Obligation to respond to information petition: exhaustion of administrative remedy precludes judicial mandate when authority replied pre-judgment

Şedinţa publică din data de 18 noiembrie 2020

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii de chemare în judecată

1.1. Prin cererea de chemare în judecată, înregistrată la data de 9 septembrie 2016, pe rolul Judecătoriei sectorului 1 Bucureşti, reclamanta A., în contradictoriu cu pârâta Agenţia Naţională a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale ("ANMDM"), a solicitat obligarea pârâtei să răspundă petiţiei nr. 3576/10.06.2016, prin care a solicitat includerea în lista medicamentelor gratuite a cromoglicatului de sodiu.

1.2. Prin sentinţa civilă nr. 6819 din 19 septembrie 2017, Judecătoria sectorului 1 Bucureşti a admis excepţia necompetenţei materiale a acestei instanţe şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

1.3. Cauza a fost înregistrată la data de 26 noiembrie 2017, pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

2. Hotărârea instanţei de fond

Prin sentinţa civilă 503 din 9 februarie 2018, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a admis cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâta Agenţia Naţională a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale şi a obligat pârâta să soluţioneze cererea reclamantei, înregistrată sub nr. x/10.06.2016.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinţei civile nr. 503 din 9 februarie 2018, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a declarat recurs pârâta Agenţia Naţională a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale, întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea sentinţei recurate şi, în rejudecare, respingerea acţiunii.

Recurenta-pârâtă a susţinut, contrar celor reţinute de instanţa de fond, că a răspuns petiţiei formulate de reclamantă, emiţând adresa nr. x/13.04.2017, transmisă prin e-mail în data de 13.04.2017, conform dovezii anexate cererii de recurs. A mai arătat recurenta că dovada emiterii răspunsului a fost depusă şi în dosarul instanţei de fond, împreună cu concluziile scrise formulate la 07.02.2018.

4. Apărările formulate în cauză

Prin întâmpinarea înregistrată în dosarul instanţei de recurs, intimata-reclamantă A. a solicitat respingerea recursului, ca nefondat, susţinând că răspunsul pârâtei nu fost emis în termenul de 30 de zile prevăzut de art. 2 alin. (1) lit. h) din Legea nr. 554/2004, calculat de la data înregistrării cererii. Pe de altă parte, acest răspuns a mai fost emis şi comunicat anterior reclamantei, în anul 2015 şi nu răspunde petiţiei ce face obiectul prezentului litigiu.

II. Soluţia instanţei de recurs

Analizând actele şi lucrările dosarului, precum şi sentinţa recurată, în raport de motivul de casare invocat, Înalta Curte constată că recursul declarat de pârâta Agenţia Naţională a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale este fondat, pentru următoarele considerente:

Prin cererea de chemare în judecată, reclamanta a solicitat instanţei de contencios administrativ să oblige pârâta Agenţia Naţională a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale să răspundă petiţiei nr. 3576/10.06.2016, prin care a solicitat includerea în lista medicamentelor gratuite a cromoglicatului de sodiu, invocând prevederile art. 8 din O.G. nr. 27/2002 şi art. 1 alin. (1) şi art. 12 din Legea nr. 554/2004.

Instanţa de fond a admis acţiunea reclamantei, constatând că autoritatea pârâtă nu a răspuns cererii formulate de asociaţie, conform art. 2 alin. (1) lit. h) din Legea nr. 554/2004 şi a obligat ANMDM să soluţioneze cererea reclamantei, înregistrată sub nr. x/10.06.2016.

În recurs, pârâta ANMDM a depus dovezi din cuprinsul cărora rezultă că, la data de 13.04.2017, în cursul judecării litigiului, anterior pronunţării sentinţei recurate, a răspuns cererii formulate de reclamantă cu adresa nr. x/13.04.2017, pe care a comunicat-o petentei prin poşta electronică, împrejurare care nu a fost contestată de intimata-reclamantă.

În raport de înscrisurile depuse în calea de atac, Înalta Curte constată că recurenta-pârâtă a făcut dovada că a îndeplinit, anterior pronunţării sentinţei recurate, obligaţia legală de a răspunde petiţiei formulate de reclamantă şi de a-i comunica acest răspuns. Prin urmare, acţiunea prin care se solicită obligarea autorităţii la emiterea unui răspuns la petiţia reclamantei este neîntemeiată, instanţa de fond făcând o greşită aplicare în cauză a prevederilor art. 2 alin. (1) lit. h) din Legea nr. 554/2004, ceea ce determină necesitatea reformării sentinţei atacate.

Cât priveşte apărările formulate de intimata-reclamantă, prin care s-au invocat nerespectarea termenului de soluţionare a cererii (respectiv emiterea unui răspuns cu depăşirea termenului de 30 de zile) şi conţinutul neadecvat al răspunsului emis (întrucât reiterează aspecte comunicate printr-o adresă anterioară), Înalta Curte constată că aceste împrejurări nu au relevanţă faţă de obiectul cauzei, care constă doar în obligarea pârâtei la emiterea unui răspuns la petiţia nr. 3576/10.06.2016, obligaţie care a fost îndeplinită anterior pronunţării sentinţei recurate. Demersul judiciar de faţă vizează strict soluţionarea unei petiţii, dreptul aplicabil fiind reprezentat de dispoziţiile O.G. nr. 27/2002. În acest cadru procesual, problema litigioasă nu este includerea cromoglicatului de sodiu în lista medicamentelor compensate, ci exclusiv lipsa răspunsului la petiţie.

Constatând că acest răspuns a fost dat, Înalta Curte, în temeiul art. 496 raportat la art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., va admite recursul declarat de pârâta Agenţia Naţională a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale, va casa sentinţa recurată şi, în rejudecare, va respinge cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâta Agenţia Naţională a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale, ca neîntemeiată.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de pârâta Agenţia Naţională a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale împotriva sentinţei civile nr. 503 din 9 februarie 2018, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

Casează sentinţa recurată şi, rejudecând:

Respinge cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâta Agenţia Naţională a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale, ca neîntemeiată.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 18 noiembrie 2020.