Judicial review of EU fund irregularity claims limited to administrative complaint decisions, not the initial certificate

Şedinţa publică din data de 3 decembrie 2020

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cadrul procesual

Prin cererea înregistrată la Curtea de Apel Galaţi sub numărul x/2017 reclamanta SC "A." S.R.L. Galaţi, prin reprezentant legal, a formulat plângere împotriva procesului-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare pentru programele operaţionale în cadrul obiectivului convergenţă, încheiat la data de 05.0.42017, solicitând anularea acestuia.

2. Soluţia instanţei de fond

Prin sentinţa nr. 64/2018 din 18 aprilie 2018 pronunţată de Curtea de Apel Galaţi, secţia contencios administrativ şi fiscal, a fost respinsă cererea de chemare în judecată ca neîntemeiată.

3. Cererea de recurs

Împotriva hotărârii pronunţate de instanţa de fond a formulat recurs reclamanta, solicitând admiterea acestuia, rejudecarea cauzei, admiterea plângerii şi anularea procesului-verbal încheiat la 05.04.2017, cu înlăturarea obligaţiei de plată a debitului.

În motivarea recursului, a arătat că hotărârea instanţei de fond este netemeinică şi nelegală şi că în cursul judecăţii, în urma contestării actului administrativ în urma procedurii prealabile, intimata a înaintat instanţei Decizia OI39/DDZ din 23.01.2018 prin care s-a admis în parte contestaţia formulată de societate. În cuprinsul deciziei se constată că se impune admiterea punctului de vedere al reclamantei cu privire la punctele 1 şi 4, astfel că instanţa de fond ar fi trebuit să constate faptul că plângerea a rămas fără obiect cu privire la acestea.

A mai arătat recurenta că instanţa de fond nu a făcut vorbire despre faptul că la dosar a fost depusă decizia menţionată şi nici nu a dispus în consecinţă, menţinând ca temeinice şi legale referinţele cu privire la cele două puncte din cuprinsul actului administrativ.

Cu privire la celelalte trei puncte din cuprinsul procesului-verbal contestat, a susţinut recurenta că instanţa de fond nu a analizat punctul de vedere exprimat prin plângere de către reclamantă şi nu a făcut vorbire în cuprinsul hotărârii despre probele administrate în apărare, dacă acestea au fost analizate şi de ce nu au fost avute în vedere la analiza temeiniciei actului.

În ceea ce priveşte pct. 2, respectiv lipsa din gestiune a unui laptop achiziţionat în cadrul proiectului, a arătat recurenta că prejudiciul în cuantum de 4000 RON nu poate fi pus în sarcina sa.

În ceea ce priveşte pct. 3, suspiciunea încălcării art. 182 pct. 3 din Legea nr. 78/2000, prin schimbarea destinaţiei unui folos legal obţinut, a susţinut recurenta că nu poate fi atrasă răspunderea patrimonială în recuperarea unui prejudiciu cauzat prin existenţa unor suspiciuni ale încălcării normelor penale, fără a exista o hotărâre definitivă de condamnare împotriva societăţii reclamante.

În ceea ce priveşte punctul 5, respectiv încălcarea prevederilor Regulamentului 1083/11.07.2006, art. 57, deoarece beneficiarul nu a asigurat sustenabilitatea proiectului, a susţinut recurenta că a învederat instanţei de fond aspecte ce ţin de netemeinicia celor reţinute în actul contestat, dar aceasta nu a făcut nicio menţiune cu privire la ele şi care sunt motivele pentru care nu pot fi primite ca şi apărări.

4. Apărările intimatului

Intimatul-pârât Ministerul Educaţiei Naţionale - Direcţia Organismul Intermediar pentru Programul Operaţional Capital Uman a formulat întâmpinare prin care a invocat excepţiile tardivităţii şi nulităţii recursului, solicitând în subsidiar respingerea recursului ca nefondat şi menţinerea sentinţei instanţei de fond ca fiind temeinică şi legală.

5. Alte aspecte

Pentru termenul de judecată din 3 decembrie 2020, dl B. a formulat o cerere de amânare a cauzei motivată de starea sa de sănătate şi de contextul pandemic actual, arătând că din acelaşi motiv a fost în imposibilitate de a-şi angaja un apărător. A menţionat că este reprezentantul legal la societăţii reclamante SC "A." S.R.L.

Înalta Curte respinge cererea de amânare faţă de lipsa dovezii calităţii de reprezentant a dlui B., având în vedere că, potrivit încheierii pronunţate în dosarul nr. x/2013 al Tribunalului Galaţi, s-a dispus dizolvarea societăţii şi ridicarea dreptului de administrare.

II. Soluţia instanţei de recurs

Examinând cu prioritate, în raport de prevederile art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., excepţia nulităţii recursului invocată de intimatul-pârât, Înalta Curte constată că aceasta este neîntemeiată şi urmează să o respingă, având în vedere că motivele de nelegalitate invocate de recurentă pot fi circumscrise motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

În ceea ce priveşte excepţia tardivităţii recursului, Înalta Curte constată că şi aceasta este neîntemeiată, în condiţiile în care sentinţa a fost comunicată reclamantei la 15.05.2018, iar recursul a fost declarat la 31.05.2018, cu respectarea termenului de 15 zile.

Analizând actele şi lucrările dosarului, sentinţa recurată în raport cu motivul de casare invocat, Înalta Curte constată că recursul este nefondat, soluţia de respingere a acţiunii fiind corectă, dar prin prisma următoarelor considerente:

2.1. Argumentele de fapt şi de drept relevante.

Reclamanta a învestit instanţa cu o acţiune prin care a solicitat anularea procesului-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare pentru programele operaţionale în cadrul obiectivului convergenţă, încheiat la data de 05.04.2017, privind proiectul x, implementat de reclamantă, cu titlul "Angajaţi calificaţi pentru mai multe şanse pe piaţa muncii", cod SMIS 33646.

Înalta Curte constată că O.U.G. nr. 66/2011 reglementează, în procedura de constatare a neregulilor apărute în obţinerea şi utilizarea fondurilor europene, o modalitate specifică de întocmire a actelor de control şi de atacare a acestora, anterior sesizării instanţei de judecată.

Potrivit dispoziţiilor art. 46 - 51 din actul normativ menţionat, împotriva titlului de creanţă se poate formula contestaţie administrativă în termen de maximum 30 de zile de la comunicare, urmând ca decizia pronunţată în soluţionarea contestaţiei să fie atacată de către contestator la instanţa judecătorească de contencios administrativ competentă, în conformitate cu prevederile Legii nr. 554/2004.

Astfel, conform art. 51 alin. (2) din O.U.G. nr. 66/2011:

"Deciziile pronunţate în soluţionarea contestaţiilor pot fi atacate de către contestatar la instanţa judecătorească de contencios administrativ competentă, în conformitate cu prevederile Legii nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare."

Prin urmare, conform art. 51 alin. (2) din O.U.G. nr. 66/2011 şi art. 8 din Legea nr. 554/2004, poate forma obiectul acţiunii în contencios administrativ numai decizia pronunţată în soluţionarea contestaţiei formulate împotriva titlului de creanţă, iar nu, în mod direct, acest act administrativ fiscal.

Procedura administrativă prealabilă învestirii instanţei de contencios administrativ instituie un mijloc de remediere a eventualei nelegalităţi a titlului de creanţă atacat, prin reexaminarea lui de către autoritatea publică emitentă, care, în cazul admiterii contestaţiei, decide anularea acestuia, fapt ce permite contestatorului să-şi ocrotească dreptul sau interesul legitim pe cale administrativă, evitând sesizarea instanţei de judecată.

În speţă, deşi formulase în temeiul art. 46 din O.U.G. nr. 66/2011 contestaţie administrativă împotriva titlului de creanţă, iar la 23.01.2018 a fost emisă decizia x/23.01.2018 privind soluţionarea contestaţiei formulate de reclamantă împotriva titlului de creanţă - proces-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare din 05.04.2017, recurenta nu a înţeles să atace decizia, astfel pronunţată, ignorând prevederile art. 51 alin. (2) din O.U.G. nr. 66/2011.

Înalta Curte reţine că emitentul a comunicat recurentei Decizia x/23.01.2018 privind soluţionarea contestaţiei, aceasta fiind depusă chiar de recurenta-reclamantă la dosar la termenul de judecată din 22 februarie 2018. Totodată, la termenul de judecată din 26 martie 2018, la întrebarea instanţei de fond, apărătorul reclamantei a făcut referiri la soluţia pronunţată de autoritate, depusă la termenul anterior, arătând că din cele cinci puncte cuprinse în procesul-verbal, două dintre acestea au fost soluţionate.

Cu toate acestea, existenţa la dosar a deciziei de soluţionare a contestaţiei nu conduce la admisibilitatea acţiunii, pentru că instanţa nu se putea socoti învestită "implicit" cu o pretenţie litigioasă care nu a fost formulată prin cererea de chemare în judecată şi nici printr-o cerere completatoare formulată în condiţiile art. 204 alin. (1) din C. proc. civ., incidenţa textului de lege impunându-se cu şi mai mare rigoare în speţă întrucât partea a avut asistenţă juridică de specialitate (avocat) pe durata procedurii la fond.

Decizia nr. x/23.01.2018 privind soluţionarea contestaţiei nu este un act subsecvent a cărui legalitate se analizează prin prisma analizării titlului de creanţă, ci dimpotrivă, aşa cum prevede art. 51 alin. (2) din O.U.G. nr. 66/2011, în faţa instanţei de contencios administrativ este atacată decizia de soluţionare a contestaţiei care face corp comun cu procesul-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare, nefiind posibilă, din punct de vedere juridic, examinarea legalităţii titlului de creanţă, cu ignorarea soluţiei administrative.

Contestaţia administrativă nu înlătură dreptul la acţiune, aşa cum prevede art. 46 alin. (2) din O.U.G. nr. 66/2011, dar acelaşi text face trimitere la exercitarea acţiunii în condiţiile legii.

Or, una dintre condiţiile de exercitare a acţiunii reglementate în legea contenciosului administrativ este aceea a îndeplinirii procedurii prealabile şi mai mult, în cazul actelor administrativ-fiscale, obiectul controlului judiciar îl constituie deciziile emise în soluţionarea contestaţiilor, aşa cum rezultă din dispoziţiile art. 51 alin. (2) din O.U.G. nr. 66/2011.

În aceste condiţii, întrucât reclamanta a înţeles să atace procesul-verbal arătat, iar nu decizia pronunţată în soluţionarea contestaţiei, astfel cum prevăd în mod expres dispoziţiile art. 51 alin. (2) din O.U.G. nr. 66/2011, se impune admiterea excepţiei inadmisibilităţii şi respingerea acţiunii ca inadmisibilă.

2.2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul declarat de S.C. A. S.R.L. împotriva sentinţei nr. 64/2018 din 18 aprilie 2018 pronunţate de Curtea de Apel Galaţi, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepţiile tardivităţii şi nulităţii recursului.

Respinge recursul declarat de S.C. A. S.R.L. împotriva sentinţei nr. 64/2018 din 18 aprilie 2018 pronunţate de Curtea de Apel Galaţi, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Soluţia va fi pusă la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.

Pronunţată astăzi, 3 decembrie 2020.