Timeliness of administrative appeal and procedural decadal loss for missing statutory deadlines

Şedinţa publică din data de 24 noiembrie 2020

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Obiectul acţiunii deduse judecăţii

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Cluj, secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal la data de 26.10.2017, reclamanta U.A.T. Comuna Moisei, reprezentată prin primar, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale, Administraţiei Publice şi Fondurilor Europene, Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice şi Ministerul Fondurilor Europene a solicitat instanţei anularea notificării nr. x/12.06.2017 emisă de pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale, Administraţiei Publice şi Fondurilor Europene.

Prin modificarea acţiunii, formulată la data de 30.01.2018, reclamanta a solicitat şi anularea răspunsului la plângerea prealabilă nr. 95921/04.08.2017 emis de pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale, Administraţiei Publice şi Fondurilor Europene.

2. Hotărârea primei instanţe

Prin sentinţa civilă nr. 75 din 21 martie 2018, Curtea de Apel Cluj, secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta U.A.T. Comuna Moisei, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Fondurilor Europene, ca fiind formulată faţă de o persoană fără calitate procesuală pasivă şi a respins ca neîntemeiată cererea de chemare în judecată formulată de reclamantă în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Dezvoltării Regionale, Administraţiei Publice şi Fondurilor Europene şi Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinţei menţionate la pct. 2 a formulat recurs reclamanta, criticând-o pentru motive de nelegalitate şi solicitând admiterea recursului, casarea sentinţei recurate şi, în rejudecare, admiterea acţiunii.

Recurenta- reclamantă a susţinut că hotărârea primei instanţe a fost dată cu aplicarea retroactivă de O.U.G. nr. 28/2013, motiv de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

Totodată, au fost invocate motive circumscrise cazurilor de casare prevăzute de pct. 6 şi 8 ale art. 488 alin. (1) din C. proc. civ., în ceea ce priveşte argumentele primei instanţe în sensul că intimatul nu ar fi avut cunoştinţa despre cesiune, cu privire la principiul protecţiei încrederii legitime, la neaplicabilitatea Ordinului ANRMAP nr. 155/2006 precum şi în ceea ce priveşte legalitatea cesiunii contractului de achiziţie publică.

4. Apărările formulate în cauză

Intimatul -pârât Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

Intimatul - pârât Ministerul Fondurilor Europene a invocat prin întâmpinare, pe cale de excepţie, lipsa capacităţii civile a Ministerului Dezvoltării Regionale, Administraţiei Publice şi Fondurilor Europene.

Pe fond, a solicitat să se constate că soluţia primei instanţe în ceea ce priveşte constatarea excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive a Ministerului Fondurilor Europene este definitivă prin nerecurare.

5. Procedura de soluţionare a recursului

Prin rezoluţia completului învestit cu soluţionarea dosarului a fost fixat termen de judecată pe fond a recursului la data de 24 noiembrie 2020, faţă de Hotărârea Colegiului de Conducere al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie nr. 106 din 20 septembrie 2018, prin care s-a luat act de Hotărârea Plenului Judecătorilor secţiei de contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, adoptată la data de 13 septembrie 2018, în sensul că procedura de filtrare a recursurilor reglementată prin dispoziţiile art. 493 din C. proc. civ. este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ şi fiscal.

6. Soluţia instanţei de recurs

Analizând cu prioritate excepţia tardivităţii recursului, în raport cu dispoziţiile art. 248 C. proc. civ., Înalta Curte constată că acesta nu a fost exercitat în termenul legal, pentru considerentele în continuare arătate.

Conform dispoziţiilor art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, hotărârea pronunţată în primă instanţă poate fi atacată cu recurs, în termen de 15 zile de la comunicare.

Astfel, data comunicării sentinţei are efectul declanşării curgerii termenului de recurs, în raport cu această dată fiind calculată ultima zi de declarare a căii de atac, potrivit regulilor cuprinse în art. 181 alin. (1) pct. 2 şi alin. (2) din C. proc. civ.

În speţă, recursul a fost declarat cu depăşirea termenului de 15 zile prevăzut de art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, sentinţa atacată fiind comunicată recurentei - reclamante la data de 11 mai 2018, astfel cum rezultă din comunicarea aflată la dosarul de fond, în timp ce calea de atac a fost declarată la data de 31 mai 2018, astfel cum rezultă din ştampila aplicată de registratura Curţii de Apel Cluj, ulterior împlinirii termenului, care a intervenit la data de 29 mai 2018 (27 şi 28 mai 2018 fiind zile de sărbători legale).

Potrivit dispoziţiilor art. 185 alin. (1) din C. proc. civ., nerespectarea termenului în care trebuie exercitat un drept procesual atrage decăderea din exercitarea dreptului, în afară de cazul în care legea dispune altfel. Actul de procedură făcut peste termen este lovit de nulitate.

Termenele pentru exerciţiul drepturilor procesuale şi sancţiunea instituită pentru nerespectarea lor nu au ca scop îngrădirea dreptului la un proces echitabil şi efectiv, ci stimularea activităţii procesuale a părţilor în termenele şi condiţiile prevăzute de lege.

Înalta Curte aminteşte că sancţiunea decăderii poate fi evitată în condiţiile în care partea împotriva căreia curge termenul dovedeşte că a fost împiedicată să efectueze actul de procedură în termenul legal şi că întârzierea se datorează unor motive temeinic justificate, sens în care dispune art. 186 din C. proc. civ., însă constată că recurenta-reclamantă nu a formulat o cerere de repunere în termenul de recurs.

In ceea ce priveşte susţinerea apărătorului recurentei - reclamante, legată de nulitatea procedurii de comunicare, faţă de nemenţionarea numelui persoanei mandatate cu primirea corespondenţei, Înalta Curte constată că dovada de comunicare prezintă ştampila instituţiei reclamante, semnătura şi numele funcţionarului însărcinat cu primirea corespondenţei.

Termenele pentru exercitarea căilor de atac au caracter imperativ şi sunt sancţionate cu decăderea, şi cum recurenta - reclamantă a declarat recurs după împlinirea termenului prevăzut de lege, astfel cum s-a reţinut anterior, sancţiunea decăderii nu poate fi evitată, astfel încât Înalta Curte va face aplicarea prevederilor exprese ale art. 185 alin. (1) teza finală din C. proc. civ. şi va respinge recursul ca tardiv formulat.

Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Pentru considerentele expuse, în temeiul dispoziţiilor art. 496 alin. (1), coroborat cu art. 185 alin. (1) din C. proc. civ., republicat, Înalta Curte va respinge recursul ca tardiv formulat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurenta-reclamantă Unitatea Administrativ Teritorială Comuna Moisei împotriva sentinţei civile din 75 din 21 martie 2018 a Curţii de Apel Cluj, secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal, ca tardiv formulat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 24 noiembrie 2020.