Stamp duty requirement for reinstating administratively suspended revision suits

Şedinţa publică din data de 24 noiembrie 2020

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Circumstanţele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal la data de 4 aprilie 2019, sub numărul x/2019, revizuentul - reclamant A., prin mandatar A., a solicitat revizuirea sentinţei nr. 6684 din data de 28.11.2018 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII a contencios administrativ şi fiscal, pronunţată în dosarul nr. x/2017, în contradictoriu cu intimaţii Inspectoratul Şcolar al Municipiului Bucureşti şi B..

Prin încheierea de şedinţă din data de 5 septembrie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX a contencios administrativ şi fiscal în dosarul nr. x/2019, s-a dispus suspendarea cauzei, în temeiul art. 411 alin. (1) pct. 2 din C. proc. civ.

2. Hotărârea atacată

Prin încheierea de şedinţă din data de 14 noiembrie 2019, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX a contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia netimbrării şi a anulat cererea de repunere pe rol a cauzei formulată de revizuentul A., prin mandatar A., ca netimbrată, menţinând dispoziţia de suspendare a judecării cauzei.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva încheierii de şedinţă din data de 14 noiembrie 2019 a formulat recurs revizuentul reclamant A., prin mandatar A..

Sub un prim motiv de nelegalitate, încheierea a fost criticată în temeiul art. 488 alin. (1) pct. 1 din C. proc. civ., întrucât preşedintele completului de judecată era dator să se abţină, conform prevederilor art. 42 alin. (1) pct. 13 din C. proc. civ., în condiţiile în care în alte cauze a luat măsuri ilegale, deşi abuzul de drept este prohibit de art. 17 Convenţia europeană a drepturilor omului.

Totodată, recurentul- revizuent a susţinut şi cazul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 7 din C. proc. civ., apreciind incidentă autoritatea de lucru judecat, în condiţiile în care un alt complet de judecată, într-o situaţie identică, a acordat un nou termen de judecată pentru imposibilitatea de prezentare, fără să dispună suspendarea dosarului.

A susţinut recurentul-revizuent că, deşi era obligat, completul de judecată din data de 5 septembrie 2019 a refuzat să se pronunţe asupra excepţiei de neconstituţionalitate a art. 83 din C. proc. civ., asupra cererii prin care s-a solicitat suspendarea cauzei, precum şi asupra cererii de constatare a lipsei dosarului de fond, împrejurări care atrag nulitatea încheierii şi a încheierii subsecvente din data de 14.11.2019.

Pentru aceste motive, a considerat să este incident şi cazul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ.

In ceea ce priveşte refuzul justificat al revizuentului a achita taxa judiciară de timbru în cuantum de 50 de RON, aferent cererii de repunere a cauzei pe rol, a arătat că art. 9 lit. g) al O.U.G. nr. 80/2013 nu îi este opozabil, deoarece acesta se referă strict la cazurile în care vinovăţia aparţine părţii procesuale, or în cazul de faţă aceasta aparţine instanţei.

In condiţiile în care a demonstrat că încheierea din data de 5 septembrie 2019 este nulă de drept, pretenţiile ulterioare de timbrare nu au suport legal.

A mai susţinut recurentul - revizuent că la data pronunţării suspendării cauzei cererea de revizuire fusese legal timbrată cu 100 de RON, astfel că, potrivit dispoziţiilor art. 36 alin. (2) al O.U.G. nr. 80/2013, cererea trebuia soluţionată în limita sumei de 50 de RON pe fond, iar restul de 50 de RON să fie afectat judecării cererii de repunere pe rol.

Au fost invocate şi dispoziţiile art. 38 din O.U.G. nr. 80/2013, care ar fi aplicabile şi situaţiei în speţă, părţile procesuale trebuind a beneficia de suma deja achitată, care să fie "relocată" cererii de repunere pe rol.

4. Apărările formulate în cauză

Intimatul Inspectoratul Şcolar al Municipiului Bucureşti a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

Întrucât revizuentul nu a făcut dovada achitării taxei judiciare de timbru aferente repunerii cauzei pe rol, intimatul a apreciat că în mod corect instanţa a dispus admiterea excepţiei netimbrării şi anularea cererii.

Referitor la motivele invocate de recurentul - reclamant prin cererea de recurs, s-a arătat că acestea nu au format obiectul încheierii din data de 14 noiembrie 2019.

5. Procedura derulată în recurs

În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a recursului şi de efectuare a comunicării actelor de procedură între părţile litigante, prevăzută de art. 490 alin. (2) C. proc. civ., coroborat cu art. 4711, art. 486 şi art. 201 alin. (5) şi (6) C. proc. civ., cu aplicarea dispoziţiilor O.U.G. nr. 80/2013.

6. Soluţia instanţei de recurs

Analizând sentinţa recurată în raport cu motivele de casare invocate şi cu actele şi lucrările dosarului, Înalta Curte constată că recursul declarat de recurentul - reclamant este nefondat.

Potrivit dispoziţiilor art. 414 alin. (1) din C. proc. civ.: Asupra suspendării judecării procesului instanţa se va pronunţa prin încheiere, care poate fi atacată cu recurs, în mod separat, la instanţa ierarhic superioară. (. . . . . . . . . . . .).

(2) Recursul se poate declara cât timp durează suspendarea cursului judecării procesului, atât împotriva încheierii prin care s-a dispus suspendarea, cât şi împotriva încheierii prin care s-a dispus respingerea cererii de repunere pe rol a procesului.

Rezultă, din textul de lege, voinţa legiuitorului de a reglementa expres o cale de atac împotriva încheierii de suspendare a cursului procesului şi a celei prin care s-a dispus respingerea cererii de repunere pe rol, justificată de necesitatea de a supune cenzurii instanţei superioare orice prelungire de natură a afecta termenul rezonabil de soluţionare a cauzei, componentă a dreptului la un proces echitabil, la care face referire art. 6 din Convenţia europeană a drepturilor omului şi libertăţilor fundamentale

Prin motivele de recurs, astfel cum au fost acestea expuse în partea introductivă a prezentei hotărâri, recurentul - reclamant a criticat pentru nelegalitate incheierea din data de 5 septembrie 2019, prin care s-a dispus suspendarea judecăţii pentru lipsa părţilor, în condiţiile în care niciuna dintre părţi nu a solicitat judecata cauzei în lipsă (art. 411 alin. (1) pct. 2 din C. proc. civ.).

Au fost invocate motive circumscrise cazului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 1 din C. proc. civ., respectiv greşita alcătuire a instanţei, pct. 7 al aceluiaşi articol, cu referire la soluţia altui complet de judecată care a dispus amânarea cauzei într-o situaţie identică, şi cazului de casare prevăzut de pct. 5, în condiţiile în care instanţa a dispus suspendarea fără să dea curs unei cereri de amânare a cauzei şi unei cereri de sesizare a Curţii Constituţionale, precum şi în lipsa dosarului de fond.

Cu privire la aceste împrejurări, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie reţine, potrivit dispoziţiilor art. 414 din C. proc. civ., mai sus redate, că legiuitorul a prevăzut expres pentru încheierea prin care s-a dispus suspendarea judecăţii calea de atac a recursului la instanţa ierarhic superioară, ca excepţie de la regula consacrată de art. 466 alin. (4) din C. proc. civ., conform căreia încheierile premergătoare pot fi atacate numai odată cu fondul, cale de atac exercitată de reclamantul - revizuent.

Prin decizia nr. 1258 din data de 27.02.2020, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal în dosarul nr. x/2019, a fost respins recursul declarat de A., prin mandatar A., împotriva încheierii din data de 5 septembrie 2019 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat, măsura suspendării cauzei dispuse prin acea încheiere dobândind autoritate de lucru judecat.

Prin urmare, Înalta Curte constată că în cadrul prezentului demers procesual este învestită exclusiv cu verificarea legalităţii încheierii din data de 14 noiembrie 2019.

Din punct de vedere procedural, prin art. 9 lit. g) din Ordonanţa de urgenţă nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru a fost prevăzută obligaţia achitării unei taxe judiciare de timbru aferente cererilor pentru repunerea pe rol, când suspendarea judecării se datorează părţilor, de 50% din taxa judiciară de timbru pentru cererea sau acţiunea a cărei judecare a fost suspendată.

Din această perspectivă, instanţa de recurs reţine că, potrivit rezoluţiei completului de judecată din data de 23 septembrie 2019, revizuentul reclamant a fost înştiinţat, prin comunicarea din data de 7 octombrie 2019 (dosar fond), despre obligaţia de a achita taxa de timbru în cuantum de 50 de RON, reprezentând 50% din taxa de timbru aferentă exercitării cererii de revizuire.

Cum până la termenul acordat în acest sens revizuentul - reclamant nu a făcut dovada achitării taxei judiciare de timbru, la data de 14 noiembrie 2019, curtea de apel a admis excepţia netimbrării, anulând cererea de repunere a cauzei pe rol.

Pentru aceste motive, instanţa de control judiciar constată că nu există încălcări ale normelor de procedură care să atragă sancţiunea nulităţii, pentru a fi incident cazul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ.

Totodată, art. 9 lit. g) O.U.G. nr. 80/2013 prevede fără echivoc obligaţia timbrării cererii de repunere pe rol în ipoteza în care suspendarea judecării se datorează părţilor, or, conform denumirii sale marginale, art. 411 pct. 1 alin. (2) reglementează un caz de suspendarea voluntară, astfel că nu se pot reţine argumentele recurentului - revizuent în sensul că dispoziţiile art. 9 lit. g) O.U.G. nr. 80/2013 nu sunt incidente in cauză.

De asemenea, prevederile art. 36 şi art. 38 din O.U.G. nr. 80/2013 nu pot fi interpretate în sensul că ar include posibilitatea, invocată de recurentul-revizuent, ca o parte din taxa achitată pentru cererea de revizuire în cuantumul prevăzut de lege să fie utilizată pentru cererea de repunere pe rol. Conform art. 10 din C. proc. civ., părţile au obligaţia de a îndeplini actele de procedură în condiţiile, ordinea şi termenele stabilite de lege, iar dispoziţiile art. 7 din C. proc. civ. instituie pentru judecător îndatorirea de a asigura respectarea dispoziţiilor legii privind realizarea drepturilor şi îndeplinirea obligaţiilor părţilor în proces.

Concluzionând, se reţine că prima instanţă a efectuat în cauză o corectă aplicare a dispoziţiilor art. 414 şi 415 din C. proc. civ., prin raportare la dispoziţiile art. 9 lit. g) din Ordonanţa de urgenţă nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru.

7. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Pentru considerentele expuse, nefiind identificate motive de casare a încheierii de şedinţă prin prisma dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 1,5 sau 8 C. proc. civ., Înalta Curte, în temeiul dispoziţiilor art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de recurentul-reclamant A. prin mandatar A. împotriva încheierii din data de 14 noiembrie 2019 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal, în dosarul nr. x/2019, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 24 noiembrie 2020.