Mootness of judicial salary classification claims following post-litigation regulatory recalculation
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice admitted the appeal filed by the Ministry of Justice, partially quashing the lower court’s decision to order salary recalculations and re-judging the case by dismissing both the main and connected claims as becoming moot (*fără obiect*). The dispute concerned a group of judges suing the Ministry of Justice and their respective courts of appeal to mandate the issuance of new salary orders using a sectoral reference value of 405 RON (rising to 445 RON after a statutory increase) effective from April 9, 2012, along with payment of accumulated wage differences, inflation indexation, and legal interest. The Court found that during the litigation proceedings, the Ministry issued a new order in May 2018 that established salary reference values exceeding those requested in the lawsuit, thereby satisfying the claimants' substantive demands and rendering the litigation's object obsolete; the dismissal was grounded in the general civil procedural condition that the object of the claim must exist throughout the process, alongside subsequent legislative measures facilitating the payment of the resulting arrears.
Legislator headnote
AI generatedart. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ, art. 32 din C. proc. civ, art. 496 din C. proc. civ; Mootness of judicial salary classification claims following post-litigation regulatory recalculation: Împotriva sentinţei civile nr. 668 din 16 februarie 2018 şi a încheierii de îndreptare eroare materială din 06.03.2018, ambele pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a declarat recurs pârâtul Ministerul Justiţiei, întemeiat pe motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea sentinţei recurate şi respingerea acţiunii reclamanţilor, ca neîntemeiată.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Şedinţa publică din data de 19 noiembrie 2020
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Cadrul procesual
Prin acţiunea înregistrată la data de 17.07.2016 pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, reclamanţii A., B., C., D., E., F., G. au solicitat, în contradictoriu cu pârâţii Ministrul Justiţiei şi Curtea de Apel Suceava:
1) obligarea pârâţilor la emiterea unui nou ordin de salarizare prin care indemnizaţia de încadrare să fie stabilită, începând cu data de 09.04.2012, prin completarea Ordinelor nr. 4680/C/2016 şi 219/C/2017 astfel cum au fost puse în aplicare prin ordinul 1469/C/2017 şi să fie calculată în raport cu o valoare de referinţă sectorială de 405 RON, ţinând seama de la 01.12.2015 şi de majorarea de 10%, conform Legii nr. 293/2015 privind aprobarea O.U.G. nr. 35/2015 pentru modificarea şi completarea O.U.G. nr. 83/2014 şi pentru modificarea şi completarea Legii nr. 152/1998;
2) calcularea şi achitarea, începând cu data de 09.04.2012, a diferenţelor dintre venitul calculat potrivit valorii de referinţă sectorială menţionate anterior şi venitul efectiv plătit, diferenţă ce va fi actualizată cu indicele de inflaţie şi cu dobânda legală.
Prin cererea conexă, înregistrată sub nr. x/2017 la Tribunalul Suceava, secţia I civilă, reclamantul B. a chemat în judecată pe pârâţii Ministerul Justiţiei, Curtea de Apel Suceava şi Tribunalul Suceava, solicitând obligarea pârâţilor la emiterea unui nou ordin de salarizare, prin care indemnizaţia de încadrare să fie stabilită la o valoare de referinţă sectorială de 405 RON, ţinând seama, de la 01.12.2015, şi de majorarea de 10%, conform Legii nr. 293/2015.
Prin încheierea nr. 1360 din 6 decembrie 2017, pronunţată de Tribunalul Suceava, secţia I civilă în dosarul nr. x/2017, s-a dispus scoaterea cauzei de pe rol şi trimiterea acesteia spre soluţionare Tribunalului Botoşani, având în vedere sentinţa civilă nr. 117 din 29.11.2017 pronunţată în dosarul nr. x/2017 al Curţii de Apel Suceava, prin care s-a admis cererea de strămutare.
Prin încheierea din 10.01.2018, pronunţată de Tribunalul Botoşani, secţia I civilă în dosarul nr. x/2017, s-a admis excepţia litispendenţei şi s-a dispus scoaterea cauzei de pe rol şi trimiterea dosarului nr. x/2017 secţiei a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a Curţii de Apel Bucureşti, în vederea reunirii cu dosarul nr. x/2017.
2. Soluţia instanţei de fond
Prin sentinţa civilă nr. 668 din 16 februarie 2018, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a respins excepţiile lipsei calităţii procesuale pasive a Tribunalului şi a Tribunalului, invocate de pârâţi prin întâmpinare, ca nefondate; a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Ministerului Justiţiei pe cel de-al doilea capăt de cerere şi a respins acest capăt de cerere, formulat în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Justiţiei, ca fiind îndreptat împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă; a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei Curtea de Apel şi a respins cererea de chemare în judecată formulată în contradictoriu cu aceasta ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
Pe fond, a admis în parte acţiunea şi a obligat pârâtul Ministerul Justiţiei, prin ministru, să emită pentru fiecare dintre reclamanţi ordinul individual de salarizare, începând cu data de 09.04.2015, cu luarea în considerare a valorii de referinţă sectorială de 405 RON pentru perioada 09.04.2015-30.11.2015, respectiv de 445 RON, pentru perioada 01.12.2015-01.10.2016; a obligat pârâţii Curtea de Apel Timişoara, Curtea de Apel Craiova, Curtea de Apel Alba Iulia, Tribunalul Timiş, Tribunalul Dolj, Tribunalul Caraş-Severin şi Tribunalul Hunedoara (în funcţie de instanţa în cadrul căreia a fost/este încadrat fiecare dintre reclamanţi în perioada 09.04.2015-01.10.2016), să plătească reclamanţilor diferenţele salariale rezultate în urma emiterii ordinelor menţionate mai sus, diferenţe calculate pentru perioada 09.04.2015-01.10.2016, care vor fi actualizate cu indicele de inflaţie la data plăţii şi pentru care se va acorda şi dobânda legală, calculată de la scadenţă şi până la data plăţii integrale.
De asemenea, a respins în rest acţiunea formulată de reclamanţi, ca nefondată.
Prin încheierea de îndreptare eroare materială din data de 06.03.2018, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a dispus, din oficiu, îndreptarea erorilor materiale strecurate în dispozitivul sentinţei civile nr. 668 din 16.02.2018, în sensul că în locul primelor şapte paragrafe se va menţiona: "Admite excepţia prescripţiei în privinţa drepturilor salariale calculate pe perioada 9.04.2012 - 17.07.2914 şi, în consecinţă respinge cererea principală ca prescrisă pentru această perioadă.
Respinge excepţia prescripţiei ca neîntemeiată în privinţa drepturilor salariale calculate pe perioada ulterioară datei de 17.07.2914.
Admite excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului Tribunalul Suceava şi, pe cale de consecinţă, respinge cererea conexă în contradictoriu cu acesta ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă
Admite cererea principală formulată de reclamanţii A., B., C., D., E., F., G. cu domiciliul procesual ales la sediul Curţii de Apel Suceava-din Suceava, judeţ Suceava, în contradictoriu cu pârâţii Ministrul Justiţiei, Ministerul Justiţiei - ambii cu sediul în Bucureşti, str. x, Curtea de Apel Suceava cu sediul în Suceava, judeţ Suceava, în parte.
Admite cererea conexă.
Obligă pe pârâtul Ministerul Justiţiei, prin ministru, să emită ordine de salarizare, pentru reclamanţi, începând cu data de 09.04.2015, cu luarea în considerare a valorii de referinţă sectorială de 405 RON, pentru perioada 09.04.2015-30.11.2015, respectiv de 445 RON, pentru perioada 01.12.2015-01.10.2016.
Obligă pe pârâta Curtea de Apel Suceava să plătească reclamanţilor diferenţa salarială rezultată în urma emiterii ordinului menţionat mai sus, diferenţă calculată pentru perioada 09.04.2015-01.10.2016, care va fi actualizată cu indicele de inflaţie la data plăţii şi la plata dobânzii legale aferente, calculată de la scadenţa fiecărui venit lunar şi până la data plăţii integrale.
Respinge în rest acţiunea ca neîntemeiată.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare, cererea pentru exercitarea căii de atac urmând a se depune la Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 16.02.2018."
3. Cererea de recurs
Împotriva sentinţei civile nr. 668 din 16 februarie 2018 şi a încheierii de îndreptare eroare materială din 06.03.2018, ambele pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a declarat recurs pârâtul Ministerul Justiţiei, întemeiat pe motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea sentinţei recurate şi respingerea acţiunii reclamanţilor, ca neîntemeiată.
În motivarea recursului arată că la data intrării în vigoare a O.U.G. nr. 20/2016 nu existau în plată indemnizaţii la care să fie aplicată valoarea de referinţă sectorială de 405 RON.
Invocă Decizia Curţii Constituţionale nr. 794/2016, învederând că în baza acesteia şi a Deciziei nr. 23/2016, pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, au fost emise Ordinele Ministrului Justiţiei nr. 4680/C/21.12.2016, nr. 219/C/01.02.2017 şi nr. 1469/C/2017.
4. Apărările intimaţilor
Deşi au fost legal citaţi, intimaţii nu au formulat întâmpinări.
II. Soluţia instanţei de recurs
Analizând actele şi lucrările dosarului, sentinţa şi încheierea recurate în raport cu motivul de casare invocat, Înalta Curte constată că recursul este fondat.
2.1. Argumentele de fapt şi de drept relevante.
Reclamanţii A., B., C., D., E., F., G. au învestit instanţa de contencios administrativ cu o acţiune prin care au solicitat, în contradictoriu cu pârâţii Ministrul Justiţiei şi Curtea de Apel Suceava: obligarea pârâţilor la emiterea unui nou ordin de salarizare prin care indemnizaţia de încadrare să fie stabilită, începând cu data de 09.04.2012, prin completarea Ordinelor nr. 4680/C/2016 şi 219/C/2017, astfel cum au fost puse în aplicare prin ordinul 1469/C/2017 şi să fie calculată în raport cu o valoare de referinţă sectorială de 405 RON, ţinând seama de la 01.12.2015 şi de majorarea de 10%, conform Legii nr. 293/2015 privind aprobarea O.U.G. nr. 35/2015 pentru modificarea şi completarea O.U.G. nr. 83/2014 şi pentru modificarea şi completarea Legii nr. 152/1998; calcularea şi achitarea, începând cu data de 09.04.2012, a diferenţelor dintre venitul calculat potrivit valorii de referinţă sectorială menţionate anterior şi venitul efectiv plătit, diferenţă ce va fi actualizată cu indicele de inflaţie şi cu dobânda legală.
În raport cu susţinerile părţilor şi cu probele administrate la dosar, Înalta Curte reţine că la data de 24.05.2018, a fost emis Ordinul ministrului Justiţiei nr. 2066/C/2018 .
Prin art. 1 al acestui ordin s-a statuat, la alin. (1), că în perioada 09.04.2015-30.11.2015, indemnizaţia de încadrare brută lunară a judecătorilor şi asistenţilor judiciari este stabilită prin raportare la valoarea de referinţă sectorială 421,36 RON, la alin. (2), că în perioada 01.12.2015-31.12.2017, indemnizaţia se calculează prin raportare la valoarea de referinţă sectorială de 463,5 RON, iar, la alin. (3), că începând cu 01.01.2018, în aplicarea dispoziţiilor Legii nr. 153/2017, drepturile se recalculează în funcţie de valoarea de referinţă sectorială 463,5 RON.
La art. 3 din ordin s-a prevăzut că plata drepturilor salariale stabilite potrivit art. 1 se realizează începând cu luna august 2018 pentru drepturile aferente lunii iulie 2018, iar, pentru perioada 09.04.2015-30.06.2018, plata se va face după asigurarea fondurilor necesare în bugetul Ministerului Justiţiei.
Înalta Curte constată că prin ordinul menţionat s-a dispus recalcularea indemnizaţiei intimaţilor-reclamanţi prin raportare la o valoare de referinţă sectorială chiar mai mare decât cea solicitată prin acţiune.
Prin urmare, avându-se în vedere că, în cursul soluţionării cauzei, la data de 24.05.2018, recurentul-pârât Ministerul Justiţiei a răspuns pretenţiilor intimaţilor şi a procedat la emiterea unui ordin de salarizare prin care s-au stabilit drepturile salariale solicitate prin cererea dedusă judecăţii, acţiunea a rămas fără obiect.
Mai mult, în aplicarea dispoziţiilor Ordinului ministrului Justiţiei nr. 2066/C/2018 a fost emis Ordinul ministrului Justiţiei nr. 91/C/04.01.2019 care vizează în mod direct judecătorii din cadrul instanţelor de judecată din circumscripţia Curţii de Apel Suceava.
De asemenea, prin O.U.G. nr. 3/2019 privind eşalonarea plăţii drepturilor salariale restante pentru unele categorii de personal din sistemul justiţiei s-a stabilit plata sumelor reprezentând drepturi de natură salarială restante stabilite în favoarea personalului din sistemul justiţiei aferente perioadei 9 aprilie 2015-30 iunie 2018, precum şi plata dobânzilor şi a actualizării cu rata inflaţiei.
În aceste condiţii, Înalta Curte are în vedere şi prevederile art. 29 şi art. 32 din C. proc. civ., reţinând că unul dintre elementele acţiunii civile este, alături de părţi şi cauză, obiectul cererii, respectiv pretenţia concretă a reclamantului, condiţie generală care vizează orice cerere în justiţie şi care se impune a fi îndeplinită în cadrul oricărui proces civil, pe tot parcursul soluţionării cauzei, atât la momentul introducerii cererii de chemare în judecată, cât şi la momentul exercitării şi soluţionării căilor de atac.
2.2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 din C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul declarat de Ministerul Justiţiei împotriva sentinţei civile nr. 668 din 16 februarie 2018 şi a încheierii de îndreptare eroare materială din 06.03.2018, ambele pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal; va casa, în parte, sentinţa şi încheierea recurate şi, rejudecând: va respinge cererea principală şi cererea conexă, ca rămase fără obiect, menţinând soluţia pronunţată pe excepţiile invocate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de Ministerul Justiţiei împotriva sentinţei civile nr. 668 din 16 februarie 2018 şi a încheierii de îndreptare eroare materială din 06.03.2018, ambele pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
Casează, în parte, sentinţa şi încheierea recurate şi, rejudecând:
Respinge cererea principală şi cererea conexă, ca rămase fără obiect.
Menţine soluţia pronunţată pe excepţiile invocate.
Definitivă.
Soluţia va fi pusă la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.
Pronunţată astăzi, 19 noiembrie 2020.