Evidence-preservation recours quashed as improperly filed and aimed at procedural incident without substantive rights

Şedinţa publică din data de 7 iunie 2023

asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie sub nr. x/2022 la data de 16 decembrie 2022, petentele A., B. şi C. au formulat, în temeiul art. 22 C. proc. civ. şi art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, cerere de asigurare dovezi având ca scop identificarea moştenitorilor defunctului D., cu ultimul domiciliu în comuna Gârbovi, judeţ Ialomiţa.

Petentele au solicitat, în cadrul dosarului nr. x/2022, aflat pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, administrarea, prin agent procedural, a interogatoriului intimaţilor E. şi F., care pot indica moştenitorii legali sau testamentari ai defunctului D.. Petentele au solicitat formarea unui dosar distinct.

2. Hotărârea pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti

Prin încheierea nr. 1F din 25 ianuarie 2023, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie a respins cererea, ca inadmisibilă.

3. Calea de atac a recursului exercitată în cauză

Împotriva acestei încheieri au declarat calea de atac, intitulată "apel", petentele A., B., C., arătând că intimaţii nu s-au prezentat la proces şi nici nu au depus întâmpinare la dosar.

Au mai arătat că soluţia instanţei, de respingere, ca inadmisibilă, a cererii de asigurare dovezi, este eronată şi că vor suplimenta motivele căii de atac după ce li se va comunica încheierea respectivă.

4. Apărările formulate în cauză

În cauză nu au fost formulate întâmpinări.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Examinând decizia recurată, Înalta Curte constată următoarele:

Prioritar, instanţa apreciază că, potrivit art. 97 pct. 1 C. proc. civ., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie judecă: recursurile declarate împotriva hotărârilor curţilor de apel, precum şi a altor hotărâri, în cazurile prevăzute de lege.

Pe cale de consecinţă, în conformitate cu prevederile legale precitate, Înalta Curte va lua în examinarea calea de atac intitulate "apel", din perspectiva regimului juridic aplicabil cererii de recurs, în conformitate cu dispoziţiile aplicabile din cuprinsul C. proc. civ.

i. În ceea ce priveşte condiţiile de formulare a cererii de asigurare de dovezi

Potrivit dispoziţiilor art. 359 alin. (1) C. proc. civ., oricine are interes să constate de urgenţă mărturia unei persoane, părerea unui expert, starea unor bunuri, mobile sau imobile ori să obţină recunoaşterea unui înscris, a unui fapt sau a unui drept, dacă este pericol ca proba să dispară ori să fie greu de administrat în viitor, va putea cere, atât înainte, cât şi în timpul procesului, administrarea acestor probe.

În conformitate cu prevederile art. 360 alin. (1) C. proc. civ., cererea de asigurare de dovezi se va îndrepta, înainte de judecată, la judecătoria în circumscripţia căreia se află martorul sau obiectul constatării, iar în timpul judecăţii, la instanţa care judecă procesul în prima instanţă.

Din interpretarea textelor de lege anterior precizate rezultă că asigurarea de dovezi este o procedură care presupune administrarea, după caz, de urgenţă, respectiv cu acordul părţii adverse, a unor probe anterior momentului procesual în care acestea ar putea fi administrate potrivit normelor procedurii civile, fiind de competenţa instanţelor de fond, învestite cu soluţionarea unei pricini.

Drept urmare, se observă că această procedură este compatibilă doar cu acele cauze în care părţile îşi dispută, în condiţii de contradictorialitate, drepturi opuse.

În cauză, se observă că dosarul nr. x/2022, în cadrul căruia a fost formulată cererea de asigurare de dovezi de către petente, are ca obiect o cerere de revizuire îndreptată împotriva încheierii de şedinţă nr. 23 din 28 iunie 2022, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă în dosarul nr. x/2022, având ca obiect strămutare.

Or, din moment ce strămutarea este un incident procedural, iar judecata acesteia nu vizează fondul pretenţiilor deduse judecăţi, procedura asigurării de dovezi este incompatibilă cu aceasta.

În acest context, este lipsit de relevanţă faptul că pricina în care a fost formulată cererea de asigurare de dovezi are ca obiect "revizuire", din moment ce, potrivit prevederilor art. 513 alin. (1) C. proc. civ., revizuirea se soluţionează potrivit dispoziţiilor procedurale aplicabile judecăţii finalizate cu hotărârea atacată.

Aşadar, în cauză, se constată lipsa posibilităţii de urmare a acestei proceduri speciale în cadrul litigiul în care a fost formulată, dat fiind faptul că acestuia îi este imprimată natura juridică de incident procedural a strămutării.

În aceste condiţii, excede controlului judiciar verificarea legalităţii îndeplinirii condiţiilor de admisibilitate ale formulării unei atare proceduri, astfel cum sunt prevăzute de art. 359 C. proc. civ., din moment ce aceasta nu era deschisă părţilor, conform celor arătate.

În circumstanţele date, având în vedere că finalitatea căi de atac formulate este de a verifica legalitatea hotărârii judecătoreşti pronunţate, se constată că în mod corect a fost respinsă, ca inadmisibilă, prin încheierea recurată, cererea formulată de către petente, în condiţiile în care, potrivit argumentelor anterior menţionate, petentele erau lipsite de posibilitatea legală de urmare a acestei proceduri.

Date fiind aceste considerente, care lipsesc de eficacitate juridică însăşi calea aleasă de către petente, se constată că, în cauză, nu se mai impune şi analiza modului în care Curtea de Apel Bucureşti a evaluat îndeplinirea cerinţelor legale privitoare la exercitarea procedurii asigurării de dovezi.

De altfel, un astfel de control judiciar nici nu este posibil în cauză dată fiind lipsa îndeplinirii exigenţelor motivării căii de atac formulate, în raport de dispoziţiile art. 486 alin. (1) lit. d) şi alin. (3) C. proc. civ., astfel cum se constată în cele ce urmează.

ii. În ceea ce priveşte cerinţa legală a motivării cererii de recurs

În subsidiarul celor anterior reţinute, Înalta Curte constată că se impune inclusiv analizarea îndeplinirii condiţiilor de formulare a recursului, în conformitate cu prevederile art. 486 C. proc. civ.

Recursul este o cale extraordinară de atac care poate fi exercitată în termenul şi condiţiile prevăzute de lege, numai pentru motivele expres şi limitativ reglementate prin dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ., norme imperative, de ordine publică.

Fiind o cale extraordinară de atac care nu are caracter devolutiv, în faţa instanţei de recurs verificarea legalităţii hotărârii atacate se face numai în raport cu motivele prevăzute de art. 488 alin. (1) din C. proc. civ.

Potrivit prevederilor art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde "motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor sau, după caz, menţiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat". Această cerinţă este prevăzută sub sancţiunea nulităţii, conform alin. (3) al aceluiaşi articol.

De asemenea, conform art. 487 alin. (1) C. proc. civ.:

"recursul se va motiva prin însăşi cererea de recurs, în afară de cazurile prevăzute la art. 470 alin. (5), aplicabile şi în recurs", iar potrivit art. 489 alin. (1) C. proc. civ.:

"recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepţia cazului prevăzut la alin. (3)".

Din economia textelor legale anterior citate rezultă că nu este suficient ca memoriul de recurs să fie depus în termenul prevăzut de lege, ci este necesar ca partea să formuleze şi criticile de nelegalitate, cu respectarea aceluiaşi termen legal.

Or, verificând actele dosarului, Înalta Curte constată că încheierea recurată a fost pronunţată la data de 25 ianuarie 2023, iar cererea de recurs, prin care se menţionează că motivele de recurs vor fi depuse ulterior (fapt care nu a mai avut loc) a fost depusă în data 27 ianuarie 2023.

Partea nu a mai depus motivele de recurs în termenul prevăzut de art. 361 alin. (2) C. proc. civ., care s-a împlinit în data de 31 ianuarie 2023.

Se constată, aşadar, că petentele nu au motivat recursul în termenul legal, fapt care atrage inclusiv incidenţa sancţiunii expres prevăzute de art. 489 alin. (1) din C. proc. civ.

În consecinţă, pentru argumentele anterior arătate, Înalta Curte va respinge calea de atac, intitulată "apel", declarată de petentele A., B., C. împotriva încheierii nr. 1F din 25 ianuarie 2023 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge calea de atac, intitulată "apel", declarată de petentele A., B., C. împotriva încheierii nr. 1F din 25 ianuarie 2023 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 7 iunie 2023, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor, prin mijlocirea grefei, conform art. 402 C. proc. civ.