Mother's suit over children's residence assigned to Bistrița Court after Bistrița–Ploiești conflict resolved.

Şedinţa publică din data de 7 iunie 2023

Asupra conflictului negativ de competenţă, reţine următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Bistriţa în data de 20 iunie 2022, sub nr. dosar x/2022, reclamanta A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul B., ca, prin hotărârea ce se va pronunţa, să se dispună stabilirea locuinţei minorilor C. şi D., la mamă; obligarea pârâtului la plata unei pensii de întreţinere în favoarea minorilor, în cuantum de 1/3 din veniturile pe care le realizează, de la data introducerii acţiunii şi până la majoratul acestora sau noi dispoziţii; exercitarea autorităţii părinteşti asupra minorilor, în mod exclusiv de către mamă.

În drept, a invocat prevederile art. 529, 398 şi 496 alin. (3) C. civ. şi art. 2 din Legea 272/2004.

2. Hotărârile care au generat conflictul de competenţă

2.1 Prin sentinţa nr. 2655/2022 din 15 noiembrie 2022, Judecătoria Bistriţa a admis excepţia necompetenţei teritoriale, invocată din oficiu şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Ploieşti.

S-a constatat că, raportat la obiectul cererii de chemare în judecată, în materia ocrotirii persoanelor fizice, revine instanţei de tutelă competenţa de soluţionare a cererii privitoare la modificarea locuinţei minorului, conform dispoziţiilor art. 114 alin. (1) C. proc. civ. raportat la art. 106 alin. (1) teza I C. civ., competenţa revenind instanţei în a cărei circumscripţie teritorială îşi are domiciliul sau reşedinţa persoana ocrotită.

S-a observat că, în speţă, persoanele ocrotite sunt minorii C., şi D., iar domiciliul/locuinţa familiei, până la separarea în fapt a părinţilor, a fost în judeţul Prahova, localitatea Sângeru, chiar dacă părţile obişnuiau să locuiască ocazional în localitatea Jelna, astfel încât a observat că se impune stabilirea instanţei de tutelă, în sensul fie de instanţa de la domiciliul legal, fie cea de la domiciliul de facto al minorilor.

S-a reţinut că, pentru o administrare cât mai eficientă şi facilă a probelor, se impune ca, în cererile privind ocrotirea persoanei fizice, noţiunea de domiciliu sau de reşedinţă a minorului din cuprinsul dispoziţiilor art. 114 C. proc. civ. să se interpreteze în sensul de locuinţă efectivă a minorului.

Cum din cuprinsul raportului de anchetă psihosocială rezultă că locuinţa stabilă a celor doi minori se află în comuna Sângeru, jud. Prahova, precum şi că reclamanta a menţionat, prin cererea introductivă, că doar cu o săptămână înainte de înregistrarea cererii, a fost nevoită să se mute împreună cu minora D. într-un apartament închiriat în mun. Bistriţa, dar şi faptul că minorul C. locuieşte în continuare împreună cu tatăl său în comuna Sângeru, a admis excepţia necompetenţei teritoriale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Ploieşti, apreciind că Judecătoria Bistriţa nu poate fi legal învestită cu soluţionarea prezentei cauze.

2.2 Prin sentinţa civilă nr. 2031 din 29 martie 2023, Judecătoria Ploieşti a admis excepţia necompetenţei teritoriale, invocată de reclamantă. A declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Bistriţa. A suspendat judecata cauzei şi a înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în vederea soluţionării conflictului negativ de competenţă.

S-a reţinut, în esenţă, că minorul, C. locuieşte cu tatăl său, pe raza localităţii Sângeru, judeţul Prahova, iar minora, D. locuieşte cu mama reclamantă, pe raza municipiului Bistriţa, astfel cum rezultă din situaţia de fapt învederată de autoritatea tutelară din cadrul Primăriei Sângeru, judeţul Prahova, coroborate cu ancheta socială întocmită de autoritatea tutelară din cadrul Primăriei Bistriţa .

Deşi a apreciat ca fiind corect raţionamentul juridic al Judecătoriei Bistriţa, asupra aspectului privind domiciliul faptic al minorilor, care trebuie să prevaleze în verificarea competenţei teritoriale prevăzute de art. 114 C. proc. civ., a reţinut ca fiind incidente prevederile art. 92 alin. (1) C. civ., potrivit cărora domiciliul minorului care nu a dobândit capacitate de exerciţiu deplină este la părinţii săi sau la acela dintre părinţi la care el locuieşte în mod statornic, iar cum, din înscrisurile de la dosar, rezultă că minora a locuit cu părinţii săi până la data părăsirii locuinţei comune de către reclamantă în luna iunie 2022, moment de la care aceasta locuieşte împreună cu mama sa, a apreciat că domiciliul minorei se află la mama reclamantă.

În ceea ce priveşte minorul, a reţinut că acesta a locuit cu părinţii săi până în luna iunie 2022, după care acesta a locuit doar cu tatăl său, acesta fiind domiciliat pe raza localităţii Sângeru.

A reţinut că cererea privitoare la cei doi minori poate fi calificată ca fiind compusă din două petite principale, care nu poate fi disjunsă dat fiind specificul relaţiilor de familie, astfel cum rezultă şi din prevederile art. 107 C. civ., respectiv art. 2 alin. (4)-(6) şi art. 3 din Legea nr. 272/2004, care definesc noţiunea de "familie".

Drept urmare, cum domiciliul minorei era la locuinţa mamei reclamante, care a introdus cererea în scopul reîntregirii familiei şi stabilirii locuinţei minorilor la aceasta, a apreciat că revine Judecătoriei Bistriţa competenţa teritorială exclusivă de a judeca prezenta cauză, conform art. 114 C. proc. civ.

II. Considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Analizând conflictul de competenţă, în temeiul dispoziţiilor art. 135 alin. (1) raportate la cele ale art. 133 pct. 2 C. proc. civ., Înalta Curte reţine următoarele:

Desesizarea celor două instanţe, aflate în conflict, a fost determinată de interpretarea diferită a noţiunii de "domiciliul persoanei ocrotite" prevăzută de art. 114 alin. (1) C. proc. civ.

Astfel, Judecătoria Bistriţa a avut în vedere faptul că, potrivit raportului de anchetă socială, locuinţa stabilă a minorilor s-ar afla în com. Sângeru, jud. Prahova, iar faptul că reclamanta a fost nevoită să se mute, însoţită de fiica sa minoră, D., într-un apartament închiriat în Mun. Bistriţa, nu este de natură a crea convingerea că locuinţa efectivă a minorilor ar fi în Mun. Bistriţa, din moment ce minorul C. locuieşte în continuare împreună cu tatăl său, în com. Sângeru, jud. Prahova.

La rândul său, Judecătoria Ploieşti a apreciat că, din moment ce din înscrisurile de la dosar rezultă că minora a locuit cu părinţii săi până în luna iunie 2022, moment de la care locuieşte împreună cu mama sa şi astfel, domiciliul acesteia se află la mama reclamantă, a apreciat că revine Judecătoriei Bistriţa competenţa teritorială exclusivă de a judeca cererea privitoare la ocrotirea ambilor minori, argument susţinut de faptul că cererea nu poate fi disjunsă pentru fiecare minor, dat fiind principiul interesului super al minorului, precum şi prevederile art. 107 C. civ. raportate la art. 2 şi 3 din Legea nr. 272/2004, cu privire la noţiunea de "familie".

Se constată că, prin cererea de chemare în judecată, astfel cum a fost modificată, reclamanta a solicitat stabilirea locuinţei minorilor la mamă, obligarea pârâtului la plata unei pensii de întreţinere, precum şi exercitarea în mod exclusiv a autorităţii părinteşti, fiind aplicabile prevederile art. 114 C. proc. civ., în aplicarea cărora, la stabilirea instanţei competente să soluţioneze cauza, se consideră că noţiunea de "domiciliu" are în vedere domiciliul sau reşedinţa de fapt, dacă aceasta are caracter de stabilitate.

Faptul că minora locuia la data sesizării instanţei, 20.06.2022, împreună cu mama sa în mun. Bistriţa, rezultă din coroborarea raportului de anchetă socială nr. 1216/27.02.2023 întocmit de Primăria com. Sângeru, în care se menţionează faptul că reclamanta nu mai locuieşte pe raza comunei Sângeru, jud. Prahova, de la începutul lunii iunie 2022, moment la care a părăsit locuinţa împreună cu minora, cu cele susţinute în cuprinsul cererii de chemare în judecată şi cu conţinutul contractului de închiriere nr. x/07.06.2022 .

În ceea ce priveşte situaţia minorului, faptul că acesta locuieşte împreună cu tatăl său este necontestat de către părţi, rezultând atât din cuprinsul cererii de chemare în judecată, cât şi din raportul de anchetă socială nr. 1216/27.02.2023 întocmit de Primăria com. Sângeru .

Totuşi, privitor la locuinţa efectivă a minorului, trebuie avut în vedere specificul activităţii independente desfăşurate de pârâtul B., care presupune lipsa îndelungată a acestuia de la domiciliu, însoţit de minor, astfel cum rezultă din cuprinsul raportului de anchetă socială din 29.08.2022 întocmit de Primăria com. Sângeru, coroborat cu cele reţinute prin raportul de anchetă socială nr. 97 din 30.06.2022, întocmit de Primăria com. Budacu de Jos în dosarul nr. x/2022 al Judecătoriei Bistriţa, având ca obiect "ordonanţă preşedinţială", purtat între aceleaşi părţi, de unde rezultă faptul că minorul, împreună cu tatăl său, locuiesc mai multe luni pe an într-o magazie din lemn din loc. Jelna nr. 180, jud. Bistriţa-Năsăud, în care desfăşoară comerţ cu legume şi fructe.

Această situaţie este atestată inclusiv prin sentinţa civilă nr. 1832 din 11 iulie 2022, pronunţată de Judecătoria Bistriţa în dosarul nr. x/2022, definitivă prin neapelare, în care au fost reţinute următoarele:

"reclamanta locuieşte împreună cu minora D., într-un apartament situat în mun. Bistriţa, str. x, iar pârâtul împreună cu minorul C., locuiesc în grădina martorului E., în satul Jelna, jud. Bistriţa-Năsăud".

Însă, aspectul stabilirii locuinţei efective a minorului la data sesizării instanţei, fie în satul Jelna, jud. Bistriţa-Năsăud, fie în com. Sângeru, jud. Prahova, nu este în măsură să ducă la modificarea competenţei teritoriale a instanţei iniţial învestite, câştigată prin prisma aspectului locuirii efective a minorei D., împreună cu reclamanta, pe raza mun. Bistriţa-Năsăud la data sesizării instanţei, fiind deplin aplicabilă regula stabilită de art. 112 alin. (1) C. proc. civ., potrivit căreia:

"cererea de chemare în judecată a mai multor pârâţi poate fi introdusă la instanţa competentă pentru oricare dintre aceştia".

Totodată, nu este lipsit de relevanţă aspectul că, prin încheierea din 01 iulie 2022, pronunţată în dosarul nr. x/2022, definitivă prin neapelare, Judecătoria Bistriţa a respins excepţia necompetenţei teritoriale, invocată de către pârâtul B. prin întâmpinare, prin raportare la art. 114 C. proc. civ., la art. 88 C. civ., care defineşte noţiunea de "reşedinţă", dar şi la prevederile art. 998 C. proc. civ., care stabilesc faptul că:

"cererea de ordonanţă preşedinţială se va introduce la instanţa competentă să se pronunţe în primă instanţă asupra fondului dreptului".

Pentru toate aceste considerente, Înalta Curte va reţine că instanţa competentă să soluţioneze cauza este Judecătoria Bistriţa, urmând a dispune în acest sens, pe calea regulatorului de competenţă, conform art. 135 din C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Bistriţa.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 7 iunie 2023, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor, prin mijlocirea grefei, conform art. 402 C. proc. civ.