Suspension of administrative enforcement denied due to lack of imminent damage in public procurement financial correction interest case

Şedinţa publică din data de 10 decembrie 2020

Asupra recursului de faţă,

Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1.1. Obiectul cererii deduse judecăţii

Prin cererea înregistrată sub nr. x/2018, pe rolul Curţii de Apel Iaşi, secţia contencios administrativ şi fiscal, reclamantul Municipiul Vaslui a solicitat anularea Procesului-verbal de stabilire a creanţelor bugetare rezultat din aplicarea dobânzii datorate încheiat în data de 23.03.2018, având nr. 34799/26.03.2018, înregistrat la Ministerul Lucrărilor Publice, Dezvoltării şi Administraţiei, sub nr. x/02.04.2018 din care reiese valoarea creanţei bugetare rezultate din calculul dobânzii datorate în cuantum de 1.824,86 RON aplicat la nota de constatare nr. x/2016 şi a deciziei nr. 38/24.04.2018 emise de către MDRAP, precum şi suspendarea executării actelor administrative până la soluţionarea cauzei.

2. Hotărârea primei instanţe

Prin sentinţa nr. 127 din 23 octombrie 2018, Curtea de Apel Iaşi, secţia de contencios administrativ şi fiscal a respins cererea de suspendare a judecării cauzei, a respins acţiunea formulată de către reclamantul Municipiul Vaslui prin Primar în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice având ca obiect anularea procesului-verbal de stabilire a creanţelor bugetare nr. x/2018 şi a deciziei nr. 38/2018 precum şi suspendarea executării acestor două acte administrative.

3. Cererea de recurs

Împotriva sentinţei nr. 127 din 23 octombrie 2018 a Curţii de Apel Iaşi, secţia de contencios administrativ şi fiscal a declarat recurs reclamantul Municipiul Vaslui.

În dezvoltarea motivelor de recurs, întemeiate pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., reclamantul Municipiul Vaslui a arătat că, în mod eronat instanţa de fond a reţinut că suspendarea invocată la termenul din data de 25.09.2018 viza acţiunea în ansamblul său.

În opinia recurentului, acesta avea interes în soluţionarea capătului de cerere care viza suspendarea executării, întrucât intimatul MDRAP insista în executarea titlului executoriu emis, respectiv procesului-verbal nr. x/2018.

În continuare recurentul precizează că motivele invocate de către Municipiul Vaslui au fost obiective având în vedere consecinţele care s-ar produce prin punerea în executare a titlului executoriu - procesul-verbal de stabilire a dobânzilor nr. x/2018, de aceea a solicitat suspendarea procesului-verbal nr. x/2018 şi a apreciat că sunt îndeplinite condiţiile de admisibilitate a acesteia în ceea ce priveşte urgenţa, vremelnicia şi prevenirea unei pagube iminente.

II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

2.1. Examinând sentinţa recurată, prin prisma criticilor formulate, în raport de actele şi lucrările dosarului şi de dispoziţiile legale incidente, constată că recursul este nefondat, potrivit considerentelor ce vor fi expuse în continuare.

Excepţia nulităţii recursului exercitat de reclamant este apreciată de instanţa de control judiciar ca neîntemeiată.

Criticile formulate prin cererea de recurs se circumscriu motivului de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Prin urmare, este nesusţinută critica intimatului referitoare la viciile căii de atac exercitate referitoare la împrejurarea că motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488 C. proc. civ.

Aşa cum rezultă din înscrisurile existente la dosarul cauzei, actele administrative contestate în prezenta cauză - Procesul-verbal de stabilire a creanţelor bugetare rezultate din aplicarea dobânzii datorate nr. x/26.03..2018 şi Decizia nr. 38/24.04.2018 sunt emise ca urmare a Notei de constatare a neregulilor şi de stabilire a corecţiilor financiare nr. CNS - 61742/2016 şi a Deciziei nr. 268/19.10.2016, prin care a fost soluţionată contestaţia administrativă formulată de recurentul-reclamant.

Prin Nota de constatare a neregulilor şi de stabilire a corecţiilor financiare nr. x/4.07.2016, intimatul-pârât a constatat că recurentul-reclamant a restricţionat accesul operatorilor economici la procedura de atribuire a contractului x/12.03.2014, prin impunerea în documentaţia de atribuirea unor criterii de selecţie ilegale şi discriminatorii, anume: responsabilul tehnic cu execuţia trebuie să prezinte certificat de atestare tehnico profesională însoţit de legitimaţia valabilă la data limită de depunere a ofertelor; topometristul să fie autorizat ANCPI/OCPI sau echivalent, în conformitate cu Regulamentul 29.03.2010 emis de ANCPI, coordonatorul de sănătate şi securitate în muncă cu studii de formare specifică de coordonator în materie de sănătate şi securitate actualizată la fiecare 3 ani în conformitate cu art. 59 din H.G. nr. 300/2006, operatorii să prezinte declaraţie privind asigurarea cu personalul responsabil direct de îndeplinirea contractului de lucrări, iar pentru fiecare persoană se va prezenta funcţia şi se va prezenta CV, copii ale diplomelor, autorizaţiilor etc. valabile la data limită de depunere a ofertelor.

S-a constatat încălcarea art. 177 alin. (1) şi (2), 178 alin. (2), (17)9 alin. (2), (18)8 alin. (3) lit. c), 192 din O.U.G. nr. 34/2006, art. 8 alin. (1) din H.G. nr. 925/2006 şi s-a propus o corecţie de 5%.

S-a mai constatat că asupra proiectului a mai existat o verificare în 2014, finalizată cu Nota nr. x/14.11.2014 de neconfirmare a suspiciunilor de neregulă şi că în temeiul art. 31 din O.U.G. nr. 66/2011, s-a reluat verificarea în baza suspiciunii de neregulă semnalată ca urmare a misiunii de audit a Comisiei Europene şi în baza aspectelor convenite între AMPOR şi auditorii DG Regio pentru reverificarea contractelor de lucrări a căror valoare este peste pragul de publicare în JOUE şi lansate în SEAP după 2011, din perspectiva identificării cerinţelor de calificare de tip RTE şi a aplicării corecţiilor în conformitate cu nivelurile agreate.

Prin Decizia 268/1.09.2016, a fost respinsă contestaţia administrativă a reclamantei, menţinându-se cele constatate în Nota x/4.07.2016.

Prin sentinţa civilă nr. 40/2017, pronunţată în dosarul nr. x/2016, Curtea de Apel Iaşi, secţia contencios administrativ şi fiscal a respins acţiunea reclamantei UAT Municipiul Vaslui şi a menţinut valabilitatea actelor contestate Împotriva acestei sentinţe civile MDRAP a formulat recurs.

Ulterior, potrivit dispoziţiilor art. 42 alin. (2) din O.U.G. nr. 66/2011, MDRAP a emis Procesul-verbal de stabilire a creanţelor bugetare rezultate din aplicarea dobânzii datorate nr. x/26.03.2018, contestat pe cale administrativă de către recurentul-reclamant.

Prin Procesul-verbal de stabilire a creanţelor bugetare rezultate din aplicarea amenzii datorate nr. x/26.03.2018, s-a calculat dobânda datorată pentru neachitarea la termen a obligaţiilor stabilite prin Nota de constatare a neregulilor şi de stabilire a corecţiilor financiare nr. x/04.07.2016 (titlul de creanţă), valoarea creanţei bugetare rezultate din calculul dobânzii datorate către MDRAP fiind de 1.824,86 RON.

Intimatul-pârât a precizat că dobânda datorată a fost calculată conform prevederilor art. 42 din O.U.G. nr. 66/2011.

Potrivit art. 42 alin. (2) şi alin. (3) din O.U.G. nr. 66/2011: "Debitorul datorează pentru neachitarea la termen a obligaţiilor stabilite prin titlul de creanţă, o dobândă care se calculează prin aplicarea ratei dobânzii datorate la soldul rămas de plată din contravaloarea în RON a creanţei bugetare, din prima zi de după expirarea termenului de stabilit în conformitate cu prevederile alin. (1), până la data stingerii acesteia, cu excepţia cazului în care normele Uniunii Europene sau ale donatorului public internaţional prevăd altfel. În vederea încasării de la debitor a dobânzii prevăzute la alin. (2), autorităţile competente care au emis procesul-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare, în aplicarea prevederilor art. 21, au obligaţia de a calcula cuantumul acesteia şi de a emite un proces-verbal de stabilire a creanţelor bugetare rezultate din aplicarea dobânzii datorate, care constitute titlu de creanţa şi care se comunică debitorului".

În acest context, având în vedere dispoziiţiile legale anterior menţionate şi în acord cu argumentele aduse de judecătorul fondului, intimatul-pârât şi-a îndeplinit obligaţia de a calcula dobânda prin aplicarea ratei dobânzii la soldul rămas de plată din contravaloarea în RON a creanţei bugetare din prima zi după expirarea termenului de plată până la data stingerii acesteia şi a emis procesul-verbal de stabilire a creanţelor bugetare rezultate din aplicarea dobânzii datorate pe care l-a comunicat recurentului-reclamant.

În cauza de faţă, trebuie subliniat faptul că titlul de creanţă este reprezentat de Nota de constatare nr. x/04.07.2016. Instanţa de control judiciar observă că nu a fost anulat de instanţele de judecată şi nu a fost dispusă suspendarea acestuia ca urmare a unei hotărâri judecătoreşti, sens în care intimatul-pârât a procedat în mod corect la calcularea dobânzilor aferente creanţei stabilite prin actul administrativ anterior menţionat.

În ceea ce priveşte criticile referitoare la suspendarea punerii în executare a titlui de creanţă, instanţa reţine că, în acord cu dispoziţiile legale prevăzute de art. 45 alin. (4) din O.U.G. nr. 66/2011, existenţa creanţei nu depinde de existenţa faptei penale, controlul efectuat de intimatul-pârât şi emiterea titlului de creanţă fiind anterioare începerii urmării penale.

De asemenea şi criticile referitoare la suspendarea executării Procesului-verbal de stabilire a creanţelor bugetare rezultate din aplicarea dobânzii datorate nr. x/26.03.2018 sunt neîntemeiate.

Una din condiţiile prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004 pentru a se putea dispune suspendarea cauzei o reprezintă necesitatea prevenirii unei pagube iminente.

Paguba iminentă este definită de art. 2 lit. ş) din lege ca fiind prejudiciul material viitor şi previzibil sau, după caz, perturbarea previzibilă gravă a funcţionării unei autorităţi publice sau a unui serviciu public.

În prezenta cauză, faţă de valoarea creanţei stabilite de 1824,86 RON nu se poate reţine îndeplinirea condiţiei pagubei iminente.

Înalta Curte, reţine că cele două condiţii legale, respectiv cazul bine justificat şi paguba iminentă, nu pot fi analizate decât împreună, deoarece nu se poate vorbi despre un caz bine justificat dacă nu se dovedeşte, în acelaşi timp, iminenţa producerii unei pagube semnificative şi reciproc, prefigurarea unei pagube iminente reprezintă un element esenţial pentru a motiva existenţa cazului bine justificat de admitere a suspendării executării actului administrativ.

Prin urmare, condiţia cazului bine justificat şi, implicit, motivele de recurs invocate sub acest aspect, nu se mai impun a fi analizate, având în vedere neîndeplinirea condiţiei pagubei iminente, ce conduce la neîntrunirea cumulativă a prevederilor legale impuse de art. 14 din Legea nr. 554/2004 în materia suspendării executării actului administrativ.

2.2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Pentru considerentele expuse, nefiind incidente motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ., în temeiul dispoziţiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 şi art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepţia nulităţii recursului.

Respinge recursul formulat de Municipiul Vaslui împotriva sentinţei nr. 127 din 23 octombrie 2018 a Curţii de Apel Iaşi, secţia de contencios administrativ şi fiscal ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 10 decembrie 2020.