Claim for reparation of abnormally taken real estate perished due to inactivity exceeding six months

Şedinţa publică din data de 18 noiembrie 2020

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii de chemare în judecată

1.1. Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 19 septembrie 2016, pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor, a solicitat:

(i) obligarea pârâtei la acordarea măsurilor reparatorii în echivalent, constând în despăgubiri acordate în temeiul legii speciale, aferente imobilelor preluate în mod abuziv, ce fac obiectul Dispoziţiei Primarului General al Municipiului Bucureşti nr. 17947/03.04.2014, care a modificat Dispoziţia nr. 12181/30.09.2009 şi a Dispoziţiei Primarului General al Municipiului Bucureşti nr. 17946/03.04.2014, care a modificat Dispoziţia nr. 12180/30.09.2009;

(ii) obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

1.2. Prin cererea depusă la data de 21 noiembrie 2016, reclamantul a completat petitul acţiunii introductive, ca urmare a emiterii unor noi dispoziţii în baza Legii nr. 10/2001, solicitând obligarea pârâtei la acordarea de măsuri reparatorii în echivalent constând în despăgubiri acordate în temeiul legii speciale, aferente imobilelor preluate în mod abuziv, ce fac obiectul Dispoziţiei Primarului General al Municipiului Bucureşti nr. 18517/21.11.2017, care a modificat Dispoziţia nr. 17947/03.04.2014 şi a Dispoziţiei Primarului General al Municipiului Bucureşti nr. 18518/21.11.2014, care a modificat Dispoziţia nr. 17946/03.04.2014.

1.3. La data de 21 noiembrie 2016, reclamantul a formulat cerere de chemare în judecată a altor persoane, în temeiul art. 68-71 C. proc. civ., solicitând introducerea în cauză, în calitate de pârâte, a Instituţiei Prefectului Municipiului Bucureşti şi Primăriei Municipiului Bucureşti.

1.4. Prin încheierea din 6 iunie 2017, instanţa de fond a suspendat judecata cauzei, în temeiul art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., pentru lipsa părţilor.

2. Hotărârea instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 1097 din 9 martie 2018, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia perimării, invocată din oficiu şi a constatat că a operat perimarea cererii de chemare în judecată formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtele Instituţia Prefectului Municipiul Bucureşti, Primăria Municipiului Bucureşti şi Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinţei civile nr. 1097 din 9 martie 2018, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a declarat recurs reclamantul A., întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., susţinând că instanţa de fond a admis în mod greşit excepţia perimării, întrucât, prin cererea depusă prin poşta electronică la data de 6 martie 2018, a solicitat repunerea pe rol a cauzei.

4. Apărările formulate în cauză

Prin întâmpinările depuse în dosarul instanţei de recurs, intimatele-pârâte Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor şi Instituţia Prefectului Municipiului Bucureşti au solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

II. Soluţia instanţei de recurs

Analizând actele şi lucrările dosarului, precum şi sentinţa recurată, în raport de motivul de casare invocat, Înalta Curte constată că recursul declarat de reclamantul A. este nefondat, pentru următoarele considerente:

Prin încheierea din 6 iunie 2017, instanţa de fond a constatat că părţile legal citate nu s-au prezentat la strigarea cauzei şi nu au solicitat judecarea în lipsă, fiind, astfel, întrunite condiţiile prevăzute de art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ. pentru a dispune suspendarea judecăţii cauzei. Ulterior, cauza a rămas în nelucrare pentru mai mult de 6 luni, fără ca vreo parte să solicite reluarea judecăţii, astfel încât, prin sentinţa nr. 1097 din 9 martie 2018, prima instanţă a reţinut că în cauză sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 416 C. proc. civ. pentru a constata intervenirea perimării.

Recurentul-reclamant a susţinut că excepţia perimării a fost greşit soluţionată, întrucât a solicitat repunerea pe rol a cauzei la data de 6 martie 2018, critică pe care Înalta Curte, încadrând-o în cazul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., o va respinge, ca nefondată, întrucât cererea de reluare a judecăţii a fost depusă după împlinirea termenului de perimare.

Pentru a produce efectul întreruptiv al termenului de perimare, în condiţiile art. 417 C. proc. civ., cererea de repunere pe rol trebuia formulată înainte de împlinirea termenului. Cum termenul de perimare s-a împlinit la data de 6 decembrie 2017 (în raport de ultimul act de procedură îndeplinit, respectiv încheierea din 6 iunie 2017), iar cererea de reluare a judecăţii a fost depusă la 6 martie 2018, în mod corect instanţa de fond a reţinut că în cauză nu s-a mai îndeplinit niciun act de procedură de mai mult de 6 luni şi a constatat că a operat perimarea cererii de chemare în judecată.

Pentru considerentele expuse, nefiind incident motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ., republicat, în temeiul art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., republicat, Înalta Curte va respinge recursul declarat de reclamantul A., ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamantul A. împotriva sentinţei civile nr. 1097 din 9 martie 2018, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 18 noiembrie 2020.