Competence of the Commission for Appeals to Resolve Objections to Final Selection Reports in Rural Development Fund Programs

Şedinţa publică din data de 25 noiembrie 2020

Deliberând asupra prezentelor recursuri, din examinarea actelor dosarului, constată următoarele:

1. Circumstanţele cauzei

1.1. Cererea de chemare în judecată

Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, sub număr dosar x/02.02.2018, reclamanta societatea A. S.R.L. în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale (M.A.D.R.), şi Agenţia Pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale (A.F.I.R.), a solicitat instanţei ca prin hotărâre judecătorească să dispună:

• în principal, anularea Adresei nr. x/05.09.2017, emisă de pârâta AFIR, cu consecinţa obligării pârâtei să analizeze contestaţia înregistrată în evidenţele sale la data de 07.08.2017 şi s-o înainteze, în vederea soluţionării, către Comisia de Contestaţii din cadrul MADR, în acord cu procedura reglementată de prevederile art. 10 din Ordinul ministrului agriculturii şi dezvoltării rurale nr. 763/05.05.2015, cu completările şi modificările ulterioare;

• în subsidiar, anularea Adresei nr. x/05.09.2017, emisă de pârâta AFIR, precum şi, după caz, a deciziei Comisiei de Contestaţii din cadrul MADR, prin care a fost respinsă contestaţia, înregistrata pe site-ul AFIR la data de 07.08.2017, cu consecinţa obligării Comisiei de Contestaţii din cadrul MADR să soluţioneze, în fond, contestaţia anterior menţionată;

• obligarea pârâţilor la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de prezentul litigiu.

La termenul de judecată din 17 mai 2018, Curtea de apel a respins excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale invocată de acesta în cuprinsul întâmpinării, având în vedere dispoziţiile art. 1 alin. (2) din Anexa la Ordinul MADR nr. 763/2015 şi obiectul cererii de chemare în judecată care priveşte soluţionarea contestaţiei administrative de către comisia de contestaţii din cadrul acestui minister.

1.2. Hotărârea pronunţată de instanţa de fond

Curtea de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa civilă nr. 100/CA din 25 mai 2018, a admis acţiunea promovată de reclamanta societatea A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale (M.A.D.R.) şi pârâta Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale (A.F.I.R.), astfel cum a fost precizată şi, pe cale de consecinţă, a dispus anularea adresei nr. x/05.09.2017 emisă de pârâta Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale, cu obligarea acesteia la analizarea contestaţiei formulate de reclamantă şi înregistrată la data de 07.08.2017, precum şi la înaintarea contestaţiei către pârâtul Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale - Comisia de Contestaţii, în vederea soluţionării.

1. 3. Calea de atac exercitată şi motivele de recurs înfăţişate

Împotriva acestei hotărâri au promovat recurs pârâţii Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale (A.F.I.R.) şi Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale (M.A.D.R.), în condiţiile art. 493 C. proc. civ.

Invocând motivul de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurenta pârâtă Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale (AFIR) a solicitat admiterea recursului declarat, casarea hotărârii pronunţate de instanţa de fond şi, urmare a rejudecării cauzei, respingerea cererii de chemare în judecată, ca neîntemeiată.

În dezvoltarea motivului de nelegalitate invocat, pârâta AFIR a arătat, în esenţă, că sentinţa atacată a fost dată cu încălcarea şi aplicarea greşită a dispoziţiilor H.G. nr. 226/2015 şi ale Ghidului Solicitantului, în ceea ce priveşte condiţiile de acordare a fondurilor nerambursabile prin FEADR.

O primă critică formulată de către recurentă are în vedere împrejurarea că, în mod greşit, instanţa de fond a apreciat că, din punct de vedere procedural, contestarea raportului final nu este condiţionată de contestarea prealabilă a raportului de selecţie lunar, făcând trimitere la prevederile Ghidului solicitantului aferent submăsurii 4.1a, versiunea 02 - 2016, potrivit cărora, după publicarea raportului de selecţie lunar pe pagina de internet AFIR, beneficiarii au la dispoziţie 5 zile lucrătoare pentru a depune contestaţii cu privire la rezultatul selecţiei.

Raportul de selecţie lunar, menţionează recurenta, a fost postat pe site-ul AFIR la data de 08.05.2017, iar reclamanta a depus contestaţie după trei luni de la expirarea termenului menţionat, respectiv la data de 07.08.2017 şi deşi a înţeles să conteste Raportul de Selecţie final, susţinerile acesteia din contestaţie fac referire la Raportul de Selecţie lunar, fără însă a explica de ce contestă acest raport, astfel cum a fost înştinţată prin Notificarea E6.8.1 a cererilor de finanţare nr. x/09.05.2017, prin care nu i se prevedea această posibilitate.

Cea de-a doua critică formulată de către recurentă are în vedere faptul că instanţa de fond a reţinut greşit împrejurarea că dispoziţiile normative invocate reglementează procedura soluţionării contestaţiilor formulate de aplicaţi, contestaţii care pot privi atât raportul lunar/trimestrial cât şi raportul final, considerând astfel eronat că AFIR nu a respectat prevederile Ordinului MADR nr. 763/2015, omiţând să ia în considerare Notificarea E6.8.1 a cererilor de finanţare, emisă imediat după Raportul lunar, prin care reclamantei i s-a comunicat punctajul şi posibilitatea de a contesta raportul în termen de 5 zile.

Prin recursul formulat de pârâtul Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale (MADR) a fost invocat tot motivul de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurentul pârât solicitând admiterea recursului declarat, casarea hotărârii pronunţate de instanţa de fond şi, urmare a rejudecării cauzei, respingerea cererii de chemare în judecată, ca neîntemeiată.

Recurentul a înţeles să critice şi modalitatea în care instanţa de fond s-a pronunţat asupra excepţiei lipsei calităţii sale procesuale pasive, motivat de împrejurarea că documentele contestate de către reclamantă nu sunt emise de către acesta ci de către AFIR, sens în care a invocat şi motivul de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ.

Pe fondul cauzei, recurentul a iterat aceleaşi critici precum cele dezvoltate în recursul pârâtului AFIR, în plus solicitând înlăturarea su cenzurarea cuantumului cheltuielilor de judecată, raportat la munca depusă de apărătorul reclamantei faţă de pretenţiile formulate prin acţiunea introductivă şi complexitatea cauzei.

1.4. Apărările intimatei

Prin întâmpinarea formulată intimata-reclamantă S.C. A. S.R.L. a solicitat respingerea ambelor recursuri, ca nefondate.

În dezvoltarea apărărilor a menţionat, în esenţă, în privinţa calităţii procesuale pasive a MADR, că instanţa de fond a respins în mod corect excepţia lipsei acestei calităţi, în condiţiile în care, prin cererea de chemare în judecată a solicitat şi obligarea Comisiei de Contestaţii din cadrul MADR la soluţionarea contestaţiei sale.

Relativ criticilor formulate de către recurenţi pe fondul cauzei, intimata a învederat, faţă de recunoaşterea acestora referitoare la faptul că, nici până în prezent, contestaţia sa nu a fost soluţionată, că acesta constituie un argument suficient pentru respingerea recursurilor şi menţinerea soluţiei pronunţate de instanţa de fond, în condiţiile în care Adresa nr. x/05.09.2017 emisă de AFIR nu poate fi asimilată unei decizii de respingere a contestaţiei, dat fiind faptul că nu a fost emisă de Comisia de Contestaţii, astfel cum impuneau prevederile art. 10 din Anexa la Ordinul nr. 763/05.05.2015.

1.5. Procedura în faţa instanţei de recurs

Prin rezoluţia completului învestit cu soluţionarea dosarului din data de 3 decembrie 2018, a fost fixat termen de judecată pe fond a recursului la data de 25 noiembrie 2020, constatându-se că nu mai subzistă motivele care au determinat fixarea termenului de judecată pentru examinarea recursului, prin prisma exigenţelor dispoziţiilor art. 493 alin. (5) - (7) din C. proc. civ., faţă de Hotărârea Colegiului de Conducere al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie nr. 106 din 20 septembrie 2018, prin care s-a luat act de Hotărârea Plenului Judecătorilor secţiei de contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, adoptată la data de 13 septembrie 2018, în sensul că procedura de filtrare a recursurilor reglementată prin dispoziţiile art. 493 din C. proc. civ. este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ şi fiscal.

În faza procesuală a recursului nu au fost administrate probe noi.

II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

Analizând sentinţa atacată prin prisma criticilor formulate de pârâţi, precum şi a cadrului legal incident litigiului pendinte, Înalta Curte constată că recursurile declarate în cauză sunt nefondate, pentru considerentele în continuare expuse:

Referitor la motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., invocat de recurentul MADR, Înalta Curte menţionează că acest motiv de nelegalitate este incident atunci când hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau când cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei.

Însă, invocarea în termeni generali a acestui motiv de casare, aşa cum s-a întâmplat în litigiul pendinte, fără indicarea concretă a împrejurărilor circumscrise, nu este suficientă pentru ca instanţa de control judiciar să procedeze, din oficiu, la identificarea cauzelor care atrag incidenţa acestuia în cauză, astfel că nu constituie în sine o motivare a recursului.

Înalta Curte precizează că, din lecturarea sentinţei atacate se poate constata, atât din perspectiva modului de soluţionare a excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului MADR, cât şi a manierei de soluţionare a fondului cauzei, că aceasta cuprinde toate elementele prevăzute de art. 425 C. proc. civ. referitoare la conţinutul hotărârii, printre acestea regăsindu-se şi cele enumerate în cuprinsul alin. (1) lit. b) al normei procedurale evocate, referitoare la expunerea situaţiei de fapt reţinută pe baza probelor administrate, cât şi motivele de fapt şi de drept pe care se întemeiază soluţia, astfel că instanţa de fond a reuşit să efectueze examenul de legalitate al actelor administrative contestate de către reclamantă.

Inferenţa la care a apelat instanţa de fond, raţionamentul care a condus la concluzia prezentată în cadrul considerentelor, precum şi soluţia dată asupra excepţiei menţionate şi acţiunii introductive, rezultă în mod evident din perspectiva în care instanţa a abordat litigiul, respectiv susţinerile părţilor.

Ca atare, motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. nu este incident în speţă, astfel că instanţa de recurs va proceda la înlăturarea acestuia.

În ceea ce priveşte motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., invocat de ambele recurente, preliminar, Înalta Curte reţine că prin acţiunea introductivă reclamanta a solicitat anularea adresei nr. x/05.09.2017 emisă de agenţia pârâtă în soluţionarea contestaţiei administrative formulate împotriva Raportului de Selecţie final nr. 221.712/02.08.2017, înregistrată la CRFIR 2 Sud-Est Constanţa cu nr. x/07.08.2017, precum şi obligarea acesteia la parcurgerea procedurii instituite de art. 10 din Ordinul MADR referitoare la procedura de soluţionare a contestaţiilor pentru proiecte aferente măsurilor din PNDR 2014-2020.

Adresa menţionată nu reprezintă şi nu poate fi asimilată unui act prin care contestaţia reclamantei a fost soluţionată, astfel cum judicios a reţinut şi judecătorul fondului.

Procedura de soluţionare a contestaţiilor este prevăzută, în termeni lipsiţi de echivoc, în cuprinsul art. 10 din Ordinul MADR nr. 763/2015 care instituie posibilitatea contestării Raportului de selecţie lunar sau final, competenţa de soluţionare a contestaţiilor revenind Comisiei de Contestaţii din cadrul MADR, după prealabila analiză şi întocmire a unui raport de către experţii AFIR sau CRFIR care se comunică preşedintelui Comisiei de Contestaţii.

Într-adevăr, după cum corect a precizat şi instanţa de fond, din economia normei anterior evocate, rezultă că formularea unei contestaţii împotriva Raportului de Selecţie final nu este condiţionată de prealabila contestare a Raportului de Selecţie lunar, lipsa unei asemenea contestaţii neputând fi circumstanţiată unui veritabil fine de neprimire a contestaţiei împotriva raportului final.

Chiar dacă, potrivit susţinerilor ambelor pârâte, reclamanta nu a contestat, în termenul legal, Raportul de Selecţie lunar, contestaţia acesteia înregistrată la data de 07.08.2017, prin care au fost criticate aspecte referitoare la acordarea intensităţii obţinute, trebuia să parcurgă paşii procedurali prevăzuţi de Ordinul 763/2015 şi să fie soluţionată realmente de Comisia de Contestaţii din cadrul MADR, printr-un act administrativ emis de această structură urmare a unui proces propriu de analiză, ceea ce în cauză nu s-a întâmplat.

Practic, prin maniera în care pârâta AFIR a înţeles să gestioneze contestaţia reclamantei, aceasta din urmă a fost lipsită de posibilitatea ca criticile sale să fie supuse analizei organului competent prevăzut de norma legală incidentă.

Din această perspectivă, ţinând seama şi de împrejurarea că reclamanta a solicitat obligarea pârâtei AFIR la analizarea contestaţiei sale şi înaintarea acesteia, în vederea soluţionării, către Comisia de Contestaţii din cadrul pârâtului MADR, calitatea procesuală pasivă a acestuia din urmă este justificată, cel puţin din perspectiva opozabilităţii hotărârii care consfinţeşte obligaţia sa de soluţionare a contestaţiei, astfel că, din acest punct de vedere, instanţa de fond a procedat corect la respingerea excepţiei.

III. Temeiul legal al soluţiei instanţei de recurs

Faţă de considerentele de fapt şi de drept anterior expuse, constatând că hotărârea instanţei de fond se află la adăpost de criticile formulate, în temeiul prevederilor art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte urmează a proceda la respingerea ambelor recursuri, ca nefondate.

Relativ criticilor formulate de recurentul MADR privind cheltuielile de judecată, instanţa de recurs constată că acestea sunt lipsite de obiect în contextul în care hotărârea recurată nu cuprinde dispoziţii referitoare la obligarea vreunuia dintre pârâţi la plata cheltuielilor de judecată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursurile formulate de pârâţii Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale (A.F.I.R.) şi Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale (M.A.D.R.) împotriva sentinţei nr. 100/CA din 25 mai 2018 a Curţii de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondate.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 25 noiembrie 2020.