Refusal of differentiated excise tax restitution for diesel fuel due to missing identification card and odometer data in invoice annexes under Government Decision No. 537/2014

Şedinţa publică din data de 6 februarie 2020

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul acţiunii deduse judecăţii

Prin acţiunea introductivă formulată la data de 27.04.2016, la Tribunalul Mureş, reclamanta A. S.R.L. a solicitat instanţei, în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Rutieră Română - A.R.R., următoarele:

- anularea Deciziei de respingere a cererii de restituire a accizei nr. 520/21.03.2016 înregistrată la A.R.R. sub numărul 579/21.03.2016, precum şi a actului prin care aceasta a fost menţinută, Adresa nr. x/13.04.2016, ca fiind nelegale şi neîntemeiate;

- obligarea pârâtei A.R.R la restituirea sumei de 89.917 RON reprezentând acciza aferentă bazei de restituire de 474.447 litri motorină, aprovizionată în perioada 01.01.2015-31.03.2015, conform cererii subscrisei înregistrată la pârâta sub nr. x/03.12.2015, sumă care să fie actualizată cu dobânda legală fiscală de la data 04.02.2016 (dată la care cererea ar fi trebuit sa fie soluţionată) şi până la restituirea efectivă;

- obligarea paratei A.R.R. la plata cheltuielilor de judecată.

Prin sentinţa nr. 582/30.09.2016 a Tribunalului Mureş s-a admis excepţia necompetenţei materiale a instanţei, fiind declinată competenţa de soluţionare a acţiunii introductive, în favoarea Curţii de Apel Târgu Mureş.

2. Hotărârea instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 119 din 24 octombrie 2017, Curtea de Apel Târgu Mureş, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a dispus următoarele:

- a admis cererea de chemare în judecată, precizată, formulată de reclamanta S.C. A. S.R.L. şi a anulat Decizia de respingere a cererii de restituire de accize nr. 579/21.03.2016 şi Adresa nr. x/13.04.2016, ambele emise de pârâtă;

- a dispus obligarea pârâtei ARR la emiterea unei decizii pentru restituirea sumei de 89.917 RON, reprezentând acciza aferentă bazei de restituire de 474.447 litri motorină, aprovizionată în perioada 1.01.2015 - 31.03.2015, în baza cererii înregistrate la pârâtă sub nr. x/3.12.2015, sumă care să fie actualizată cu dobânda legală fiscală de la data de 4.02.2016 şi până la restituirea efectivă;

- a obligat pârâta ARR la plata sumei de 8.808 RON, cu titlul de cheltuieli de judecată, parţiale, către reclamanta A. S.R.L..

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinţei civile nr. 119/CA/2017 - PI din 26 septembrie 2017, pronunţată de Curtea de Apel Târgu Mureş, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, a declarat recurs pârâta Autoritatea Rutieră Română, întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea sentinţei recurate şi, în rejudecare, respingerea cererii de chemare în judecată.

În motivarea recursului, pârâta a susţinut în esenţă că sentinţa atacată este pronunţată cu încălcarea şi aplicarea greşită a prevederilor Legii nr. 554/2004 şi a H.G. nr. 537/2014.

Astfel, se arată că adresa nr. x/13.04.2016 prin care instituţia pârâtă a formulat răspuns la plângerea prealabilă, nu poate fi apreciată ca fiind aptă să producă efecte juridice, vătămătoare pentru intimata - reclamantă, aşa cum eronat a reţinut instanţa de fond.

În contextul unei succinte prezentări a situaţiei de fapt, recurenta-pârâtă a susţinut că din analiza înscrisurilor anexate cererii de restituire accize nr. 6746/18.11.2015 nu rezultă date justificative în ceea ce priveşte numărul real de kilometri înregistraţi la bordul vehiculelor la momentul alimentării acestora cu motorină, în sensul că anexele la facturi nu conţin informaţii cu privire la numărul de identificare al cardului de gestiune a alimentărilor ori, după caz, al inelului emiţător/receptor şi numărul de kilometri înregistraţi la bordul vehiculului la momentul alimentării din înscrisurile anexate, rezultând că nu sunt îndeplinite dispoziţiile art. 13 alin. (4) din H.G. nr. 537/2014.

Astfel, în cazul operatorilor economici care alimentează direct de la staţiile de distribuţie, pe anexele la facturi trebuie înscrise, potrivit dispoziţiilor art. 13 alin. (4) din H.G. nr. 537/2014, cel puţin următoarele informaţii: staţia de alimentare, data alimentării, numărul de înmatriculare al vehiculului alimentat, numărul de identificare ai cârdului de gestiune a alimentărilor ori, după caz, al inelului emiţător/receptor, cantitatea de motorină alimentată exprimată în litri pe fiecare vehicul, numărul de kilometri înregistraţi la bordul vehiculului la momentul alimentării.

Anexele la facturi depuse de intimata - reclamantă la cererea de restituire accize nr. 6746/18.11.2015 nu au putut fi avute în vedere, întrucât acestea nu conţin informaţii, în ceea ce priveşte înregistrarea kilometrajului real la momentul alimentării cu motorină, şi nici informaţii privind numărul de identificare al cârdului de gestiune a alimentărilor ori al inelului emiţător/receptor, aşa cum impun dispoziţiile art. 13 alin. (4) din H.G. nr. 537/2014.

În opinia recurentei, nu se poate reţine motivarea instanţei de fond cu privire la faptul că instituţia pârâtă trebuia să procedeze la admiterea plângerii prealabile, întrucât aceasta cuprinde în anexe borderourile centralizatoare conforme cu art. 13 alin. (4) din H.G. nr. 537/2014, în contextul în care, documentele justificative trebuiau anexate cererii de restituire a accizei.

În mod netemeinic şi nelegal, susţine recurenta, instanţa de fond a reţinut ca fiind incidente dispoziţiile art. 14 alin. (2) din H.G. nr. 537/2014 care prevăd că cererile care nu corespund condiţiilor prevăzute de alin. (1) se returnează solicitanţilor pentru a fi completate corespunzător, sens în care instituţia pârâtă ar fi trebuit să procedeze la restituirea cererii reclamantei pentru a putea fi completată ulterior.

Or, în cazul intimatei - reclamantei, cererea de restituire nr. x/18.11.2015 pentru trimestrul I 2015 respectă cerinţele art. 14 alin. (1) din H.G. nr. 537/2014 pentru a fi înregistrată, în sensul că cererea era corect şi complet întocmită, a fost depusă în termenul stabilit, era semnată de operatorul economic solicitant şi era însoţită de documentele justificative prevăzute de art. 13 din H.G. nr. 537/2014.

În acest context câtă vreme cererea reclamantei a fost corect şi complet întocmită şi a fost însoţită de documentele justificative prevăzute de art. 13 din H.G. nr. 537/2014, în cauză nu erau aplicabile dispoziţiile art. 14 alin. (2) din H.G. nr. 537/2014 reţinute de instanţa de fond cu privire la returnarea cererii pentru a fi completată corespunzător.

Atâta timp cât intimata - reclamantă a întocmit borderoul centralizator pe baza facturilor de achiziţie a motorinei şi a anexelor la acestea, consemnând în borderou seriile facturilor, numărul de înmatriculare a vehiculelor, cantităţile de motorină alimentate, avea obligaţia de a transmite documente, respectiv anexele facturilor în care să fie înscrise menţiuni cu privire la numărul de identificare al cardului de gestiune a alimentărilor şi numărul de km înregistraţi la bordul vehiculului la momentul alimentării.

Faptul că intimata-reclamanta a indicat în cuprinsul borderoului centralizator numărul de identificare al cardului de gestiune a alimentărilor nu constituie o cauză exoneratoare câtă vreme dispoziţiile art. 13 alin. (4) din H.G. nr. 537/2014 sunt fără echivoc în sensul că pe anexele la facturi trebuie să fie înscrise informaţii cu privire la numărul de identificare al cardului de gestiune a alimentărilor şi numărul de kilometric înregistraţi la bordul vehiculului la momentul alimentării.

In fine, în ceea ce priveşte obligarea instituţiei pârâte la plata cheltuielilor de judecată, în cuantum de 4500 RON, recurenta solicită să se aibă în vedere că acestea se acordă doar în măsură în care se constată realitatea, necesitatea şi caracterul lor rezonabil, întrucât cuantumul cheltuielilor de judecată reprezentând onorariu avocat, este disproporţionat de mare, având în vedere natura şi complexitatea prezentei cauze.

4. Apărările formulate în cauză

Intimata-reclamantă a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat şi menţinerea sentinţei atacate ca fiind temeinică şi legală.

5. Procedura de soluţionare a recursului

Prin rezoluţia din 20 noiembrie 2018, în temeiul dispoziţiilor art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 4711 şi art. 201 alin. (5) şi (6) C. proc. civ., a fost fixat termen de judecată pentru soluţionarea recursului în şedinţă publică, la data de 23 ianuarie 2020, cu citarea părţilor.

II. Soluţia instanţei de recurs

Examinând sentinţa recurată prin prisma motivului de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., a actelor dosarului şi a dispoziţiilor legale incidente, Înalta Curte constată că recursul formulat de pârâta Autoritatea Rutieră Română este fondat, pentru următoarele considerente:

Instanţa de fond a fost investită cu soluţionarea cererii de anulare a Deciziei de respingere a cererii de restituire a accizei nr. 520/21.03.2016 înregistrată la A.R.R. sub numărul 579/21.03.2016, precum şi a actului prin care aceasta a fost menţinută, Adresa nr. x/13.04.2016, ca fiind nelegale şi neîntemeiate, şi, totodată, obligarea pârâtei A.R.R la restituirea sumei de 89.917 RON reprezentând acciza aferentă bazei de restituire de 474.447 litri motorină, aprovizionată în perioada 01.01.2015-31.03.2015

Prima instanţă a admis acţiunea intimatei-reclamante şi, în consecinţă, a anulat Decizia de respingere a cererii de restituire de accize nr. 579/21.03.2016 şi Adresa nr. x/13.04.2016, obligând pârâta la emiterea deciziei pentru restituirea sumei de 89.917 RON, reprezentând acciza aferentă bazei de restituire de 474.447 litri motorină, aprovizionată în perioada 1.01.2015 - 31.03.2015, în baza cererii înregistrate la pârâtă sub nr. x/3.12.2015, sumă care să fie actualizată cu dobânda legală fiscală de la data de 4.02.2016 şi până la restituirea efectiv.

Instanţa de fond a apreciat că ulterior depunerii cererii de restituire de accize, pârâta A.R.R. avea obligaţia, în considerarea prevederilor art. 14 alin. (2) din H.G. nr. 537/2014, să procedeze la restituirea cererii reclamantei, pentru a fi completată ulterior şi, să o considere valabil depusă în momentul în care operatorul economic ar fi furnizat toate informaţiile şi documentele relevante.

De asemenea, Curtea de apel a reţinut că, şi în ipoteza furnizării unor informaţii incomplete de către reclamantă, prin cererea iniţială şi documentele anexate, în condiţiile în care plângerea prealabilă cuprindea, în anexe, borderourile centralizatoare conforme cu art. 13 alin. (4) din H.G. nr. 537/2014, pârâta avea obligaţia, în considerarea prevederilor art. 14 alin. (2) teza a II-a din H.G. nr. 537/2014, să procedeze la admiterea plângerii şi, pe cale de consecinţă, să analizeze propriul act - Decizia nr. 520/21.03.2016, admiţând cererea de restituire de accize.

Înalta Curte nu împărtăşeşte opinia instanţei de fond, apreciind că sunt fondate susţinerile recurentei în sensul că sentinţa recurată a fost pronunţată cu aplicarea şi interpretarea greşită a prevederilor art. 13 alin. (4) din H.G. nr. 537/2014.

Astfel, motivul de fapt pentru respingerea la restituire a accizei în cuantum de 474.447 este acela că s-au calculat alimentări pentru care nu există informaţii cu privire la numărul cardului de gestiune al alimentărilor ori, după caz, al inelului emiţător/receptor, în anexele la facturi.

Potrivit art. 6 din H.G. nr. 537/2014 privind condiţiile, procedura şi termenele de restituire ca ajutor de stat a sumelor reprezentând diferenţa dintre nivelul standard al accizelor şi nivelul accizelor diferenţiat pentru motorina utilizată drept combustibil pentru motor "perioada de restituire de accize este trimestrul calendaristic.

(2) În cazul operatorilor economici care aprovizionează vehiculele eligibile direct de la operatorii economici înregistraţi potrivit art. 20669alin. (6) din Codul fiscal, prin intermediul unui card de gestiune a alimentărilor, respectiv al unui inel emiţător/receptor, baza pentru restituirea de accize reprezintă cantitatea totală de motorină rezultată prin însumarea cantităţilor alimentate efectiv de fiecare vehicul eligibil în parte.

(3) În cazul operatorilor economici care alimentează vehiculele eligibile pe care le deţin din rezervoarele proprii de alimentare dotate cu dispersoare electronice pentru distribuţie, baza pentru restituirea de accize reprezintă cantitatea totală de motorină obţinută prin însumarea cantităţilor alimentate efectiv de fiecare vehicul eligibil de la rezervor.

(4) Baza pentru restituire reprezintă mii litri alimentaţi efectiv şi se exprimă sub forma unui număr cu 3 zecimale.

(5) Operatorii economici eligibili pot solicita restituirea de accize pentru toate vehiculele eligibile deţinute în cursul trimestrului pentru care se solicită restituirea şi care sunt înscrise în Registrul vehiculelor şi al operatorilor economici eligibili pentru restituirea de accize."

Potrivit art. 7 din H.G. nr. 537/2014, (1) Suma de restituit aferentă accizei reduse potrivit art. 176 alin. (6) din Codul fiscal reprezintă valoarea exprimată în RON a rezultatului obţinut prin înmulţirea bazei de restituire prevăzute la art. 6 cu 40 euro/1.000 litri.

(2) Conversia în RON a sumei de restituit se face utilizând cursul de schimb prevăzut la art. 218 din Codul fiscal.

(3) Suma de restituit se stabileşte la nivel de RON, fără subdiviziuni, prin reducere atunci când fracţiunile în bani sunt mai mici de 50 şi prin majorare atunci când fracţiunile în bani sunt mai mari sau egale cu 50.

Potrivit art. 11 din H.G. nr. 537/2014 "în vederea restituirii accizelor, operatorii economici eligibili depun la Administratorul schemei o cerere, în format electronic sau pe suport hârtie, potrivit modelului din anexa nr. 4", iar potrivit art. 12 "(1) Cererea de restituire de accize se depune, în format electronic sau pe suport hârtie, pentru un trimestru calendaristic, începând cu prima zi a trimestrului următor celui pentru care se solicită restituirea, dar nu mai târziu de un an de la această dată. (2) Pot fi depuse simultan cereri de restituire aferente mai multor trimestre calendaristice".

Art. 13 alin. (1) din H.G. nr. 537/2014 stipulează care sunt documentele care trebuie să însoţească cererea de restituire depusă de operatorii economici eligibili, astfel:

a) în cazul în care alimentarea vehiculelor se face de la staţiile de distribuţie înregistrate potrivit art. 20669alin. (6) din Codul fiscal, un borderou centralizator al cantităţilor de motorină alimentate de fiecare vehicul eligibil în parte, întocmit conform modelului din anexa nr. 5, precum şi copii de pe facturile de achiziţie a motorinei împreună cu anexele la facturi, emise de către staţiile de distribuţie sau de către terţi. Borderoul se întocmeşte pe baza informaţiilor din facturile de achiziţie a motorinei şi din anexele la facturi;

Potrivit alin. (4) al aceluiaşi articol, "în cazul operatorilor economici care alimentează direct de la staţiile de distribuţie înregistrate potrivit art. 20669alin. (6) din Codul fiscal, pe anexele la facturi trebuie să fie înscrise cel puţin următoarele informaţii: staţia de alimentare, data alimentării, numărul de înmatriculare al vehiculului alimentat, numărul de identificare al cardului de gestiune a alimentărilor ori, după caz, al inelului emiţător/receptor, cantitatea de motorină alimentată exprimată în litri pe fiecare vehicul, numărul de kilometri înregistraţi la bordul vehiculului la momentul alimentării".

Art. 15 din H.G. nr. 537/2014 stipulează că (1) Administratorul schemei trebuie să soluţioneze cererile de restituire în termen de maximum 45 de zile lucrătoare de la data depunerii. În cazul aprobării cererii se emite o decizie de aprobare a cererii de restituire, potrivit modelului prevăzut în anexa nr. 7, care se întocmeşte în 3 exemplare, dintre care un exemplar rămâne la Administratorul schemei, un exemplar se comunică solicitantului şi un exemplar se transmite ordonatorului principal de credite, în termen de maximum 5 zile lucrătoare de la data emiterii acesteia. Emiterea deciziilor care nu se încadrează în plafonul trimestrial se amână pentru trimestrul următor, în limita bugetului anual alocat schemei.

(2) În cazul în care operatorul economic nu îndeplineşte cerinţele prevăzute în sarcina sa de prezenta hotărâre se emite o decizie de respingere a cererii de restituire, potrivit modelului prevăzut în anexa nr. 8, care se întocmeşte în două exemplare, dintre care un exemplar rămâne la Administratorul schemei şi un exemplar se comunică solicitantului în termen de maximum 45 de zile lucrătoare de la data înregistrării cererii.

În speţă, odată cu plângerea prealabilă având ca obiect restituirea diferenţei de accize, reclamanta a ataşat anexe care nu sunt în conformitate cu dispoziţiile art. 13 alin. (4) din H.G. nr. 537/2014, respectiv cuprind borderourile centralizatoare.

Înalta Curte costată că reclamanta a întocmit borderoul centralizator al cantităţilor de motorină alimentate, deşi anexele la facturile de achiziţie a motorinei nu conţineau informaţii cu privire la numărul de identificare al cardului de gestiune a alimentărilor.

Ca atare, este lipsit de relevanţă faptul că reclamanta a indicat, în cuprinsul documentaţiei depuse odată cu plângerea prealabilă, numărul cardurilor de gestiune a alimentarilor, câtă vreme din cuprinsul art. 13 alin. (4) din H.G. nr. 537/2014 rezultă că informaţiile cu privire la numărul de identificare al cardului de gestiune a alimentărilor trebuiau cuprinse în anexele la facturi.

Contrar celor reţinute de prima instanţă, Înalta Curte constată că intimata - reclamantă avea obligaţia de a transmite documente, respectiv anexele facturilor în care să fie înscrise menţiuni cu privire la numărul de identificare al cardului de gestiune a alimentărilor şi numărul de km înregistraţi la bordul vehiculului la momentul alimentării.

Având în vedere precizările făcute anterior, Înalta Curte constată că sunt fondate susţinerile recurentei, potrivit cărora documentele prezentate de reclamantă nu pot sta la baza admiterii cererii privind restituirea de accize de la bugetul de stat, câtă vreme acestea nu au caracterul unei dovezi clare şi precise în ceea ce priveşte numărul de identificare al cardului de gestiune a alimentărilor la momentul alimentării cu motorină, aşa cum impun dispoziţiile art. 13 alin. (4).

În consecinţă, atât timp cât reclamanta nu a urmat procedura prevăzută de art. 13 alin. (4) din H.G. nr. 537/2014, în mod corect autoritatea pârâtă a respins contestaţia administrativă formulată de reclamantă, menţinând decizia de restituire parţială a accizelor şi, pe cale de consecinţă, criticile formulate de recurentă sunt întemeiate, sub acest aspect.

Critica vizând cuantumul cheltuielilor de judecată nu va mai fi analizată, având în vedere că motivele analizate anterior conduc la admiterea recursului şi respingerea acţiunii ca neîntemeiate.

Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Prin urmare, fiind fondatmotivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ., art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte va admite recursul, va casa sentinţa atacată şi, rejudecând, va respinge acţiunea ca neîntemeiată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul formulat de pârâta Autoritatea Rutieră Română împotriva sentinţei nr. 119 din 24 octombrie 2017 a Curţii de Apel Târgu Mureş, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

Casează sentinţa atacată şi, rejudecând, respinge acţiunea ca neîntemeiată.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 6 februarie 2020.