Taxpayer’s right to fiscal interest on unduly collected, later annulled tax debts under Art. 182(2) CPC and CJEU Steaua doctrine

Şedinţa publică din data de 10 decembrie 2020

Asupra cererii de completare de faţă, din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a - contencios administrativ şi fiscal la data de 11.01.2017, reclamanta A. S.R.L. a solicitat, în contradictoriu cu pârâţii Agenţia Naţională de Administrare Fiscală - Direcţia Generală de Soluţionare a Contestaţiilor şi Agenţia Naţională de Administrare Fiscală - Direcţia Generala de Administrare a Marilor Contribuabili, să se dispună anularea în parte a deciziei de impunere nr. x/30.10.2015 şi a raportului de inspecţie fiscală nr. x/30.10.2015 în ceea ce priveşte obligaţiile fiscale suplimentare în sumă de 28.119.954 RON, reprezentând 12.992.813 RON cu titlu de impozit pe profit suplimentar şi accesoriile aferente în cuantum de 12.638.579 RON; 1.321.185 RON cu titlu de TVA stabilit suplimentar şi accesoriile aferente în cuantum de 1.102.105 RON; 23.694 RON cu titlu de impozit pe veniturile persoanelor juridice nerezidente şi accesoriile aferente în cuantum de 41.578 RON; anularea deciziei nr. 167/29.06.2016 prin care a fost respinsă contestaţia administrativă; anularea deciziei de accesorii nr. 6489/EV1/31.12.2015 în ceea ce priveşte obligaţiile suplimentare în sumă de 101.444 RON, reprezentând accesorii calculate de organele fiscale la sumele impuse prin decizia de impunere nr. x/30.10.2015 pentru intervalul 31.08.2015 -18.12.2015; exonerarea reclamantei de la plata obligaţiilor suplimentare impuse prin actele administrativ-fiscale contestate şi obligarea pârâtelor la restituirea sumelor achitate în baza acestora; obligarea pârâtelor la plata dobânzilor calculate pentru sumele stabilite cu titlu suplimentar de la data achitării acestor sume şi până la data restituirii/compensării lor de către pârâte; obligarea pârâtelor la plata cheltuielilor de judecată.

Soluţia primei instanţe

Prin încheierea de şedinţă din 25.05.2017, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a - contencios administrativ şi fiscal a respins proba cu expertiză fiscal-contabilă solicitată de reclamantă, întrucât, pe de-o parte, obiectivele propuse vizează elemente ale situaţiei de fapt ce pot fi dovedite cu înscrisuri iar, pe de altă parte, obiectivele vizează dezlegarea unor chestiuni de drept, atribuţie care este în competenţa instanţei de judecată.

Prin încheierea de şedinţă din 22.06.2017, prima instanţă a respins administrarea probei cu înscrisurile reprezentând tabele centralizatoare ale facturilor aferente achiziţiilor de cereale de la furnizori şi extrase din corespondenţa persoanelor detaşate de B., pe motiv că nu au fost depuse la termenul la care a fost încuviinţată această probă, instanţa considerând a fi astfel nerespectate dispoziţiile art. 194 lit. e) C. proc. civ. coroborat cu art. 254 C. proc. civ.

Prin sentinţa nr. 2932 din 13 iulie 2017, instanţa a respins excepţiile procesuale invocate ca nefondate şi a respins cererea promovată de reclamanta societatea A. S.R.L. în contradictoriu cu pârâtele Agenţia Naţională de Administrare Fiscală - Direcţia Generala de Soluţionare a Contestaţiilor şi Agenţia Naţională de Administrare Fiscală - Direcţia Generala de Administare a Marilor Contribuabili, ca neîntemeiată.

Calea de atac exercitată

Împotriva acestor hotărâri a declarat recurs reclamanta societatea A. S.R.L., întemeiat pe motivele de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5, 6 şi 8 din C. proc. civ., solicitând casarea în parte a sentinţei recurate (în ce priveşte respingerea cererii de chemare în judecată, ca neîntemeiată) şi a încheierilor de şedinţă atacate, şi, rejudecând litigiul în fond, să fie admisă cererea de chemare în judecată, astfel cum a fost formulată.

Alăturat întâmpinării intimata Direcţia Generală de Administrare a Marilor Contribuabili a formulat recurs incident prin care a solicitat casarea în parte a hotărârii atacate şi rejudecând în aceste limite să se dispună respingerea ca inadmisibile a capetele de cerere 4 şi 5 prin care s-a solicitat restituirea sumelor achitate in baza actelor administrativ-fiscale.

Decizia pronunţată de instanţa de recurs

Prin Decizia nr. 4451 din 17 septembrie 2020, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal a admis recursul formulat de reclamanta societatea A. S.R.L. împotriva sentinţei nr. 2932 din 13 iulie 2017 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a casat în parte sentinţa atacată şi, rejudecând în aceste limite, a admis în parte acţiunea formulată de reclamantă. A anulat în parte Decizia de soluţionare a contestaţiei administrative nr. 167/29.06.2016 emisă de Direcţia Generală de soluţionare a contestaţiilor din cadrul A.N.A.F, Decizia de impunere nr. x/30.10.2015 şi Raportul de inspecţie fiscală nr. x/30.10.2015 emise de Direcţia Generală de Administrare a Marilor Contribuabili în ceea ce priveşte suma de 1.321.184,68 RON, reprezentând TVA şi cu privire la impozitul pe profit stabilit suplimentar în urma refuzului organelor fiscale de a accepta deductibilitatea cheltuielilor în sumă totală de 5.708.001,04 RON aferentă achiziţiilor de cereale, precum şi accesoriile aferente celor două sume, a dispus restituirea sumelor încasate cu acest titlu de organele fiscale, a menţinut în rest actele administrative atacate., a respins recursul incident formulat de Agenţia Naţională de Administrare Fiscală ca nefondat, a respins recursul formulat de A. S.R.L. împotriva încheierii din 25 mai 2017 şi a încheierii din 22 iunie 2017 ale Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal ca nefondat, a obligat intimatele la plata sumei de 70.000 RON către recurenta-reclamantă, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Cererea de completare

La data de 2.10.2020, reclamanta A. S.R.L a formulat cerere de completare a dispozitivului Deciziei nr. 4451 din 17.09.2020, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, solicitând instanţei să se pronunţe şi cu privire la următorul capăt de cerere privind obligarea pârâtelor, în temeiul art. 124 alin. (1)1 din vechiul Codul de procedură fiscală/art. 182 alin. (2) Codul de procedură fiscală, la plata dobânzilor calculate pentru sumele stabilite cu titlu suplimentar şi anulate de instanţă, dobânzi calculate de la data achitării acestor sume de către societate şi până la data restituirii/compensării lor de către pârâte.

Considerentele Înaltei Curţi asupra cererii

Prin hotărârea pronunţată, Decizia nr. 4451 din 17 septembrie 2020, Înalta Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal a constatat nelegalitatea actelor administrativ-fiscale contestate în ceea ce priveşte suma de 1.321.184,68 RON, reprezentând TVA şi cu privire la impozitul pe profit stabilit suplimentar în urma refuzului organelor fiscale de a accepta deductibilitatea cheltuielilor în sumă totală de 5.708.001,04 RON aferentă achiziţiilor de cereale, precum şi a accesoriilor aferente celor două sume. Totodată, instanţa a dispus si restituirea sumelor încasate cu acest titlu de organele fiscale.

În cauză, prin cererea de chemare în judecată reclamanta a solicitat ca instanţa să dispună, în temeiul art. 124 alin. (1)1 Codul de procedură fiscală obligarea pârâtelor la plata dobânzilor calculate pentru sumele stabilite cu titlu suplimentar, dobânzi calculate de la data achitării acestor sume de către societate şi până la data restituirii/compensării lor de către pârâte.

Prin Decizia pronunţată, instanţa de control judiciar, în rejudecarea fondului, nu s-a pronunţat şi cu privire la capătul de cerere prin care se solicitau dobânzi fiscale.

Potrivit dispoziţiilor art. 444 din C. proc. civ.:

"(1) Dacă prin hotărârea dată instanţa a omis să se pronunţe asupra unui capăt de cerere principal sau accesoriu ori asupra unei cereri conexe sau incidentale, se poate cere completarea hotărârii în acelaşi termen în care se poate declara, după caz, apel sau recurs împotriva acelei hotărâri, iar în cazul hotărârilor date în căile extraordinare de atac sau în fond după casarea cu reţinere, în termen de 15 zile de la pronunţare. În cazul hotărârilor definitive pronunţate în apel sau în recurs, completarea acestora se poate cere în termen de 15 zile de la comunicare.

(2) Cererea se soluţionează de urgenţă, cu citarea părţilor, prin hotărâre separată. Prevederile art. 443 alin. (3) se aplică în mod corespunzător.

(3) Dispoziţiile prezentului articol se aplică şi în cazul când instanţa a omis să se pronunţe asupra cererilor martorilor, experţilor, traducătorilor, interpreţilor sau apărătorilor, cu privire la drepturile lor."

În raport de aceste dispoziţii legale, instanţa apreciază că în cauză se impune completarea dispozitivului Deciziei nr. 4451 din 17.09.2020 cu soluţia dată asupra acestei cereri.

Precizează recurenta-reclamantă că, în ceea ce priveşte capătul de cerere referitor la obligarea pârâtelor la plata dobânzilor calculate pentru sumele stabilite cu titlu suplimentar, acesta se întemeiază pe art. 124 alin. (11) vechiul Cod. proc. fisc. /art. 182 alin. (2) C. proc. civ. fisc. şi pe Hotărârea Curţii Europene de Justiţie din 24 octombrie 2013 pronunţată în Cauza C-431/12 - Steaua Română) care toate recunosc dreptul contribuabilului la obţinerea de dobânzi fiscale pentru perioada în care sumele impuse suplimentar de organele fiscale şi ulterior anulate s-au aflat la bugetul de stat.

Astfel, potrivit dispoziţiilor legale prevăzute de art. 124 alin. (1)1 din vechiul C. proc. civ. fisc "în cazul creanţelor contribuabilului rezultate din anularea unui act administrativ fiscal prin care au fost stabilite obligaţii fiscale de plată şi care au fost stinse anterior anulării, contribuabilul este îndreptăţit la dobândă începând cu ziua în care a operat stingerea creanţei fiscale individualizate în actul administrativ anulat şi până în ziua restituirii sau compensării creanţei contribuabilului rezultate în urma anulării actului administrativ fiscal. Această prevedere nu se aplică în situaţia în care contribuabilul a solicitat acordarea de despăgubiri, în condiţiile art. 18 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi în situaţia prevăzută la art. 83 alin. (41)".

Articolul 182 alin. (2) C. proc. civ. fisc. prevede că:

"în cazul creanţelor contribuabilului/plătitorului rezultate din anularea unui act administrativ fiscal prin care au fost stabilite obligaţii fiscale de plată şi care au fost stinse anterior anulării, contribuabilul/plătitorul este îndreptăţit la dobândă începând cu ziua în care a operat stingerea creanţei fiscale individualizate în actul administrativ anulat şi până în ziua restituirii sau compensării creanţei contribuabilului/plătitorului rezultate în urma anulării actului administrativ fiscal. Această prevedere nu se aplică în situaţia în care contribuabilul/plătitorul a solicitat acordarea de despăgubiri, în condiţiile art. 18 din Legea nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi în situaţia prevăzută la art. 107 alin. (5)."

În plus, este recunoscut la nivelul jurisprudenţei CJUE dreptul contribuabilului la dobânda legală pe care statul trebuie s-o achite atunci când: ţinut fiind de lege să-i plătească contribuabilului o sumă la un anumit termen, nu a făcut-o din orice motive ori când o decizie de impunere este anulată, iar între timp contribuabilului deja achitase suma stabilită ilegal, ca efect al nulităţii, acesta este îndreptăţit să ceară restituirea respective sume, iar organul fiscal este ţinut să o restituie, dacă cel dintâi nu are la rândul său datorii faţă de cel din urmă.

În cauza de faţă, prin hotărârea pronunţată instanţa a constatat nelegalitatea actelor administrativ-fiscale contestate în ceea ce priveşte suma de 1.321.184,68 RON, reprezentând TVA şi cu privire la impozitul pe profit stabilit suplimentar în urma refuzului organelor fiscale de a accepta deductibilitatea cheltuielilor în sumă totală de 5.708.001,04 RON aferentă achiziţiilor de cereale, precum şi a accesoriilor aferente celor două sume. Totodată, instanţa a dispus si restituirea sumelor încasate cu acest titlu de organele fiscale.

Or, se constată că recurenta are dreptul la plata dobânzilor calculate pentru sumele anulate de la data plăţii acestor sume şi până la data rambursării efective a sumei solicitate.

Soluţia instanţei de recurs şi temeiul juridic al acesteia

Pentru aceste considerente şi în temeiul art. 20 din Legea contenciosului administrativ nr. 544/2004 şi art. 444 şi 496 din C. proc. civ., Înalta Curte va admite cererea petentei şi va dispune completarea dispozitivului Deciziei nr. 4451 din 17 septembrie 2020 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal în sensul că va obliga pârâtele la plata dobânzilor calculate pentru sumele stabilite cu titlu suplimentar şi anulate de instanţă, dobânzi calculate de la data achitării acestor sume de către A. S.R.L. şi până la data restituirii/compensării lor de către pârâte.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite cererea formulată de A. S.R.L.

Dispune completarea dispozitivului Deciziei nr. 4451 din 17 septembrie 2020 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal în sensul că obligă pârâtele la plata dobânzilor calculate pentru sumele stabilite cu titlu suplimentar şi anulate de instanţă, dobânzi calculate de la data achitării acestor sume de către A. S.R.L. şi până la data restituirii/compensării lor de către pârâte.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 10 decembrie 2020.