Court clerks win salary recalculation with back pay after equal-pay ruling upheld

Şedinţa publică din data de 26 noiembrie 2020

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cadrul procesual

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti la data de 07.12.2016, sub nr. x/2016, reclamantele A. şi B., în contradictoriu cu pârâtul Colegiul de Conducere al Curţii de Apel Galaţi au formulat plângere împotriva:

1. Hotărârii nr. 96 din 19 octombrie 2016, dată de Colegiul de Conducere al Curţii de Apel Galaţi, prin care s-a respins contestaţia formulată împotriva Deciziei nr. 171/31.08.2016 emise de Preşedintele Curţii de Apel Galaţi de stabilire a drepturilor salariale corespunzătoare tranşei de vechime în funcţie de peste 20 ani respectiv 15-20, aferente funcţiei de grefier gradul I cu gradaţia 5 şi clasa de salarizare 73 respectiv 71, începând cu data de 1 august 2016.

2. Hotărârii nr. 95 din 19 octombrie 2016, dată de Colegiul de conducere al Curţii de Apel Galaţi, prin care s-a respins contestaţia formulată împotriva Deciziei nr. 171/31.08.2016 emise de Preşedintele Curţii de Apel Galaţi de stabilire a drepturilor cu privire la acordarea sporurilor pentru condiţii de muncă grele vătămătoare ori periculoase si cuantum spor risc şi confidenţialitate.

La data de 21.09.2017 reclamantele au solicitat să se constate nulitatea Hotărârii nr. 95 din 19 octombrie 2016 a Colegiului de Conducere al Curţii de Apel Galaţi, a Hotărârii nr. 95 din 19 octombrie 2016 a Colegiului de Conducere al Curţii de Apel Galaţi şi a Deciziei nr. 171/2.09.2016 emisă de Preşedintele Curţii de Apel Galaţi, în sensul:

Obligării pârâtul să emită decizia de încadrare salariată în vederea stabilirii salariului de încadrare si a celorlalte sporuri, începând cu data de 09.04.2015, cu aplicarea dispoziţiilor art. 1 alin. (51) din O.U.G. nr. 83/2014, astfel cum a fost aprobată prin Legea nr. 71/2015, şi respectiv, cu aplicarea dispoziţiilor O.U.G. nr. 57/2015, astfel cum a fost modificată şi aprobată prin O.U.G. nr. 20/2016 şi O.U.G. nr. 43/2016, la nivelul maxim al indemnizaţiei de încadrare pentru aceeaşi funcţie de grefier, grad I, gradaţie 5/4, vechime în funcţie de peste 20 ani respectiv 15-20, clasa de salarizare 73, respectiv 71, la nivelul aceleiaşi categorii profesionale sau familii ocupaţionale;

Stabilirea drepturilor si plata diferenţelor rezultate, actualizate cu indicele de inflaţie si cu dobânda legala, începând cu data de 09.04.2015.

Recalcularea indemnizaţiei cu privire la acordarea sporurilor pentru condiţii de muncă grele vătămătoare ori periculoase si cuantum spor risc şi confidenţialitate la nivel maxim aflat în plata la nivelul aceleiaşi categorii profesionale sau familii ocupaţionale justiţie - instanţe si parchete, începând cu data de 09.04.2015.

2. Soluţia instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 3832 din 20 octombrie 2017 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal a fost admisă acţiunea formulată de reclamantele A. şi B., în contradictoriu cu pârâtul Colegiul de Conducere al Curţii de Apel Galaţi.

A fost anulată parţial Hotărârea nr. 95/19.10.2016 şi Hotărârea nr. 96/19.10.2016 emise de pârât în ceea ce priveşte reclamantele.

A fost anulată parţial, cu privire la reclamante, decizia nr. 175/2016 emisă de preşedintele Curţii de Apel Galaţi.

A fost obligat pârâtul să emită reclamantelor o nouă decizie, cu salariul de încadrare şi celelalte sporuri recalculate, începând cu data de 09.04.2015 potrivit art. 1 alin. (5) indice 1 din O.U.G. nr. 83/2014, modificată şi completată prin Legea nr. 71/2015, ţinând cont de vechimea în profesie şi în muncă, de studii, de gradul profesional şi funcţia îndeplinită în cadrul instanţei.

A fost obligat pârâtul la plata diferenţelor salariale rezultate, actualizate cu indicele de inflaţie, începând cu 09.04.2015, până la plata efectivă a sumelor.

3. Cererea de recurs

Împotriva hotărârii pronunţate de instanţa de fond a formulat recurs Colegiul de Conducere al Curţii de Apel Galaţi, întemeiat pe motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 5, 6, 8 din C. proc. civ., prin care a solicitat admiterea recursului, casarea sentinţei recurate.

În motivarea recursului, a arătat că instanţa de fond a admis în mod eronat acţiunea reclamantelor, în contextul în care drepturile reclamantelor privind sporul de vechime în funcţie au fost integral recunoscute prin decizia nr. 171/31.08.216, începând cu 01.08.2016.

A menţionat că nu i-au fost comunicate solicitările reclamantelor depuse la 21.09.2017, acestea constituind o veritabilă modificare a plângerii iniţiale care nu era de competenţa acestei instanţe decât în condiţiile art. 7 alin. (1), Anexa VI, Capitolul VIII, la Legea-cadru 284/2010.

A arătat că instanţa de fond s-a aflat în eroare obligând pârâtul la emiterea unei noi decizii cu salariul de încadrare şi celelalte sporuri recalculate, începând cu 09.04.2015, în contextul în care obiectul acţiunii îl constituia anularea actelor administrative emise de Colegiul de conducere al Curţii de Apel Galaţi, respectiv Hotărârea nr. 95 şi Hotărârea nr. 96 din 19.10.2016, şi nu reîncadrarea reclamantelor de la 09.04.2015.

Astfel, în mod greşit a dispus instanţa obligarea pârâtului la emiterea unei decizii de reîncadrare, cu acordarea unui nou salariu de încadrare şi recalcularea tuturor sporurilor, aceste lucruri nefiind cerute de reclamante.

Totodată, instanţa de fond nu a calificat precizările depuse de reclamante la 21.09.2017 ca fiind o modificare a cererii introductive, lipsind de eficienţă dispoziţiile art. 204 alin. (3) din C. proc. civ.

A mai arătat că în mod greşit s-a dispus anularea hotărârilor contestate, în condiţiile în care printre drepturile şi îndatoririle Colegiilor de conducere din cadrul curţilor de apel prevăzute de art. 19-23 din HCSM nr. 1375/2015 nu se regăseşte şi obligativitatea de a acorda pentru trecut drepturi salariale stabilite prin deciziile de salarizare emise de conducerea instanţei.

Astfel, instanţa de fond a acordat mai mult decât s-a cerut, fără a se pronunţa cu privire la solicitările reclamantelor din cererea introductivă.

A mai susţinut recurentul că, pentru trecut, reclamantele au obţinut sporul pentru vechime în funcţia de specialitate prin acţiunile în justiţie înregistrate pe rolul instanţelor de drept comun.

În concluzie, recurentul a solicitat să se constate că instanţa fondului a acordat mai mult decât s-a cerut, fără a se pronunţa cu privire la solicitările reclamantelor din plângerea introductivă.

4. Apărările intimatelor

Intimatele-reclamante au formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca nefondat şi menţinerea sentinţei instanţei de fond ca fiind temeinică şi legală.

II. Soluţia instanţei de recurs

Analizând actele şi lucrările dosarului, sentinţa recurată în raport cu motivele de casare invocate, Înalta Curte constată că recursul este nefondat.

2.1. Argumentele de fapt şi de drept relevante.

Reclamantele au învestit instanţa de contencios administrativ cu o acţiune prin care au solicitat anularea următoarelor hotărâri emise de Colegiul de conducere al Curţii de Apel Galaţi:

1. Hotărârea nr. 96 din 19 octombrie 2016, prin care s-a respins contestaţia formulată împotriva Deciziei nr. 171/31.08.2016 emise de Preşedintele Curţii de Apel Galaţi de stabilire a drepturilor salariale corespunzătoare tranşei de vechime în funcţie de peste 20 ani, respectiv 15-20, aferente funcţiei de grefier gradul I cu gradaţia 5 şi clasa de salarizare 73, respectiv 71, începând cu data de 1 august 2016.

2. Hotărârea nr. 95 din 19 octombrie 2016, prin care s-a respins contestaţia formulată împotriva Deciziei nr. 171/31.08.2016 emise de Preşedintele Curţii de Apel Galaţi de stabilire a drepturilor cu privire la acordarea sporurilor pentru condiţii de muncă grele vătămătoare ori periculoase si cuantum spor risc şi confidenţialitate.

Prin decizia nr. 171/31.08.2016 emisă de Preşedintele Curţii de Apel Galaţi, se aprobă plata drepturilor salariale corespunzătoare avansării în tranşa de vechime în funcţie, începând cu 01.08.2016, ca urmare a recunoaşterii vechimii integrale în funcţia de grefier cu studii medii, fără a fi înjumătăţită, pentru personalul auxiliar de specialitate, prevăzut în tabelul nominal şi anexele deciziei. În cazul grefierilor care, la data de 01.08.2016 beneficiau deja, în procent, de sporul aferent tranşei integrale de vechime în funcţie, se păstrează salariul de bază actual.

La data de 04.04.2017, reclamantele au formulat precizări, prin care au arătat că, prin acţiunea formulată, au solicitat pârâtei în calitate de angajator, sa precizeze corect data la care s-au stabilit drepturile salariale pentru fiecare reclamantă, ţinând cont de data îndeplinirii fiecăreia a vechimii în funcţie de 20 de ani, respectiv 15-20 ani în cadrul instanţei şi naşterea efectivă a dreptului, prevăzute la Anexa VI în NOTA de la Cap II din Legea. 284/2010.

La data de 21.09.2017, reclamantele au solicitat să se constate nulitatea Hotărârii nr. 95 din 19 octombrie 2016 a Colegiului de Conducere al Curţii de Apel Galaţi, a Hotărârii nr. 95 din 19 octombrie 2016 a Colegiului de Conducere al Curţii de Apel Galaţi şi a Deciziei nr. 171/2.09.2016 emisă de Preşedintele Curţii de Apel Galaţi, în sensul:

- obligării pârâtul să emită decizia de încadrare salariată în vederea stabilirii salariului de încadrare si a celorlalte sporuri, începând cu data de 09.04.2015, cu aplicarea dispoziţiilor art. 1 alin. (51) din O.U.G. nr. 83/2014, astfel cum a fost aprobată prin Legea nr. 71/2015, şi respectiv, cu aplicarea dispoziţiilor O.U.G. nr. 57/2015, astfel cum a fost modificată şi aprobată prin O.U.G. nr. 20/2016 şi O.U.G. nr. 43/2016, la nivelul maxim al indemnizaţiei de încadrare pentru aceeaşi funcţie de grefier, grad I, gradaţie 5/4, vechime în funcţie de peste 20 ani, respectiv 15-20, clasa de salarizare 73, respectiv 71, la nivelul aceleiaşi categorii profesionale sau familii ocupaţionale;

- stabilirea drepturilor si plata diferenţelor rezultate, actualizate cu indicele de inflaţie si cu dobânda legala, începând cu data de 09.04.2015.

- recalcularea indemnizaţiei cu privire la acordarea sporurilor pentru condiţii de muncă grele vătămătoare ori periculoase si cuantum spor risc şi confidenţialitate la nivel maxim aflat în plata la nivelul aceleiaşi categorii profesionale sau familii ocupaţionale justiţie - instanţe si parchete, începând cu data de 09.04.2015.

Având în vedere cele învederate anterior, Înalta Curte constată că obiectul cauzei, astfel cum a fost formulat şi precizat de reclamante, este solicitarea acestora de aplicare a dispoziţiilor O.U.G. nr. 83/2014, astfel cum a fost modificată şi completată prin Legea nr. 71/2015, în sensul recalculării indemnizaţiei de încadrare începând cu data de 09.04.2015, în funcţie de vechimea în profesie şi în muncă, gradul profesional şi a funcţiei îndeplinite în cadrul instanţei.

În aceste condiţii, nu este întemeiat motivul de casare invocat de recurent, prevăzut de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ., în susţinerea căruia invocându-se faptul că instanţa de fond nu a comunicat solicitările reclamantelor depuse la 21.09.2017, acestea constituind, în opinia recurentului, o veritabilă modificare a plângerii iniţiale.

Înalta Curte constată că înscrisurile depuse de reclamante ulterior introducerii cererii de chemare în judecată reprezintă precizări ale petitului, respectiv a datei de când se solicită aplicarea dispoziţiilor O.U.G. nr. 83/2014, astfel cum a fost modificată şi completată prin Legea nr. 71/2015, nefiind incidente dispoziţiile art. 204 alin. (3) din C. proc. civ. invocate de recurent.

A mai invocat recurentul faptul că instanţa de fond s-a aflat în eroare obligând pârâtul la emiterea unei noi decizii cu salariul de încadrare şi celelalte sporuri recalculate, începând cu 09.04.2015, în contextul în care obiectul acţiunii îl constituia anularea actelor administrative emise de Colegiul de conducere al Curţii de Apel Galaţi, respectiv Hotărârea nr. 95 şi Hotărârea nr. 96 din 19.10.2016, şi nu reîncadrarea reclamantelor de la 09.04.2015.

Astfel, în opinia recurentului, în mod greşit a dispus instanţa obligarea pârâtului la emiterea unei decizii de reîncadrare, cu acordarea unui nou salariu de încadrare şi recalcularea tuturor sporurilor, aceste lucruri nefiind cerute de reclamante.

Având în vedere cele menţionate anterior cu privire la obiectul cauzei astfel cum a fost precizat de către reclamante, Înalta Curte constată că şi aceste susţineri sunt neîntemeiate, instanţa de fond explicitând doar semnificaţia anulării actelor administrative contestate, fără ca acest lucru să aibă semnificaţia unui plus petita.

În ceea ce priveşte motivul de recurs prevăzut de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ., Înalta Curte constată că motivarea instanţei de fond răspunde exigenţelor legale, sentinţa instanţei de fond supusă analizei cuprinde motivele pe care se întemeiază soluţia pronunţată, nu cuprinde motive contradictorii şi nici străine de natura cauzei, astfel că motivul indicat nu este incident.

În ceea ce priveşte motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., a arătat recurentul că instanţa de fond a admis în mod eronat acţiunea reclamantelor, în contextul în care drepturile reclamantelor privind sporul de vechime în funcţie au fost integral recunoscute prin decizia nr. 171/31.08.216, începând cu 01.08.2016.

Contrar susţinerilor recurentului, instanţa de control judiciar constată că, în mod corect, au fost avute în vedere de Curtea de Apel Bucureşti dispoziţiile Legii nr. 71/2015 care a intrat în vigoare la data de 9 aprilie 2015.

Potrivit actului normativ menţionat:

« Art. I. Se aprobă Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 83 din 12 decembrie 2014 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2015, precum şi alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 925 din 18 decembrie 2014, cu următoarele modificări şi completări:

1. La articolul 1, după alin. (5) se introduce un nou alineat, alin. (5ind. 1), cu următorul cuprins:

"(5ind. 1) Prin excepţie de la prevederile alin. (1) şi (2), personalul din aparatul de lucru al Parlamentului şi din celelalte instituţii şi autorităţi publice, salarizat la acelaşi nivel, precum şi personalul din cadrul Consiliului Concurenţei şi al Curţii de Conturi, inclusiv personalul prevăzut la art. 5 din aceste instituţii, care beneficiază de un cuantum al salariilor de bază şi al sporurilor mai mici decât cele stabilite la nivel maxim în cadrul aceleiaşi instituţii sau autorităţi publice pentru fiecare funcţie/grad/treaptă şi gradaţie, va fi salarizat la nivelul maxim dacă îşi desfăşoară activitatea în aceleaşi condiţii."

De asemenea, tot în cuprinsul aceluiaşi act normativ se prevede că:

« 6. La articolul 5, după alin. (1) se introduc două noi alineate, alin. (1ind. 1) şi (1ind. 2), cu următorul cuprins:

"(1ind. 1) Prin nivel de salarizare în plată pentru funcţiile similare se înţelege acelaşi cuantum al salariului de bază cu cel al salariaţilor având aceeaşi funcţie, în care au fost incluse, după data de 31 decembrie 2009, sumele aferente salariului de încadrare, precum şi sumele aferente sporurilor de care au beneficiat înainte de această dată, dacă salariatul angajat, numit sau promovat îndeplineşte aceleaşi condiţii de studii - medii, superioare, postuniversitare, doctorale -, de vechime şi îşi desfăşoară activitatea în aceleaşi condiţii, specifice locului de muncă la data angajării sau promovării.

(1ind. 2) Prevederile alin. (1ind. 1) se aplică şi pentru calculul indemnizaţiei de încadrare pentru persoanele care sunt demnitari, ocupă funcţii publice şi de demnitate publică, ca unică formă de remunerare a activităţii corespunzătoare funcţiei."

Din interpretarea sistematică şi teleologică a normelor de drept menţionate rezultă că personalul din instituţii şi autorităţi publice va fi salarizat la nivelul maxim existent în plată, dacă îşi desfăşoară activitatea în aceleaşi condiţii cu alte persoane având aceeaşi funcţie/grad/treaptă şi gradaţie.

Cu alte cuvinte, de la data intrării în vigoare a Legii nr. 71/2015 se consfinţeşte principiul de dreptul muncii conform căruia la muncă egală trebuie acordată o remuneraţie egală, pentru persoanele din sistemul bugetar care lucrează în condiţii similare având aceeaşi funcţie/grad/treaptă şi gradaţie.

Aşadar, instanţa de fond a constatat în mod corect că egalizarea remuneraţiilor trebuia efectuată de la data intrării în vigoare a actului normativ menţionat, adică de la data de 9 aprilie 2015.

Concluzia instanţei de fond este în sensul interpretării pe care Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept a realizat-o prin Decizia nr. 23/26.09.2016, respectiv că "(…) Nivelul de salarizare determinat prin aplicarea art. 1 alin. (1) şi (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 83/2014, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 71/2015, cu modificările şi completările ulterioare, este cel ce interesează în aplicarea dispoziţiilor art. 1 alin. (5^1) din aceeaşi ordonanţă de urgenţă, astfel încât personalul din cadrul autorităţilor şi instituţiilor publice care beneficiază de un cuantum al salariilor de bază şi al sporurilor mai mici decât cele stabilite la nivel maxim în cadrul aceleiaşi instituţii sau autorităţi publice pentru fiecare funcţie/grad/treaptă şi gradaţie va fi salarizat la nivelul maxim dacă îşi desfăşoară activitatea în aceleaşi condiţii. Prin urmare, în acest caz, nu va funcţiona regula menţinerii în anul 2015 a aceluiaşi nivel de salarizare din 2014 (salariul de bază şi sporuri) pentru personalul din cadrul autorităţilor şi instituţiilor publice salarizate la un nivel inferior în comparaţie cu salariile de bază şi sporurile stabilite la nivel maxim în cadrul aceleiaşi instituţii sau autorităţi publice pentru fiecare funcţie/grad/treaptă şi gradaţie, dacă îşi desfăşoară activitatea în aceleaşi condiţii cu cel care beneficiază de un nivel de salarizare superior, urmând ca şi acesta să fie salarizat la nivelul maxim, prin urmare, să beneficieze de o creştere salarială, prin derogare de la art. 1 alin. (1) şi (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 83/2014, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 71/2015, cu modificările şi completările ulterioare."

Prin urmare, Înalta Curte constată că sentinţa recurată este legală, fiind dată cu corecta interpretare şi aplicare a normelor de drept incidente circumstanţelor de fapt reţinute în cauză, motivele invocate prin cererea de recurs nefiind în măsură să conducă la reformarea acesteia.

2.2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul formulat de pârâtul Colegiul de Conducere al Curţii de Apel Galaţi împotriva sentinţei civile nr. 3832 din 20 octombrie 2017 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de pârâtul Colegiul de Conducere al Curţii de Apel Galaţi împotriva sentinţei civile nr. 3832 din 20 octombrie 2017 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 26 noiembrie 2020.