Police pay claim for void disciplinary sanctions blocked by final appellate ruling

Şedinţa publică din data de 24 noiembrie 2020

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Circumstanţele cauzei

Prin acţiunea înregistrată la Tribunalul Vâlcea la 16.09.2014, reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâţii Inspectoratul de Poliţie Judeţean Vâlcea şi Inspectoratul General al Poliţiei Române, solicitând obligarea în solidar a acestora la plata sumei de 150.000 RON cu titlu de daune morale, a diferenţei dintre drepturile salariale pe care le-ar fi putut obţine dacă nu era sancţionat în mod nelegal de cele două pârâte şi drepturile salariale pe care le-a obţinut ulterior sancţionării, pe perioada 23.01.2012 - 30.06.2015, indexate cu indicele de inflaţie şi majorate prin aplicarea dobânzii legale (sumă estimată provizoriu la cca. 700 RON/lună), a sumei de 5000 RON, reprezentând cheltuielile efectuate de reclamant pentru ameliorarea stării de sănătate, inclusiv în perioada în care a fost internat în spital şi a cheltuielilor de judecată.

Prin sentinţa nr. 525/30.03.2017, Tribunalul Vâlcea a admis în parte cererea şi a obligat pârâţii în solidar să plătească reclamantului suma de 100.000 RON cu titlu de daune morale.

Cererea a fost respinsă în rest şi au fost obligaţi pârâţii în solidar să plătească reclamantului suma de 1800 RON cu titlu de cheltuieli de judecată.

2. Hotărârea recurată

Prin decizia civilă nr. 658 din 22 martie 2018, Curtea de Apel Piteşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a respins recursul formulat de reclamantul A. împotriva sentinţei nr. 525 din 30 martie 2017, pronunţată de Tribunalul Vâlcea, secţia a II-a civilă în dosarul nr. x/2014, a admis recursurile formulate împotriva aceleiaşi sentinţe de pârâtul Inspectoratul General al Poliţiei Române şi de pârâtul Inspectoratul de Poliţie Judeţean Vâlcea, a fost casat sentinţa şi, în rejudecare, a respins cererea de chemare în judecată.

Totodată, a fost respins recursul formulat de pârâtul Inspectoratul de Poliţie Judeţean Vâlcea împotriva încheierii din 24.02.2015.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva deciziei civile nr. 658 din 22 martie 2018 a Curţii de Apel Piteşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a formulat recurs reclamantul A..

În esenţă, recurentul-reclamant a arătat că motivarea instanţei nu este clară şi precisă, fiind în contradicţie cu probele administrate şi fără a fi analizat toate aspectele în litigiu.

Instanţa a respins recursul formulat invocând faptul că nu există legătură de cauzalitate între fapta ilicită şi prejudiciul cauzat, fără a proceda însă la un examen efectiv al mijloacelor de probă.

S-a solicitat, în temeiul art. 488 din C. proc. civ., coroborat cu dispoziţiile art. 6 paragraful 1 Convenţia europeană a drepturilor omului, admiterea recursului, casarea deciziei recurate şi rejudecarea cauzei.

4. Apărările formulate în recurs

Prin întâmpinările formulate de către intimaţii - pârâţi Inspectoratul General al Poliţiei Române şi Inspectoratul de Politie Judeţean Vâlcea s-a invocat excepţia inadmisibilităţii căii de atac, motivat de faptul că prezentul recurs este declarat împotriva unei decizii definitive, nesusceptibilă a fi atacată cu recurs, în temeiul art. 20 din Legea nr. 554/2004 şi art. 457 din C. proc. civ.

5. Răspunsul la întâmpinare

Prin răspunsul la întâmpinare, recurentul - reclamant a solicitat respingerea excepţiilor invocate, argumentând că, potrivit Deciziei Curţii Constituţionale nr. 369/2017, sunt supuse recursului toate hotărârile instanţelor de apel în cererile evaluabile în bani, astfel că recursul este admisibil.

6. Procedura de soluţionare a recursului

Prin Rezoluţia completului învestit cu soluţionarea cauzei, Înalta Curte a stabilit termenul pentru judecata pe fond a recursului la data de 24 noiembrie 2020, având în vedere Hotărârea Colegiului de Conducere al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie nr. 106 din 20 septembrie 2018, prin care s-a luat act de Hotărârea Plenului Judecătorilor secţiei de contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, adoptată la data de 13 septembrie 2018, prin care s-a stabilit că procedura de filtrare a recursurilor reglementată prin dispoziţiile art. 493 din C. proc. civ. este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ şi fiscal.

7. Considerentele şi soluţia Înaltei Curţi asupra recursului

Analizând cu prioritate condiţiile de admisibilitate a recursului de faţă, Înalta Curte constată că acesta este inadmisibil pentru considerentele în continuare arătate, situaţie care face inutilă cercetarea celorlalte aspecte.

Potrivit dispoziţiilor art. 7 din C. proc. civ.:

"(1) Procesul civil se desfăşoară în conformitate cu prevederile legii", iar potrivit articolului 22 alin. (1) din acelaşi Cod:

"Judecătorul soluţionează litigiul conform regulilor de drept care îi sunt aplicabile", obligativitatea de respectare a principiului legalităţii decurgând primordial din prevederile constituţionale care statuează că justiţia se înfăptuieşte în numele legii, judecătorii se supun numai legii, competenţa instanţelor judecătoreşti şi procedura de judecată sunt prevăzute numai prin lege, iar împotriva hotărârilor judecătoreşti, părţile interesate şi Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condiţiile legii (art. 124-129 din Constituţia României).

Totodată, potrivit dispoziţiilor art. 457 din C. proc. civ. hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condiţiile şi termenele stabilite de aceasta.

Din interpretarea acestor dispoziţii legale rezultă că procesul trebuie să se desfăşoare potrivit normelor legale care-l reglementează atât în ceea ce priveşte judecata (în toate stadiile procesuale) şi executarea silită, cât şi sub aspectul competenţei şi constituirii instanţei.

Aşadar, părţile pot uza doar de căile de atac prevăzute de lege, iar exercitarea unei căi de atac împotriva unei hotărâri judecătoreşti pentru care C. proc. civ. sau legea specială nu prevede o astfel de posibilitate reprezintă un demers inadmisibil, indiferent de criticile învederate de partea care a formulat calea de atac.

În speţă, hotărârea atacată este pronunţată de o instanţă de recurs, iar potrivit art. 634 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ. are caracter definitiv, nefiind susceptibilă de a mai fi atacată cu recurs, această concluzie rezidând din regula unicităţii dreptului de a folosi o cale de atac.

Or, judecătorul, în demersul său vizând aflarea adevărului, va soluţiona litigiul aplicând dispoziţiile legale incidente în cauză, respectând astfel principiul fundamental al legalităţii, care constituie o cerinţă obiectivă într-un stat de drept şi o garanţie a desfăşurării în condiţii optime a mecanismului de înfăptuire a justiţiei.

Decizia Curţii Constituţionale nr. 369/2017, invocată de recurentul - reclamant, nu este incidentă în cauză, întrucât aceasta priveşte modificarea C. proc. civ. prin art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013, care excludea posibilitatea exercitării recursului intr-o serie de cauze în materie civilă, introducând un prag valoric.

Dispoziţiile respective nu sunt incidente însă în materia contenciosului administrativ, unde art. 20 din Legea nr. 554/2005, prevede la alin. (1) că hotărârea pronunţată în primă instanţă poate fi atacată cu recurs, în termen de 15 zile de la comunicare.

Or, în speţă, aşa cum s-a arătat la punctele 1 şi 2 din cadrul prezentei hotărâri, acţiunea reclamantului, întemeiată pe dispoziţiile art. 19 din Legea nr. 554/2004, a fost soluţionată în primă instanţă de Tribunalul Vâlcea şi în recurs de Curtea de Apel Piteşti, potrivit dispoziţiilor speciale prevăzute de art. 20 din Legea nr. 554/2004.

Aşa fiind, Înalta Curte constată că recursul declarat împotriva deciziei civile nr. 658 din 22 martie 2018 a Curţii de Apel Piteşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, pronunţată în recurs, este inadmisibil.

Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Pentru considerentele expuse, în temeiul dispoziţiilor art. 496 alin. (1) teza finală din C. proc. civ., republicat, Înalta Curte respinge recursul ca inadmisibil.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva Deciziei nr. 658 din 22 martie 2018 a Curţii de Apel Piteşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, ca inadmisibil.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 24 noiembrie 2020.