Disability allowance claim appeal inadmissible after final appellate ruling upheld.

Şedinţa publică din data de 24 noiembrie 2020

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Circumstanţele cauzei

Obiectul acţiunii

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IX a contencios administrativ şi fiscal la data de 21 ianuarie 2019, recurenţii-reclamanţi A. (decedat) şi B. au declarat recurs împotriva deciziei civile nr. 4800/24.09.2018, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII a contencios administrativ şi fiscal, în dosarul nr. x/2017, în contradictoriu cu intimata-pârâtă Direcţia Generală de Asistentă Socială şi Protecţia Copilului Slobozia.

Prin decizia civilă nr. 494 din data de 10.09.2019, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX a contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia necompetenţei materiale invocate din oficiu şi a declinat competenţa de soluţionare a recursului în favoarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Soluţia atacată cu recurs

Prin decizia civilă nr. 4800/24.09.2018, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, în dosarul nr. x/2017 s-au admis recursurile declarate de către recurentele-pârâte Direcţia Generală de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului Ialomiţa, în reprezentarea Comisiei de Evaluare a Persoanelor Adulte cu Handicap Ialomiţa, împotriva sentinţei nr. 308/27.02.2018 pronunţate de către Tribunalul Ialomiţa în dosarul nr. x/2017, în contradictoriu cu intimaţii-reclamanţi A. şi B. şi cu intimata-pârâtă Comisia Superioară de Evaluare a Persoanelor Adulte cu Handicap.

S-a dispus casarea sentinţei recurate şi, în rejudecare, respingerea acţiunilor conexe ca inadmisibile.

A fost respins recursul declarat de recurenţii-reclamanţi ca nefondat.

Recursul

Împotriva acestei decizii au formulat recurs recurenţii-reclamanţi B. şi A..

Recurenţii - reclamanţi au criticat decizia pentru motive de nelegalitate şi netemeinicie, solicitând admiterea recursului, anularea în tot a deciziei recurate şi menţinerea sentinţei Tribunalului Ialomiţa cu nr. 1692/16.12.2015, în raport cu actele medicale transmise, din care rezultă că reclamantul A. are nevoie de însoţitor pentru afecţiunile medicale cu care se confruntă.

Au mai arătat că în mod nelegal pârâtele au încălcat drepturile unei persoane cu grad de handicap, neexistând dovada că a fost notificat să se prezinte la sediul lor.

Apărările intimatului

Prin întâmpinarea depusă în faţa curţii de apel, intimata - pârâtă Direcţia Generală de Asistenta Socială şi Protecţia Copilului Ialomiţa a invocat excepţia autorităţii de lucru judecat, întrucât reclamanţii au înţeles să formuleze o cale de atac împotriva unei decizii pronunţate în recurs, care are caracter definitiv.

Procedura de soluţionare a recursului

Prin notele de şedinţă depuse la data de 17 decembrie 2019, recurenta - reclamantă B. a învederat instanţei decesul reclamantului A., solicitând admiterea recursului şi, pe cale de consecinţa, acordarea încadrării în gradul de handicap, pentru a beneficia retroactiv de sumele acordate însoţitorului.

Considerentele şi soluţia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Analizând cu prioritate condiţiile de admisibilitate a recursului de faţă, Înalta Curte constată că acesta este inadmisibil pentru considerentele în continuare arătate, situaţie care face inutilă cercetarea celorlalte aspecte.

Înalta Curte reţine că potrivit dispoziţiilor art. 7 din C. proc. civ.:

"(1) Procesul civil se desfăşoară în conformitate cu prevederile legii", iar potrivit articolului 22 alin. (1) din acelaşi Cod:

"Judecătorul soluţionează litigiul conform regulilor de drept care îi sunt aplicabile", obligativitatea de respectare a principiului legalităţii decurgând primordial din prevederile constituţionale care statuează că justiţia se înfăptuieşte în numele legii, judecătorii se supun numai legii, competenţa instanţelor judecătoreşti şi procedura de judecată sunt prevăzute numai prin lege, iar împotriva hotărârilor judecătoreşti, părţile interesate şi Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condiţiile legii (art. 124-129 din Constituţia României).

Totodată, potrivit dispoziţiilor art. 457 din C. proc. civ. hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condiţiile şi termenele stabilite de aceasta.

Din interpretarea acestor dispoziţii legale rezultă că procesul trebuie să se desfăşoare potrivit normelor legale care-l reglementează atât în ceea ce priveşte judecata (în toate stadiile procesuale) şi executarea silită, cât şi sub aspectul competenţei, compunerii şi constituirii instanţei.

Aşadar, din cuprinsul textelor de lege menţionate anterior, rezultă că părţile pot uza doar de căile de atac prevăzute de lege, iar exercitarea unei căi de atac împotriva unei hotărâri judecătoreşti pentru care C. proc. civ. sau legea specială nu prevede o astfel de posibilitate, reprezintă un demers inadmisibil, indiferent de criticile învederate de partea care a formulat calea de atac.

În speţă, hotărârea atacată este pronunţată de o instanţă de recurs, iar potrivit art. 634 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ. are caracter definitiv, nefiind susceptibilă de a mai fi atacată cu recurs, această concluzie rezidând din regula unicităţii dreptului de a folosi o cale de atac.

Or, judecătorul, în demersul său vizând aflarea adevărului, va soluţiona litigiul aplicând dispoziţiile legale incidente în cauză, respectând astfel unul dintre principiile fundamentale ale oricărui proces, respectiv cel al legalităţii, care constituie o cerinţă obiectivă într-un stat de drept şi o garanţie a desfăşurării în condiţii optime a mecanismului de înfăptuire a justiţiei.

Aşa fiind, Înalta Curte constată că recursul declarat împotriva deciziei civile nr. 4800 din 24 septembrie 2018 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, pronunţată în dosarul nr. x/2017, este inadmisibil, hotărârea nefiind susceptibilă de recurs în sensul art. 483 alin. (1) din C. proc. civ.

Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Pentru considerentele expuse, în temeiul dispoziţiilor art. 496 alin. (1) teza finală din C. proc. civ., republicat, Înalta Curte respinge recursul declarat de reclamanta B. în nume propriu şi în calitate de succesor al reclamantului A., ca inadmisibil.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurenta-reclamantă B. împotriva deciziei civile nr. 4800 din 24 septembrie 2018 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal pronunţate în dosarul nr. x/2017, ca inadmisibil.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 24 noiembrie 2020.