Municipality's appeal fails to overturn 25% EU-funding correction for procurement breaches; annulment claim rejected

Şedinţa publică din data de 19 noiembrie 2020

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cadrul procesual

Prin acţiunea înregistrată la data de 09.09.2013 pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, reclamantul Municipiul Slatina a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice - Direcţia Generală Constatare şi Stabilire Nereguli Fonduri Europene, anularea deciziei nr. 91/25.07.2013 a Ministerului Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice şi a notei de constatare a neregulilor şi de stabilire a corecţiilor financiare nr. x din 28.05.2013, privind contractul de finanţare nr. x/27.10.2010, cod SMIS 6763, beneficiar UAT Municipiul Slatina.

2. Primul ciclu procesual

Prin sentinţa civilă nr. 3674 din 22 noiembrie 2013, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a respins, ca nefondată, acţiunea formulată de reclamantul Municipiul Slatina prin primarul municipiului Slatina, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice - Direcţia Generală Constatare şi Stabilire Nereguli Fonduri Europene.

Împotriva sentinţei civile nr. 3674 din 22 noiembrie 2013 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, reclamantul Municipiul Slatina a formulat recurs, întemeiat pe motivele de casare prevăzute de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 din C. proc. civ., solicitând casarea hotărârii recurate.

Prin Decizia nr. 882 din 8 martie 2017, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal în dosarul nr. x/2013, s-a respins excepţia lipsei de interes în promovarea recursului, invocată de intimatul-pârât Ministerul Dezvoltării Regionale, Administraţiei Publice şi Fondurilor Europene; s-a admis recursul declarat de reclamantul Municipiul Slatina, prin Primar, împotriva sentinţei civile nr. 3674 din 22 noiembrie 2013 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal; s-a casat sentinţa atacată şi s-a trimis cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.

Instanţa de recurs a stabilit că, în rejudecare, instanţa de fond va analiza existenţa în concret a neregulilor imputate beneficiarului finanţării, raportat la cele două proceduri de achiziţii şi argumentele referitoare la lipsa potenţialului impact financiar al neregulilor, care ar fi justificat neaplicarea unei corecţii.

3. Sentinţa recurată

Prin sentinţa civilă nr. 4963 din 15 decembrie 2017, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, s-a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul Municipiul Slatina prin Primar, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale, Administraţiei Publice şi Fondurilor Europene, ca neîntemeiată.

4. Cererea de recurs

Împotriva sentinţei civile nr. 4963 din 15 decembrie 2017 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a declarat recurs reclamantul Municipiul Slatina, întemeiat pe motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, modificarea sentinţei recurate în sensul admiterii acţiunii şi anulării actelor administrative atacate.

În motivarea recursului arată că hotărârea recurată este nelegală, având în vedere că în ceea ce priveşte corecţia financiară de 25% din valoarea contractului de elaborare SF nr. 5066/03.03.2008, încheiat cu S.C. A. S.R.L., instanţa de fond a făcut o interpretare greşită a dispoziţiilor art. 15 din H.G. nr. x, considerând că nu au fost respectate prevederile art. 15 alin. (1) din H.G. nr. 925/2006 şi că autoritatea contractantă nu avea dreptul de a utiliza criteriile de calificare şi selecţie ca factori de evaluare a ofertelor, întrucât experienţa similară, ca factor de evaluare, poate fi reţinută, prin excepţie, în cazul în care obiectul contractului include prestaţii intelectuale.

Arată că, în ceea ce priveşte criteriile de calificare, potrivit fişei de date a achiziţiei IV.4.) Capacitatea tehnică şi/sau profesională - Informaţii privind capacitatea tehnică:

"Operatorul economic va prezenta: - o listă a principalelor servicii prestate în ultimii 3 ani, conţinând valori, perioade de prestare, beneficiari, indiferent dacă aceştia din urmă sunt autorităţi contractante sau clienţi privaţi (...) fişă/fişe de informaţii privind experienţa similară - minim 2 contracte, fiecare având valoarea de 40.000 de euro", sens în care a întocmit nota justificativă privind capacitatea tehnică şi profesională nr. 23548/24.10.2007.

Precizează că cerinţa minimă privind experienţa similară a fost solicitată sub forma unei liste a principalelor servicii prestate în ultimii 3 ani şi sub forma unei fişe de informaţii, valoarea solicitată fiind mai mică decât valoarea estimată a contractului ce urmează a fi atribuit.

Susţine că, în ceea ce priveşte factorul de evaluare experienţă similară, potrivit fişei de date a achiziţiei VI. Criteriul de atribuire VI.2.) Cea mai avantajoasă ofertă economică, în dovedirea experienţei similare ca factor de evaluare nu s-a solicitat o valoare, ponderea acestui factor de evaluare fiind de 30%, criteriul de atribuire fiind cea mai avantajoasă ofertă economică.

Referitor la factorul de evaluare "certificate în domeniul regulilor şi procedurilor internaţionale referitoare la contractarea şi realizarea lucrărilor şi proiectelor internaţionale în domeniul construcţiilor sau echivalent ("FIDIC sau echivalent)", instanţa de fond în mod greşit a reţinut că acesta nu are legătură directă cu natura şi obiectul contractului, care vizează lucrări de reabilitare spaţii verzi, alei de acces rutier şi pietonal, acest criteriu având legătură cu natura şi obiectul contractului ce urma a fi atribuit, deoarece studiul de fezabilitate stă la baza elaborării unui proiect tehnic finanţat din fonduri europene.

Consideră că instanţa a interpretat eronat prevederile art. 15 alin. (2) din H.G. nr. 925/2006, atunci când a reţinut că solicitarea acestor certificate are doar o legătură tangenţială cu obiectul contractului, interpretarea fiind subiectivă şi încălcând principiul de drept conform căruia unde legea nu distinge, nici interpretul nu trebuie să distingă.

În acest sens, susţine că factorul de evaluare are legătură cu obiectul contractului ce urmează a fi atribuit, întrucât proiectul vizează reabilitare spaţii verzi, alei de acces rutier şi pietonal, mobilier urban, reabilitare infrastructură a drumurilor de acces, trotuare, canalizare apă - canal şi spaţii verzi.

Arată că prin solicitarea unui certificat în domeniul regulilor şi procedurilor internaţionale referitoare la contractarea şi realizarea lucrărilor şi proiectelor internaţionale în domeniul construcţiilor sau echivalent, nu s-a restricţionat accesul ofertanţilor la procedură, acesta nefiind un factor de calificare, ci unul de evaluare.

Recurentul-reclamant susţine că, în ceea ce priveşte corecţia financiară de 25% din valoarea contractului de elaborare PT nr. 29705/08.12.2009, încheiat cu S.C. A. S.R.L., instanţa de fond a făcut o interpretare greşită a dispoziţiilor art. 200 din O.U.G. nr. 34/2006, art. 36 alin. (1) lit. b), art. 37 alin. (1) şi art. 81 din H.G. nr. 925/2006, reţinând în mod greşit că ofertantul desemnat câştigător nu a îndeplinit toate cerinţele minime de calificare impuse prin fişa de date a achiziţiei, întrucât nu s-a solicitat vechimea în specializarea îmbunătăţiri funciare şi ingineria mediului.

Susţine că ofertantul câştigător a depus pentru B., diploma de inginer specializarea îmbunătăţiri funciare şi ingineria mediului, curriculum vitae şi o copie legalizată a certificatului constatator emis de Oficiul Registrului Comerţului şi că, prin fişa de date, autoritatea contractantă nu a solicitat vechime în specializarea îmbunătăţiri funciare şi ingineria mediului.

Consideră că instanţa de fond în mod greşit a reţinut că a fost încălcat principiul transparenţei privind desfăşurarea procedurilor de achiziţie publică şi că, prin publicarea în SEAP şi JOUE a Anunţului de participare nr. x/29.08.2009, autoritatea contractantă a informat în mod corespunzător potenţialii ofertanţi, întrucât cerinţele privind declaraţia prin care ofertantul să dovedească faptul că la elaborarea ofertei a ţinut cont de obligaţiile referitoare la condiţiile de muncă şi protecţia muncii şi declaraţie de exclusivitate şi disponibilitate semnată în original de personalul tehnic propus în ofertă, se regăsesc în documentaţia de atribuire publicată de autoritatea contractantă în SEAP odată cu anunţul de participare.

Astfel, arată că în anunţul de participare s-au precizat cerinţele minime pe care candidaţii trebuiau să le îndeplinească, aşa încât nu poate fi reţinută vreo culpă în sarcina sa.

De asemenea, susţine că instanţa de fond nu a analizat şi nu s-a pronunţat asupra criticilor din cererea de chemare în judecată privind faptul că întreaga documentaţie referitoare la organizarea licitaţiei a fost transmisă înainte de publicare/afişare, pentru verificare către ANRMAP, iar dacă această autoritate ar fi constatat anumite nereguli, nu ar fi avizat publicarea acesteia şi ar fi informat autoritatea contractantă, solicitând remedierea erorilor sau omisiunilor. În acest sens, instanţa de fond a încălcat dreptul de dispoziţie al părţii, prevăzut de art. 9 alin. (2) din C. proc. civ., precum şi art. 22 alin. (6) din C. proc. civ., care stabileşte în mod expres faptul că judecătorul trebuie să se pronunţe asupra a tot ceea ce s-a cerut. Invocă şi încălcarea de către instanţă a dispoziţiilor art. 237 alin. (2) pct. 3 C. proc. civ., potrivit cărora instanţa va examina fiecare pretenţie şi apărare în parte, pe baza cererii de chemare în judecată, a întâmpinării, a răspunsului la întâmpinare şi a explicaţiilor părţilor, dacă este cazul.

5. Apărările intimatului-pârât

Intimatul-pârât Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice a formulat întâmpinare, prin care solicită respingerea recursului ca nefondat şi menţinerea ca temeinică şi legală a sentinţei recurate.

II. Soluţia instanţei de recurs

Analizând actele şi lucrările dosarului, sentinţa recurată în raport cu motivul de casare invocat, Înalta Curte constată că recursul este nefondat.

2.1. Argumentele de fapt şi de drept relevante.

Reclamantul Municipiul Slatina a învestit instanţa de contencios administrativ cu o acţiune prin care a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice - Direcţia Generală Constatare şi Stabilire Nereguli Fonduri Europene, anularea deciziei nr. 91/25.07.2013 a Ministerului Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice şi a notei de constatare a neregulilor şi de stabilire a corecţiilor financiare nr. x din 28.05.2013, privind contractul de finanţare nr. x/27.10.2010, cod SMIS 6763, beneficiar UAT Municipiul Slatina.

Înalta Curte constată că potrivit art. 483 alin. (3) din C. proc. civ.:

"Recursul urmăreşte să supună Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie examinarea, în condiţiile legii, a conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile", legiuitorul înţelegând să încadreze calea de atac a recursului în rândul căilor extraordinare de atac, obiectul său fiind verificarea aspectelor de nelegalitate indicate în mod expres şi limitativ de dispoziţiile art. 488 C. proc. civ.

În speţă, examinând cererea de recurs formulată de către reclamantul Municipiul Slatina, Înalta Curte constată că cele mai multe aspecte au fost preluate din cererea de chemare în judecată, iar criticile aduse sentinţei recurate şi care nu au fost preluate din acţiune nu constituie, prin ele însele, critici concrete la adresa hotărârii recurate, ci vizează anumite aspecte de netemeinicie a considerentelor instanţei de fond, de interpretare a situaţiei de fapt şi a textelor de lege incidente.

Astfel, recurentul-reclamant susţine prin cererea de recurs că instanţa de fond în mod greşit a reţinut că factorul de evaluare privind certificatele în domeniul regulilor şi procedurilor internaţionale nu are legătură directă cu natura şi obiectul contractului, care vizează lucrări de reabilitare spaţii verzi, alei de acces rutier şi pietonal, fără a arăta în concret argumentele pentru care consideră că acesta are legătură cu contractul supus finanţării.

În acelaşi mod, respectiv fără circumstanţierea concretă a argumentelor care să susţină afirmaţiile sale, recurentul-reclamant arată prin cererea de recurs: că instanţa a interpretat eronat prevederile art. 15 alin. (2) din H.G. nr. 925/2006, cu referire la solicitarea certificatelor în domeniul regulilor şi procedurilor internaţionale; că, în ceea ce priveşte corecţia financiară de 25%, instanţa de fond a făcut o interpretare greşită a dispoziţiilor art. 200 din O.U.G. nr. 34/2006, art. 36 alin. (1) lit. b), art. 37 alin. (1) şi art. 81 din H.G. nr. 925/2006, reţinând în mod greşit că ofertantul desemnat câştigător nu a îndeplinit toate cerinţele minime de calificare impuse prin fişa de date a achiziţiei; că instanţa de fond în mod greşit a reţinut că a fost încălcat principiul transparenţei privind desfăşurarea procedurilor de achiziţie publică.

Referitor la faptul că instanţa de fond a făcut o interpretare greşită a dispoziţiilor art. 15 din H.G. nr. 925/2006, întrucât experienţa similară, ca factor de evaluare, poate fi reţinută, prin excepţie, în cazul în care obiectul contractului include prestaţii intelectuale, Înalta Curte constată că potrivit art. 15 alin. (1) din H.G. nr. 925/2006, forma în vigoare la data demarării procedurii de achiziţie:

"Autoritatea contractantă nu are dreptul de a utiliza cerinţele referitoare la calificare, ca factori de evaluare a ofertelor. Prin excepţie, în cazul în care obiectul contractului include prestaţii intelectuale, cum ar fi consultanţă, proiectare şi altele asemenea, factorii de evaluare a ofertelor se pot referi şi la experienţa şi/sau pregătirea profesională ale personalului de specialitate/experţilor care vor avea roluri esenţiale în îndeplinirea contractului."

Cu toate acestea, recurentul-reclamant nu a făcut dovada faptului că obiectul contractului privind proiectul cod SMIS 6763 "Reabilitare spaţii verzi, alei de acces rutier şi pietonal mobilier urban str. x, prelungirea Tunari, A. I. Cuza, sistematizare pe verticală cartier cuprins între C., str. x şi S.C. D. SRL" ar include prestaţii intelectuale, cum ar fi consultanţă, proiectare sau altele asemenea, pentru a demonstra că se încadrează în situaţia de excepţie prevăzută de textul de lege de mai sus.

Or, indicarea unor critici formale, fără arătarea în concret a argumentelor logico-juridice pentru care a apreciat că instanţa a interpretat eronat un anumit text de lege, nu este de natură să conducă la reformarea hotărârii recurate.

Întrucât recursul nu reprezintă o cale devolutivă de atac, simpla indicare formală a încadrării recursului într-unul dintre motivele de casare (în speţă fiind indicat motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.), nu este suficientă pentru reformarea hotărârii recurate, în lipsa unor argumente concrete, apte să demonstreze aplicarea sau interpretarea greşită de către prima instanţă a normelor de drept material incidente în cauză.

Deşi recurentul-reclamant a indicat doar motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., acesta a formulat şi critici circumscrise motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ.

Astfel, recurentul-reclamant a susţinut că instanţa de fond nu a analizat şi nu s-a pronunţat asupra criticilor din cererea de chemare în judecată privind faptul că întreaga documentaţie referitoare la organizarea licitaţiei a fost transmisă înainte de publicare/afişare, pentru verificare către ANRMAP, care, dacă ar fi constatat anumite nereguli, nu ar fi avizat-o spre publicare şi ar fi informat autoritatea contractantă, solicitând remedierea erorilor sau omisiunilor.

Contrar susţinerilor recurentului-reclamant, Înalta Curte reţine că hotărârea atacată este motivată în conformitate cu prevederile art. 425 C. proc. civ., respectând garanţiile instituite prin art. 6 din C.E.D.O, referitoare la dreptul la un proces echitabil şi lipsit de arbitrariu, motivarea nefiind o chestiune de volum, ci una de esenţă, de conţinut, aceasta trebuind să fie clară, concisă şi concretă, în concordanţă cu probele şi actele de la dosar.

Fără a fi necesar să se răspundă la fiecare argument din susţinerile părţilor litigante, instanţa judecătorească poate proceda la gruparea tuturor argumentelor subsumate unui motiv de nelegalitate a actelor administrative contestate, motivarea să urmând să reliefeze raţionamentul logico-juridic pentru care a fost adoptată soluţia pronunţată, cu arătarea acelor elemente esenţiale în vederea stabilirii adevărului în cauză.

Hotărârea judecătorească ce formează obiectul recursului pendinte a fost motivată coerent şi suficient, astfel încât să permită exercitarea controlului judiciar asupra sa, fiind lipsită de ambiguităţi şi contradicţii, ceea ce determină compatibilitatea sa cu normele legale care stabilesc conţinutul unui asemenea act procedural.

Faţă de acest aspect, se impune a se reţine şi împrejurarea că hotărârea recurată, pronunţată în rejudecare, a trebuit să respecte limitele trasate prin decizia de casare.

Dincolo de acest aspect, Înalta Curte constată că împrejurarea că documentaţia de atribuire a fost verificată de către ANRMAP este nerelevantă, întrucât indiferent de rezultatul unei astfel de verificări, autoritatea pârâtă, în virtutea atribuţiilor pe care le are în gestionarea fondurilor europene, are competenţa de a face verificări şi a aplica sancţiuni pentru neregulile constatate, indiferent de competenţele pe care alte autorităţi le posedă.

Prin urmare, întrucât în cauză nu au fost identificate împrejurări vădite, de fapt sau/şi de drept, care să fie de natură a produce o îndoială serioasă în privinţa legalităţii actului administrativ, legalitatea soluţiei pronunţate de prima instanţă urmează a fi confirmată de către instanţa de control judiciar.

2.2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul declarat de Municipiul Slatina împotriva sentinţei civile nr. 4963 din 15 decembrie 2017 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de Municipiul Slatina împotriva sentinţei civile nr. 4963 din 15 decembrie 2017 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Soluţia va fi pusă la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.

Pronunţată astăzi, 19 noiembrie 2020.