Policyholder's appeal rejected: over-insurance clause caps CASCO theft indemnity at vehicle market value, not sum insured

Şedinţa publică din data de 11 decembrie 2020

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Potrivit art. 499 C. proc. civ., "prin derogare de la prevederile art. 425 alin. (1) lit. b), hotărârea instanţei de recurs va cuprinde în considerente numai motivele de casare invocate şi analiza acestora, arătându-se de ce s-au admis ori, după caz, s-au respins. În cazul în care recursul se respinge fără a fi cercetat în fond ori se anulează sau se constată perimarea lui, hotărârea de recurs va cuprinde numai motivarea soluţiei fără a se evoca şi analiza motivelor de casare".

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, la data de 30 august 2017 sub nr. x/2017, reclamanta A. a chemat în judecată pe pârâtul FONDUL DE GARANTARE A ASIGURAŢILOR, solicitând instanţei: obligarea pârâtului la plata integrală a valorii asigurate, în cuantum de 9184 EUR la cursul BNR din ziua plăţii şi obligarea pârâtului la plata dobânzii legale începând cu data de 31.07.2017, şi până la achitarea integrală a debitului; cu obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.

2. Soluţia instanţei de fond

Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa civilă nr. 1458 din 27 martie 2018, pronunţată în dosarul nr. x/2017, a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta A. în contradictoriu cu pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraţilor, ca neîntemeiată.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs, în termen, reclamanta A., solicitând admiterea recursului, casarea hotărârii instanţei de fond, iar, pe fondul cauzei, admiterea cererii sale de chemare în judecată, aşa cum a fost formulată.

Întemeindu-şi calea de atac pe prevederile pct. 6 şi pct. 8 ale art. 488 alin. (1) C. proc. civ.., recurenta-reclamantă a relevat, pe scurt, situaţia de fapt în cauză, şi a arătat că, ceea ce a înţeles să critice, este faptul că în mod nelegal a fost diminuată suma ce face obiectul despăgubirii, invocând, în esenţă, următoarele:

Pentru ca instanţa de fond să respingă contestaţia sa, a dat eficienţă juridică unor înscrisuri depuse de pârâtul F.G.A., înscrisuri ce sunt străine faţă de speţa în cauză.

Astfel, susţine recurenta-reclamantă, instanţa de fond a apreciat că înscrisul depus de pârât numit "Condiţiile Speciale privind Asigurarea de Avarii şi Furt a Autovehiculelor" face parte integrantă din poliţa de asigurare CASCO, cu toate că aceste "Condiţii speciale" nu conţin niciun element de identificare ce ar putea să le lege de poliţa de asigurare a cărei beneficiară este.

Arată recurenta că, cu toate că a invocat şi în faţa instanţei de fond faptul că această anexă a contractului de asigurare CASCO nu este anexă a acestui contract, instanţa de fond a înlăturat această apărare formulată, fără a exista şi o motivare concretă (că ar fi semnată de aceasta sau că anexa "Condiţii Speciale" conţine menţiuni şi date care conduc în mod indubitabil la concluzia că este anexa Contractului de asigurare CASCO x).

Pe de altă parte, mai arată recurenta-reclamantă, este mai presus de orice dubiu faptul că în contractul semnat de recurentă şi B. S.A. nu există nicio menţiune că din acesta face parte integrantă vreo anexă ce cuprinde condiţii speciale de asigurare.

Recurenta susţine că, astfel, instanţa de fond dă eficienţă unui înscris depus de către pârât, înscris ce nu are nicio legătură cu contractul CASCO încheiat de aceasta, înscris ce îi modifică cuprinsul contractului, reducându-i în mod necuvenit valoarea despăgubirii.

În fine, recurenta-reclamantă apreciază că instanţa de fond a nesocotit dispoziţiile procedurale privitoare la administrarea probei cu înscrisuri, prin faptul că, deşi a invocat faptul că acele prevederi contractuale invocate de către pârât nu au absolut nicio legătură cu poliţa de asigurare CASCO a cărei beneficiară este, a procedat la a da eficienţă juridică acestora, înlăturând apărările sale fără a face vreo motivare asupra acestui aspect.

4. Apărarea formulată în cauză

Intimatul-pârât FONDUL DE GARANTARE A ASIGURAŢILOR a formulat întâmpinare în recurs, înregistrată la data de 13.07.2018, prin care, fără a invoca excepţii, a solicitat respingerea recursului, ca nefondat, menţinerea în tot a sentinţei Curţii de Apel Bucureşti şi, în consecinţă, a Deciziei nr. 7869/31.07.2017 emisă de către acesta, ca fiind temeinică şi legală.

5. Procedura de soluţionare a recursului

În recurs s-a derulat procedura de regularizare a cererii de recurs şi de comunicare a actelor de procedură între părţi, prin intermediul grefei instanţei, în conformitate cu dispoziţiile art. 486, art. 490 C. proc. civ.

Prin rezoluţia din 26 noiembrie 2018 a completului învestit aleatoriu cu soluţionarea dosarului, a fost fixat termen de judecată pentru soluţionarea recursului în şedinţă publică, la data de 11 decembrie 2020, cu citarea părţilor, fără a se mai parcurge procedura de filtrare a recursului, având în vedere Hotărârea Colegiului de Conducere nr. 106 din 20 septembrie 2018, prin care s-a luat act de hotărârea Plenului judecătorilor secţiei de contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie adoptată la data de 13 septembrie 2018, în sensul că procedura de filtrare a recursurilor reglementată prin dispoziţiile art. 493 C. proc. civ., este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ şi fiscal, precum şi Hotărârea Colegiului de Conducere nr. 109 din data de 20 septembrie 2018.

II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului declarat în cauză

Analizând recursul formulat, prin prisma motivelor invocate şi a temeiului de drept indicat, precum şi din perspectiva obiectului şi a normelor legale incidente, dar şi a apărărilor expuse în întâmpinarea intimatului-pârât, Înalta Curte constată că acesta este nefondat, urmând a fi respins, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:

Din actele şi lucrările dosarului, se constată că, la data de 04.11.2014 reclamanta a încheiat cu B. S.A. contractul de asigurare CASCO nr. x, pentru autoturismul marca x, proprietate personală, înmatriculat cu nr. x, suma asigurată fiind 9184 EUR.

La data de 22.10.2015 s-a produs un risc asigurat, furtul autoturismului, care în urma notei de constatare din dosarul CA/AG/871-92709 a fost clasificat ca daună totală.

Prin decizia nr. 7869/31.07.2017, emisă de pârât, a fost admisă la plată suma de 22.415 RON şi s-a respins la plată suma de 18.261,85 RON.

În motivarea soluţiei de respingere la plată a sumei de 18.261,85 RON, intimatul-pârât a arătat că valoarea reală a autoturismului la data producerii evenimentului este de 5.061 Euro, echivalentul sumei de 22.415 RON, nefiind îndeplinite cele două condiţii privind supraasigurarea, conform condiţiilor de asigurare aferente poliţei CASCO, rezultând, astfel, suma de 22.415 RON pentru care s-a admis cererea de plată.

Înalta Curte constată că instanţa de fond a reţinut în mod corect că atât în cuprinsul poliţei Casco nr. x, cât şi în Condiţiile de asigurare, în ceea ce priveşte supraasigurarea, conform Condiţiilor de asigurare, aceasta nu se poate aplica.

Astfel, potrivit poliţei de asigurare Casco nr. x încheiată între recurenta-reclamantă A., în calitate de asigurat, şi B. S.A., în calitate de asigurător, la art. 5.20 şi art. 5.21 din Condiţiile speciale privind asigurarea de avarii şi furt a autovehiculelor aparţinând persoanelor fizice se stabilesc următoarele:

"5.20. Asigurătorul va reţine din despăgubire:

a.) Franşiza prevăzută în poliţă, daca avarierea autovehiculului asigurat nu a fost provocată din culpa exclusivă a unei terţe persoane identificate, care deţine o asigurare de răspundere civilă faţă de terţi valabilă la data producerii evenimentului (în caz contrar franşiza nu se reţine) ".

"5.21. In cazul în care, la momentul producerii evenimentului asigurat, se constată că suma asigurată stabilită la încheierea poliţei este:

5.21.1. Superioară valorii autovehiculului (supraasigurare), despăgubirea nu va putea depăşi valoarea acestuia stabilită la momentul producerii evenimentului asigurat; supraasigurarea nu se aplică în situaţia în care sunt îndeplinite cumulativ următoarele condiţii:

a) raportul dintre valoarea autovehiculului şi suma asigurată din Poliţă este mai mare de 0,90 şi mai mic sau egal cu 1,00;

b) diferenţa dintre valoarea autovehiculului şi suma asigurată este mai mică decât 5.000 EUR (sau echivalentul în RON."

Suma asigurată este de 9184 euro, iar valoarea autoturismului la momentul producerii evenimentului asigurat a fost stabilită la suma de 5.061 Euro. Deci, la momentul producerii evenimentului rutier, suma asigurată este superioară valorii autovehiculului.

Intimatul- pârât F.G.A. a stabilit valoarea autoturismului, conform sistemului C., la valoarea de 5.061 euro, astfel că diferenţa dintre valoarea autoturismului şi valoarea asigurată este de 9.184 - 5.061 = 4.123 euro, ceea ce înseamnă că este îndeplinită condiţia de la lit. b) a art. 5.21.1 din Condiţiile speciale, condiţie constând în "diferenţa dintre valoarea autoturismului şi suma asigurată este mai mică decât 5.000 euro".

Conform art. 5.21.1 din Condiţiile speciale nu se aplică supraasigurarea, deci suma reprezentând despăgubirile ce trebuie plătită recurentei-reclamante este valoarea autovehiculului stabilită la momentul producerii evenimentului asigurat, adică 5061 euro, respectiv suma de 22.415 RON.

Astfel fiind, instanţa de control judiciar apreciază că instanţa de fond în mod temeinic şi legal a menţinut Decizia nr. 7869/2017 emisă de intimatul-pârât Fondul de Garantare a Asiguraţilor, acesta datorând o sumă de 22415 RON cu titlu de despăgubiri.

De asemenea, Înalta Curte constată că şi celelalte critici formulate de recurenta-reclamantă sunt nefondate, judecătorul fondului apreciind în mod corect, legal, starea de fapt dedusă judecăţii, hotărârea pronunţată nefiind susceptibilă de criticile formulate, dimpotrivă, aceasta a fost dată cu aplicarea corectă a dispoziţiilor legale aplicabile cauzei, după cercetarea atentă a fondului şi a probatoriilor administrate.

Valoarea autovehiculului, în funcţie de care se stabileşte dacă este sau nu daună totală, precum şi valoarea despăgubirii care se cuvine asiguratului în caz de daună totală nu este şi nu poate fi valoarea de nou a autovehiculului/valoarea autovehiculului la momentul încheierii contractului de asigurare, cum greşit pretinde recurenta, ci valoarea autovehiculului la momentul producerii accidentului, valoare care se stabileşte ca valoare medie de piaţă faţă de ofertele existente pe piaţă pentru marca respectivă, raportat la anul fabricaţiei şi numărul de kilometri înregistraţi, respectiv, indicatorii de uzură folosiţi în mod curent în procesul de cerere şi ofertă a pieţei autovehiculelor.

Înalta Curte constată că au fost respectate întocmai prevederile contractului de asigurare încheiat între părţi, iar acest lucru a fost confirmat şi de instanţa de fond, care a reţinut că:

"pârâtul a făcut în mod corect aplicarea clauzelor contractuale inserate în condiţiile speciale, clauze ce sunt incluse în contractul de asigurare CASCO semnat de reclamantă şi care au fost asumate de aceasta prin încheierea acestui contract".

În acest sens, contrar susţinerilor recurentei-reclamante, "Condiţiile speciale privind asigurarea de avarii şi furt a autovehiculelor aparţinând persoanelor fizice" fac parte integrantă din contractul de asigurare încheiat de părţi, respectiv, Poliţa de asigurare Casco nr. x/04.11.2014, aspect menţionat chiar în cuprinsul acestor condiţii speciale, şi asumat de către recurenta-reclamantă:

"Prezentele Condiţii speciale completează Condiţiile generale privind asigurarea autovehiculelor şi sunt valabile numai împreună cu acestea".

Pe de altă parte, Înalta Curte apreciază că instanţa de fond a respectat şi prevederile C. civ., dispoziţiile art. 2208 C. civ. (reglementare din cadrul articolelor referitoare la contractul de asigurare) impunând ca indemnizaţia de asigurare să fie plătită " în condiţiile prevăzute în contract", dispoziţie respectată şi în ceea ce priveşte soluţionarea cererii de plată formulată de recurenta-reclamantă în cauză.

Prin urmare, instanţa constată că susţinerile şi criticile recurentei sunt neîntemeiate şi nu pot fi primite, iar instanţa de fond a pronunţat o hotărâre legală, motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., fiind nefondat.

Şi în ce priveşte motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., Înalta Curte constată că este nefondat, pe de o parte, recurenta-reclamantă nu a dezvoltat critici în sensul motivului de casare prevăzut de acest text, iar, pe de altă parte, hotărârea instanţei de fond răspunde exigenţelor art. 261 alin. (1) lit. b) C. proc. civ.., fiind suficient şi convingător motivată şi nu cuprinde motive contradictorii ori străine de natura pricinii.

În aceste condiţii, Înalta Curte constată că nu sunt incidente motivele de recurs prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 şi pct. 8 C. proc. civ., invocate de recurenta-reclamantă, interpretarea şi aplicarea de către judecătorul fondului a normelor de drept material, fiind corectă şi legală, iar hotărârea cuprinzând motivele pe care se sprijină.

În temeiul prevederilor art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul declarat de reclamanta A. ca nefondat, instanţa de fond pronunţând o hotărâre legală.

2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Pentru considerentele expuse, în temeiul dispoziţiilor art. 20 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurenta-reclamantă A. împotriva sentinţei civile nr. 1458 din 27 martie 2018 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 11 decembrie 2020.