Conflict of jurisdiction: accessory partition of marital property follows the divorce court despite exclusive territorial competence for real estate

Şedinţa publică din data de 7 iunie 2023

Asupra conflictului negativ de competenţă, reţine următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Buftea în data de 21 septembrie 2021, sub nr. dosar x/2021, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta B., ca, prin hotărârea ce se va pronunţa, să se dispună desfacerea căsătoriei încheiate între părţi şi revenirea pârâtei la numele purtat anterior, acela de C.; să se constate încetată comunitatea de bunuri de comun acord, prin vânzarea bunului imobil din comuna Corbeanca, sat Ostratu, str. x, jud. Ilfov şi împărţirea banilor; să se constate încetată comunitatea de bunuri cu privire la două autoturisme, în sensul că autoturismul x a rămas în proprietatea sa, iar autoturismul marca x, în proprietatea pârâtei; să se constate că bunul imobil situat în Bucureşti, este bun propriu, fiind cumpărat din banii primiţi în contul său din vânzarea bunului comun; precum şi obligarea pârâtei să îi restituie bunurile proprii - medalii, diplome, decoraţiuni, obiecte de îmbrăcăminte şi încălţăminte sportive, bunuri ce ţin de activitatea şi recunoaşterea sa sportivă.

În drept, cererea a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 373 lit. b) şi c), art. 382, 383, 357-358 din C. civ. şi art. 915-931 C. proc. civ.

În data de 31 februarie 2022, pârâta a formulat întâmpinare şi cerere reconvenţională, prin care a solicitat să se dispună desfacerea căsătoriei încheiată între soţi şi păstrarea numelui dobândit în timpul căsătoriei, acela de Gaţu; să se constate că bunul imobil situat în mun. Bucureşti, Şos. Vitan-Bârzeşti nr. 7D-7E, corp C, sector 4 este bun comun dobândit în timpul căsătoriei şi să se dispună partajarea acestuia în cote egale de 1/2; acordarea unor despăgubiri în cuantum de 500.000 RON şi acordarea unor prestaţii compensatorii de 5.000 RON pe lună.

Prin sentinţa civilă nr. 11357 din 07 iulie 2022, pronunţată în dosarul nr. x/2021, Judecătoria Buftea a admis excepţia necompetenţei teritoriale exclusive a Judecătoriei Buftea, invocată din oficiu; a declinat competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamantul-pârât A., în contradictoriu cu pârâta-reclamantă B., în favoarea Judecătoriei Beiuş - capătul de cerere privind divorţul; a disjuns capătul de cerere privind partajul şi a format un nou dosar, cu termen în 07 iulie 2022, fără citare părţi; a declinat competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamantul-pârât A., în contradictoriu cu pârâta-reclamantă B., în favoarea Judecătoriei Sectorului 4 Bucureşti - capătul de cerere privind partajul, fiind format dosarul nr. x/2022 al Judecătoriei Buftea.

2. Hotărârile care au generat conflictul de competenţă

2.1 Prin sentinţa civilă nr. 11356 din 07 iulie 2022, pronunţată în dosarul nr. x/2022, Judecătoria Buftea a admis excepţia necompetenţei teritoriale exclusive a Judecătoriei Buftea, invocată din oficiu; a declinat competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamantul-pârât A., în contradictoriu cu pârâta-reclamantă B., în favoarea Judecătoriei Beiuş - capătul de cerere privind divorţul; a disjuns capătul de cerere privind partajul şi a format un nou dosar, cu termen în 07 iulie 2022, fără citare părţi; a declinat competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamantul-pârât A., în contradictoriu cu pârâta-reclamantă B., în favoarea Judecătoriei Sectorului 4 Bucureşti - capătul de cerere privind partajul.

Pentru a pronunţa această soluţie, Judecătoria Buftea a reţinut că bunul pentru care se solicită împărţeala judiciară este situat în mun. Bucureşti, Şos. Vitan-Bârzeşti nr. 7D-7E, corp C, fiind dobândit în timpul căsătoriei, cu privire la acesta fiind formulată de către reclamantul-pârât o cerere de constatare a acestuia ca fiind bun propriu, respectiv fiind solicitată de către pârâta-reclamantă o cerere de constatare a acestuia ca fiind bun comun, dobândit în timpul căsătoriei, şi de partajare a acestuia în cote egale de 1/2.

De asemenea, a constatat şi că, în ceea ce priveşte capătul de cerere privind partajul sunt aplicabile dispoziţiile art. 117 alin. (1) C. proc. civ., care stabilesc o competenţă teritorială exclusivă în materia cererilor privitoare la drepturile reale imobiliare în favoarea instanţei în a cărei circumscripţie este situat imobilul.

Drept urmare, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 4 Bucureşti, în a cărei circumscripţie se află bunul imobil.

2.2. Prin sentinţa civilă nr. 14652 din 01 noiembrie 2022, pronunţată în dosarul nr. x/2022, Judecătoria Sectorul 4 Bucureşti a admis excepţia necompetenţei teritoriale a Judecătoriei Sector 4 Bucureşti şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Beiuş.

Pentru a pronunţa această soluţie, Judecătoria Sectorul 4 Bucureşti a constatat că cererea de partaj este accesorie divorţului, motiv pentru care, în cauză, în materie de competenţă, sunt aplicabile dispoziţiile art. 919 alin. (1) lit. f) C. proc. civ., indiferent de locul situării bunurilor imobile supuse partajului.

Având în vedere că cererea de divorţ a fost declinată în favoarea Judecătoriei Beiuş, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea acestei din urmă instanţe.

2.3. Prin sentinţa civilă nr. 209/2023 din 3 martie 2023, pronunţată în dosarul nr. x/2022, Judecătoria Beiuş a admis excepţia necompetenţei teritoriale. A declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Buftea.

Prin încheierea din 5 mai 2023, Judecătoria Beiuş a admis sesizarea din oficiu şi a dispus îndreptarea erorii materiale strecurate în dispozitivul şi considerentele sentinţei civile nr. 209 din 03 martie 2023, în sensul constatării şi a existenţei conflictului negativ de competenţă ivit între Judecătoria Buftea, secţia Civilă şi Judecătoria Beiuş. A suspendat, din oficiu, judecata cauzei şi a înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea soluţionării conflictului negativ de competenţă.

Pentru a pronunţa această soluţie, Judecătoria Beiuş a reţinut aplicabilitatea, în cauză, a prevederilor art. 919 alin. (1) lit. f) C. proc. civ., dat fiind caracterul accesoriu al cererii de partaj în raport cu cererea de divorţ, însă, având în vedere că cererea de divorţ a fost declinată în favoarea Judecătoriei Buftea, a declinat, la rândul său, competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea aceleiaşi instanţe.

II. Considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Analizând conflictul de competenţă, în temeiul dispoziţiilor art. 135 alin. (1) raportate la cele ale art. 133 pct. 2 C. proc. civ., Înalta Curte reţine următoarele:

În fapt, prin cererea de chemare în judecată înregistrată în 21.09.2023 pe rolul Judecătoriei Buftea, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta B., desfacerea căsătoriei încheiate între părţi şi revenirea pârâtei la numele purtat anterior. Totodată, a solicitat şi constatarea încetării comunităţii de bunuri de comun acord, prin vânzarea unicului bun imobil şi împărţirea preţului încasat, precum şi constatarea încetării comunităţii de bunuri cu privire la cele două autoturisme deţinute.

Reclamantul a solicitat să se constate şi că bunul imobil situat în Bucureşti, Şos. Vitan-Bârzeşti nr. 7D-7E, corp C, sector 4 este bun propriu, fiind cumpărat din banii primiţi în contul său din vânzarea bunului comun, precum şi ca pârâta să îi restituie bunurile proprii - medalii, diplome, decoraţiuni, obiecte de îmbrăcăminte şi încălţăminte sportive, bunuri ce ţin de activitatea şi recunoaşterea sa sportivă.

Prin cererea reconvenţională depusă, pârâta a solicitat să se constate că bunul imobil din Bucureşti, Şos. Vitan-Bârzeşti nr. 7D-7E, corp C, sector 4 este bun comun, dobândit în timpul căsătoriei şi a solicitat partajarea acestuia în cote egale de 1/2.

Prin sentinţa civilă nr. 11356 din 07 iulie 2022, Judecătoria Buftea a admis excepţia necompetenţei teritoriale şi a declinat competenţa de soluţionare a capătului de cerere privind divorţul în favoarea Judecătoriei Beiuş; a disjuns capătul de cerere privind partajul şi a declinat competenţa de soluţionare a capătului de cerere privind partajul în favoarea Judecătoriei Sector 4 Bucureşti.

Pentru a pronunţa această soluţie, a constatat că singurul bun imobil din masa partajabilă se află pe raza sectorului 4, Bucureşti, astfel încât, în conformitate cu prevederile art. 117 alin. (1) C. proc. civ., revine Judecătoriei Sector 4 Bucureşti competenţa de soluţionare a capătului de cerere privind partajul.

Prin sentinţa civilă nr. 14652 din 1 noiembrie 2022, Judecătoria Sectorul 4 Bucureşti a admis excepţia necompetenţei teritoriale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Beiuş.

Pentru a pronunţa această soluţie, Judecătoria Sectorului 4 Bucureşti a reţinut că, în prezenta cauză, cererea de partaj este accesorie divorţului, fiind aplicabile, în materie de competenţă, dispoziţiile art. 919 alin. (1) lit. f) C. proc. civ., indiferent de locul situării imobilelor supuse partajului.

Prin sentinţa civilă nr. 209 din 3 martie 2023, Judecătoria Beiuş a admis excepţia necompetenţei teritoriale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Buftea.

Pentru a pronunţa această soluţie, Judecătoria Beiuş a reţinut aplicabilitatea, în cauză, a prevederilor art. 919 alin. (1) lit. f) C. proc. civ., dat fiind caracterul accesoriu al cererii de partaj în raport cu cererea de divorţ, însă, având în vedere că cererea de divorţ a fost declinată în favoarea Judecătoriei Buftea, a declinat, la rândul său, competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea aceleiaşi instanţe.

Potrivit art. 123 alin. (1) C. proc. civ.:

"cererile accesorii, adiţionale, precum şi cele incidentale se judecă de instanţa competentă pentru cererea principală, chiar dacă ar fi de competenţa materială sau teritorială a altei instanţe judecătoreşti, cu excepţia cererilor prevăzute la art. 120."

Coroborând aceste dispoziţii cu cele ale art. 30 alin. (4) şi art. 919 alin. (1) lit. f) C. proc. civ., rezultă că art. 123 alin. (1) C. proc. civ. reglementează un caz de prorogare legală a competenţei, în sensul că instanţa competentă să soluţioneze o cerere principală devine competentă a soluţiona şi cererile accesorii, adiţionale şi incidentale formulate în aceeaşi cauză, chiar dacă în mod obişnuit, acestea nu ar fi intrat în competenţa sa materială ori teritorială.

Aceste prevederi legale speciale, ce reglementează o prorogare legală de competenţă în ceea ce priveşte judecata cererilor accesorii şi incidentale, în favoarea instanţei învestite cu soluţionarea cererii principale, au caracter imperativ şi se aplică prin derogare de la normele generale de competenţă materială sau teritorială exclusivă.

În acest context, se impune precizarea că, prin decizia nr. 602 din 06 aprilie 2023, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă în dosarul nr. x/2021, a fost stabilită în favoarea Judecătoriei Beiuş competenţa de soluţionare a cauzei privind capătul de cerere privind divorţul, privind aceleaşi părţi, din care a fost disjuns prezentul dosar.

Din această perspectivă, în condiţiile în care "instanţa de divorţ", în sensul dispoziţiilor art. 919 alin. (1) C. proc. civ., a fost stabilită în mod definitiv, în condiţiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., ca fiind Judecătoria Beiuş, prin soluţia pronunţată în regulator de competenţă, anterior menţionată, revine acestei instanţe şi competenţa de soluţionare a prezentei cauze.

Referitor la reţinerea de către Judecătoria Buftea a aplicabilităţii, în cauză, a prevederilor art. 117 C. proc. civ., se impune menţiunea că intră în sfera de aplicare a acestor dispoziţii şi cererile de împărţeală a unui bun comun al soţilor după desfacerea sau încetarea căsătoriei ori chiar în timpul regimului comunităţii legale, însă doar cu condiţia ca acestea să fie formulate pe cale principală.

Or, această condiţie nu este îndeplinită în cauză, din moment ce părţile au înţeles să deducă spre soluţionare pretenţia constând în partajul bunurilor comune pe cale accesorie, iar capătul de cerere privitor la divorţ nu a fost încă soluţionat.

Pentru toate aceste considerente, în cazul concret dedus judecăţii, din coroborarea dispoziţiilor art. 123 alin. (1) C. proc. civ. cu art. 919 alin. (1) lit. f) C. proc. civ., Înalta Curte va reţine că revine Judecătoriei Beiuş competenţa de a soluţiona prezenta cauză, urmând a dispune în acest sens, pe calea regulatorului de competenţă, conform art. 135 din C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Beiuş.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 7 iunie 2023, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor, prin mijlocirea grefei, conform art. 402 C. proc. civ.