EU aid eligibility breach and restitution: non-compliance with tax debt thresholds at contract signing triggers return of funds regardless of managing authority's verification errors

Şedinţa publică din data de 9 decembrie 2020

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Procedura în faţa primei instanţe

1. Cadrul procesual

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Galaţi, reclamanta S.C. A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Educaţiei Naţionale - Organismul Intermediar pentru Programul Operaţional Capital Uman, a formulat contestaţie împotriva Deciziei nr. x/08.11.2017 emisă de pârât, prin care a fost respinsă contestaţia formulată împotriva Procesului-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare pentru programele operaţionale în cadrul obiectivului convergenţă nr. x/11.04.2017, modificat prin Nota din 27.06.2017 privind îndreptarea erorii materiale, aferent Proiectului x "Calificarea, Şansa Vieţii Tale", codul SMIS 37765 emis de Organismul Intermediar Sectorial de Dezvoltare a Resurselor Umane Centrul National de Dezvoltare a învăţământului Profesional si Tehnic, solicitând anularea deciziei contestate şi, în rejudecare, anularea actului de stabilire a creanţei bugetare.

2. Soluţia instanţei de fond

Prin sentinţa nr. 97 din 19 iunie 2018, Curtea de Apel Galaţi, secţia contencios administrativ şi fiscal a admis cererea formulată de reclamanta S.C. A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Educaţiei Naţionale - Organismul Intermediar pentru Programul Operaţional Capital Uman, a anulat Decizia nr. x/8.11.2017 şi Procesul-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare pentru programele operaţionale în cadrul obiectivului convergenţă nr. x/11.04.2017, modificat prin Nota nr. CNDIPT-OI 1609/27.06.2017, emise de pârât şi a obligat pârâtul la plata către reclamantă a sumei de 14380 RON cu titlu de cheltuieli de judecată.

3. Calea de atac exercitată

Pârâtul Ministerul Educaţiei Naţionale - Direcţia Organismul Intermediar pentru Programul Operaţional Capital Uman a declarat recurs împotriva sentinţei pronunţate de instanţa de fond, criticând-o pentru nelegalitate, astfel că, invocând motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârii atacate şi respingerea acţiunii, ca neîntemeiată.

În motivarea recursului s-a arătat, în esenţă, că semnarea contractului de finanţare a fost făcută sub condiţia respectării prevederilor Ghidului Solicitantului, Condiţii generale, inclusiv a prevederilor pct. 3.1.1 intitulat Eligibilitatea solicitanţilor şi a partenerilor, condiţie însă neîndeplinită de reclamantă, astfel că frauda/neregula săvârşită la încheierea sau executarea unui act juridic compromite validitatea actului precum şi a tuturor consecinţelor, ceea ce face ca rezilierea contractului de finanţare să constituie un demers legal, în conformitate cu scopul urmărit de programele operaţionale din cadrul obiectivului.

Conform certificatului de atestare fiscală emis de AFP a Municipiului Brăila sub nr. x/28.01.2011, menţionează recurentul, beneficiarul proiectului avea obligaţii de plată restante în sumă de 104.965 RON din totalul obligaţiilor de plată în ultimele 12 luni, reprezentând un procent de 26,45% din totalul obligaţiilor de plată în ultimele 12 luni, astfel că acestuia nu i se putea acorda finanţarea nerambursabilă solicitată, conform prevederilor pct. 3.1.1 din Condiţiile generale regăsite în cuprinsul Ghidului Solicitantului, referitor la eligibilitatea solicitanţilor şi a partenerilor acestora.

Cu toate acestea, CNDIPT OI POSDRU a transmis beneficiarului Scrisoarea de informare privind aprobarea condiţionată a Cererii de finanţare înregistrată CU NR. 7288/26.10.2010, iar după aproximativ 6 luni i-a solicitat o situaţie detaliată a datoriilor pe ultimele 12 luni, până la data de 04.05.2011 când a fost încheiat contractul de finanţare.

Ulterior, prin adresa nr. x/01.02.2017 emisă de AJFP Brăila, s-a comunicat faptul că reclamanta-beneficiar al programului de finanţare, în perioada 04.05.2010-04.05.2011, avea obligaţii fiscale restante de 63.793 RON, iar totalul obligaţiilor fiscale/bugetare în ultimele 12 luni erau în cuantum de 640.070 RON, rezultând astfel că obligaţiile restante de plată reprezintă 9,96% prin raportare la totalul acestor obligaţii în ultimele 12 luni.

Făcând referire la definiţia neregulii/fraudei regăsită în cuprinsul art. 2 (7) din Regulamentul CE nr. 1083/2006, precum şi la jurisprudenţa CJUE, în special la hotărârea pronunţată în cauza C-199/03 şi concluziile Avocatului general formulate în cauza C-465/10, recurentul învederează că instanţa de fond a reţinut în mod eronat faptul că nu se poate imputa reclamantei culpa în neîndeplinirea condiţiei necesare aprobării cererii de finanţare.

Instanţa de fond, menţionează recurenta, a reţinut o stare de fapt care nu are legătură cu prezenta cauză, întrucât actele subsecvente datei de 13.01.2014, respectiv adresa nr. x/05.07.2017 emisă de AJFP Brăila, relevă că obligaţiile bugetare restante ale reclamantei, la data de 04.05.2011, erau în cuantum de 63.793 RON, fiind lipsite de relevanţă aserţiunile referitoare la împrejurarea că, la data de 13.01.2014, reclamanta avea obligaţii fiscale restante în sumă de 111.500 RON, în condiţiile în care semnarea contractului de finanţare a avut loc la data de 03.05.2011, iar condiţia necesară aprobării cererii de finanţare nu era îndeplinită până la momentul contractării, ceea ce atrage aplicabilitatea prevederilor art. 1407 alin. (4) din C. civ.

Recurenta a conchis astfel, precizând că o neregulă sau o fraudă poate fi identificată atât pe parcursul cât şi ulterior finalizării implementării proiectului, conform prevederilor pct. 7.4 din Ghidul solicitantului şi art. 2 (7) din Regulamentul CE nrr. 1083/2006.

Au mai fost formulate critici şi cu privire la cuantumul cheltuielilor de judecată la plata cărora a fost obligată prin hotărârea atacată, recurenta solicitând reducerea acestora conform obiectului cererii de chemare în judecată şi a onorariilor avocaţiale minimale regăsite în cuprinsul anexei la Hotărârea Consiliului UNBR nr. 272/2017.

4. Apărările formulate în cauză.

Prin întâmpinarea depusă, după expunerea situaţiei faptice, astfel cum a fost redată şi prin acţiunea introductivă şi invocând prevederile art. 60 lit. a) şi b) din Regulamentul nr. 1083/2006, intimata-reclamantă a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

În susţinerea acestei poziţii procesuale, intimata a învederat că nu poate fi reţinută în sarcina societăţii săvârşirea unei fapte ilicite, prin prezentarea unei situaţii neconforme realităţii sau prin omisiunea prezentării unei informaţii care puteau determina o analiză corectă a debitelor sale datorate bugetului de stat, astfel cum corect a reţinut şi instanţa de fond, întrucât nu i se poate reproşa intenţia de a ascunde sau de a disimula caracterul fraudulos al acesteia faţă de organele abilitate să realizeze verificarea conformităţii operaţiunilor şi actelor emise de executantul unui program derulat cu fonduri europene.

Întâia obligaţie în verificare conformităţii operaţiunilor şi actelor emise de executantul unui program derulat cu fonduri structurale, precizează intimata, revine autorităţii de gestionare a acestora care este şi cea care eliberează sau poate suspenda plăţile către solicitant, după cum rezultă din economia prevederilor art. 15 din Contractul de finanţare.

Or, recurenta-pârâtă a fost informată încă din etapa verificării îndeplinirii condiţiilor de eligibilitate despre situaţia obligaţiilor de plată bugetare restante pe care reclamanta le avea la 26.01.2011, acestea însumând 103.750 RON, fapt care nu constituie o inducere în eroare sau omisiunea transmiterii vreunei informaţii reale, cât timp valorificarea acestei informaţii, în raport cu cerinţele pentru care fuseseră solicitate informaţiile generate de organele fiscale, constituia o obligaţie care revenea exclusiv pârâtei.

II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

Examinând sentinţa atacată, prin prisma criticilor formulate de recurent, a apărărilor expuse în întâmpinare de către intimată, precum şi în raport de dispoziţiile legale incidente litigiului pendinte, Înalta Curte apreciază recursul ca fiind fondat, pentru considerentele ce succed:

Argumente de fapt şi de drept relevante.

Potrivit menţiunilor cuprinse în Procesul-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare nr. x/11.04.2017, neregula reţinută în sarcina reclamantei o constituie neîndeplinirea criteriului de eligibilitate prevăzut de Secţiunea 3.1.1, intitulată Reguli generale privind eligibilitatea solicitanţilor, regăsită în cadrul Condiţiilor generale din Ghidul solicitantului.

Regula prevede că solicitantului nu i se poate acorda finanţarea nerambursabilă dacă obligaţiile de plată nete ale acestuia depăşesc 1/12 din totalul obligaţiilor datorate în ultimele 12 luni, în cazul certificatului de atestare fiscală emis de Agenţia Naţională de Administrare Fiscală.

Concret, neregula reţinută în sarcina reclamantei, în calitate de beneficiar al finanţării, rezidă din faptul că, anterior încheierii contractului de finanţare înregistrat la OIPOSRDU CNDIPT cu nr. x/04.05.2011, având ca obiect acordarea finanţării nerambursabile în sumă de 2.009.497, pentru implementarea proiectului Calificarea, şansa vieţii tale, obligaţiile de plată în ultimele 12 luni, la data de 31.12.2010, depăşeau plafonul maxim admis, conform Certificatului de atestare fiscală nr. x/25.01.2011 emis de AFP Brăila acestea fiind în cuantum de 104.965 RON, ceea ce reprezenta 26,45%, mai mare decât 1/12, adică 8,33%.

Întrucât la data semnării contractului de finanţare, obligaţiile fiscale/bugetare ale reclamantei pe ultimele 12 luni, respectiv perioada 04.05.2010-04.05.2011, erau în cuantum total de 640.070 RON, diferenţa dintre obligaţiile restante la 04.05.2011 şi totalul obligaţiilor în ultimele 12 luni fiind de 576.277 RON, după cum rezultă din adresa nr. x/01.02.2017 emisa de AJFP Brăila, s-a constatat că, raportat la totalul acestor obligaţii, cele restante reprezintă 9,96%, mai mult decât 1/12, adică 8,33%, astfel că reclamanta nu avea dreptul să beneficieze de asistenţă financiară nerambursabilă pe Schema de finanţare "Acces şi participare la formare profesională continuă" din cadrul Programului Operaţional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane 2007-2013.

În privinţa stării de fapt, Înalta Curte reţine că între părţi nu există controverse, intimata-reclamantă necontestând susţinerile pârâtului referitoare la neîndeplinirea condiţiilor de eligibilitate pentru acordarea finanţării nerambursabile.

Ceea ce reclamanta a contestat a fost imputabilitatea neregulii, în contextul în care culpa pentru îndeplinirea defectuoasă a verificării condiţiilor de eligibilitate aparţine exclusiv autorităţii de management pârâte care, la momentul încheierii contractului de finanţare, se afla în posesia întregii documentaţii depuse de societate, inclusiv a situaţiei privind obligaţiile fiscale pe ultimele 12 luni şi cuantumul acestora.

Prin hotărârea pronunţată, printr-o abordare şi interpretare eronată a prevederilor din dreptul naţional şi unional care reglementează conceptul de neregulă, instanţa de fond a validat această apărare a reclamantei, stabilind că nu îi poate fi aplicată sancţiunea restituirii sumelor acordate, în condiţiile în care acestea au fost utilizate pentru realizarea obiectivului proiectului, coroborat cu aprecierea greşită a îndeplinirii condiţiilor de eligibilitate de către autoritatea de management, fapt care nu îi este imputabil solicitantului.

Din această perspectivă, Înalta Curte învederează că cele constatate de către ofiţerii de control din cadrul autorităţii emitente a titlului de creanţă trebuie privite şi în raport cu prevederile art. 1 alin. (2) şi (3) din contractul de finanţare, potrivit cărora beneficiarului i se acordă finanţare nerambursabilă în termenii şi condiţiile stabilite în contract şi în anexele care fac parte integrantă din acesta, pe care beneficiarul declară că le cunoaşte şi le acceptă la momentul semnării contractului. Cererea de finanţare depusă de beneficiar, aprobată ca urmare a procesului de evaluare şi selecţie, devine anexă la contractul de finanţare, făcând parte integrantă din acesta.

De asemenea, relevante în cauză sunt şi prevederile art. 1 alin. (4) din contractul de finanţare, conform cărora, beneficiarul acceptă finanţarea nerambursabilă şi se angajează să implementeze proiectul pe propria răspundere, în conformitate cu prevederile cuprinse în contract, cu legislaţia naţională şi comunitară aplicabilă şi cu instrucţiunile emise de Autoritatea de Management.

Însă, revenind la chestiunea eligibilităţii, Înalta Curte menţionează că aceasta se referă la setul de condiţii obligatorii care trebuie îndeplinite de către un solicitant/potenţial beneficiar şi de către un proiect depus de acesta pentru a fi selectat în vederea acordării de fonduri europene, în funcţie de condiţiile specifice stabilite prin Ghidul Solicitantului aferent fiecărui gen de proiecte.

În acest sens, principalele criterii de eligibilitate stabilite la nivelul fiecărui program operaţional şi în baza cărora se evaluează cererile de finanţare vizează solicitantul şi proiectul, iar verificarea eligibilităţii solicitantului şi a partenerilor constă în verificarea faptului că solicitantul şi partenerii aparţin categoriilor de entităţi eligibile menţionate în Ghidul solicitantului, secţiunea referitoare la Condiţiile Generale şi Condiţiile Specifice.

În condiţiile arătate, în raport de neregula reţinută în sarcina reclamantei şi în contextul analizării susţinerilor societăţii privind absenţa unei omisiuni de transmitere de informaţii reale sau a unei acţiuni de inducere în eroare a pârâtului, în mod eronat prima instanţă a confirmat susţinerile din acţiunea introductivă.

Din acest unghi de vedere, Înalta Curte reţine că certificatele/documentele fiscale, prin raportare la care se putea stabili îndeplinirea condiţiei de eligibilitate privind încadrarea reclamantei în categoria solicitanţilor care nu depăşeau plafonul maxim admis al obligaţiilor de plată la bugetul de stat, se aflau într-adevăr în posesia recurentului-pârât încă din etapa de precontractare, însă, în pofida acestei realităţi, interpretarea eronată a datelor rezultate din cuprinsul acestora sau chiar neobservarea lor circumstanţiată criteriului de eligibilitate prevăzut de Secţiunea 3.1.1 din Ghidul solicitantului, nu este de natură a complini sau a imprima solicitantului vocaţia de a fi eligibil retroactiv, întrucât cerinţa eligibilităţii se apreciază la momentul depunerii cererii de finanţare ori cel mai târziu la momentul încheierii contractului de finanţare.

Distinct şi independent de pretinsa culpă a autorităţii cu atribuţii în gestionarea fondurilor structurale, din perspectiva interpretării eronate a datelor referitoare la eligibilitatea reclamantei, în cauză este evident că intimata-reclamantă nu îndeplinea cerinţele criteriului de eligibilitate prevăzut de Secţiunea 3.1.1 din Ghidul solicitantului, nu putea fi beneficiarul unei finanţări nerambursabile pentru implementarea proiectului său.

Interpretând clauzele contractului de finanţare într-un sens care să concorde prevederilor Regulamentului nr. 2988/1995, Înalta Curte reţine că autoritatea competentă are un drept de apreciere asupra sancţiunii administrative pe care o consideră necesară şi adecvată scopului propus, putând opta pentru retragerea totală sau parţială a avantajului, în funcţie de toate circumstanţele cauzei, între care, gradul de vinovăţie al beneficiarului, tipul concret al abaterii, efectele concrete asupra bugetului Uniunii.

Or, în cauză, în contextul în care s-a constatat că reclamanta nu avea dreptul să beneficieze de ajutor financiar nerambursabil, în mod legal sumele acordate au fost declarate neeligibile, această măsură fiind prevăzută şi în contractul de finanţare, reţinându-se că, potrivit jurisprudenţei în materie a Curţii de Justiţie a Uniunii Europene, regula generală este în sensul că "orice abatere trebuie să ducă la retragerea avantajului obţinut în mod fraudulos" (C-199/03, pct. 15).

Importantă de reţinut este distincţia între neregulă şi fraudă, astfel cum aceasta este definită în termenii art. 2 lit. b) din O.G. nr. 79/2003, ca reprezentând orice acţiune sau omisiune intenţionată în legătură cu obţinerea, utilizarea sau gestionarea fondurilor comunitare provenind din bugetul general al Comunităţilor Europene sau din bugetele administrate de acestea ori în numele lor, precum şi/sau din bugetele de cofinanţare aferente, incriminată prin C. pen., Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie, cu modificările şi completările ulterioare, sau prin alte legi speciale, întrucât reclamantei nu i s-a reproşat o asemenea acţiune sau omisiune, constatându-se doar neîndeplinirea de către aceasta a unui criteriu de eligibilitate, în cadrul controlului ex post, fapt care a condus la stabilirea creanţei bugetare rezultate, practic obligarea acesteia la restituirea sumelor acordate până la momentul încheierii procesului-verbal contestat.

Relevante în speţă sunt prevederile art. 2 lit. a) din O.G. nr. 79/2003, care definesc neregula ca fiind orice abatere de la legalitate, regularitate şi conformitate în raport cu dispoziţiile legale naţionale şi/sau comunitare, precum şi cu prevederile contractelor ori ale altor angajamente legale încheiate în baza acestor dispoziţii, care prejudiciază bugetul general al Comunităţii Europene şi/sau bugetele administrate de aceasta ori în numele ei, precum şi bugetele din care provine cofinanţarea aferentă printr-o cheltuială necuvenită.

De asemenea, art. 2 pct. 7 din Regulamentul UE nr. 1083/2006 defineşte neregularitatea ca fiind orice încălcare a unei dispoziţii a dreptului comunitar, iar dispoziţiile art. 4 din Regulamentul nr. 2988/1995 prevăd faptul că orice abatere atrage după sine retragerea avantajului obţinut nejustificat, prin obligaţia returnării sumelor primite nejustificat.

III. Soluţia instanţei de recurs şi temeiul juridic al acesteia.

Având în vedere considerentele de fapt şi de drept mai sus prezentate, constatând că în cauză este incident motivul de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte va proceda, în temeiul art. 496 C. proc. civ. şi art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, la admiterea recursului, cu consecinţa casării hotărârii pronunţate de prima instanţă şi, urmare a rejudecării procesului pe fond, va respinge acţiunea introductivă, ca neîntemeiată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul formulat de pârâtul Ministerul Educaţiei şi Cercetării - Organismul Intermediar pentru Programul Operaţional Capital Uman împotriva sentinţei nr. 97 din 19 iunie 2018 a Curţii de Apel Galaţi, secţia contencios administrativ şi fiscal.

Casează sentinţa atacată.

Respinge acţiunea formulată de A. S.R.L., ca neîntemeiată.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 9 decembrie 2020.