Salary recalculation dispute nullified for failure to state specific cassation grounds in extraordinary remedy

Şedinţa publică din data de 18 noiembrie 2020

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea de chemare în judecată, înregistrată la data de 28 martie 2017, pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, reclamanţii A. şi B., în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi Ministerul Finanţelor Publice, au solicitat:

- anularea, în parte, a Ordinului nr. 2536 din 21 decembrie 2016, emis de procurorul general al Parchetului de pe lângă înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, prin care s-a stabilit, începând cu data de 1 august 2016, recalcularea indemnizaţiei de încadrare brută lunară cuvenită prin raportarea la o valoare de referinţă sectorială de 347,10 RON (18%, conform O.U.G. nr. 10/2007);

- anularea, în parte, a Ordinului nr. 332 din 27.01.2017, emis de procurorul general al Parchetului de pe lângă înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, prin care s-a stabilit, începând cu data de 1 octombrie 2016, recalcularea indemnizaţiei de încadrare brută lunară cuvenită prin raportarea la o valoare de referinţă sectorială de 405 RON;

- obligarea Ministerului Public - Parchetul de pe lângă înalta Curte de Casaţie şi Justiţie să modifice ordinele emise prin includerea în indemnizaţia de încadrare brută lunară cuvenită a valorii de referinţă sectorială de 405 RON, începând cu data de 9 aprilie 2015, data intrării în vigoare a Legii nr. 71/2015 de modificare a O.U.G. nr. 83/2014 (act normativ ce dispune egalizarea salarială la nivelul maxim a personalului existent în cadrul aceleiaşi instituţii sau autorităţi publice), cu majorarea de 10% prevăzută de Legea nr. 293 din 25 noiembrie 2015;

- obligarea Ministerului Public - Parchetul de pe lângă înalta Curte de Casaţie şi Justiţie la plata diferenţei dintre venitul calculat potrivit referinţei sectoriale menţionată anterior şi venitul efectiv plătit;

- obligarea Ministerului Public - Parchetul de pe lângă înalta Curte de Casaţie şi Justiţie să plătească dobânda legală şi rata inflaţiei la sumele datorate ca diferenţă, de la data scadenţei fiecărui venit lunar până la data plăţii efective;

- obligarea Ministerului Finanţelor să asigure în bugetul Ministerului Public creditele bugetare necesare efectuării plăţii sumelor datorate;

- obligarea Ministerului Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie la cheltuieli de judecată.

2. Hotărârea instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 3900 din 24 octombrie 2017, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a dispus următoarele:

(i) a admis cererea de chemare în judecată formulată de reclamanţii A. şi B., în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi Ministerul Finanţelor Publice;

(ii) a anulat parţial Ordinele nr. 2536/21.12.2016 şi 332/27.01.2017, emise de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în privinţa reclamanţilor menţionaţi în cuprinsul acestuia, în partea ce priveşte elementele componente ale venitului total brut ce nu corespund nivelului maxim recunoscut de lege;

(iii) a obligat pârâtul să emită pentru reclamanţi ordinele individuale de încadrare salarială în vederea recalculării indemnizaţiei cu luarea în considerare a unei valori de referinţă sectorială de 405 RON, începând din 09.04.2015, sumă ce urmează a fi majorată cu 10% având în vedere legea nr. 293/2015;

(iv) a obligat pârâtul să plătească diferenţa dintre venitul calculat potrivit valorii de referinţă sectorială de 405 şi venitul efectiv plătit începând cu 09.04.2015, actualizat cu indicele de inflaţie precum şi la plata dobânzii legale calculate de la data scadenţei până la data plăţii efective;

(v) a admis excepţia lipsei calităţii procesual pasive, invocată de pârâtul Ministerul Finanţelor Publice;

(vi) a respins cererea formulată în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Finanţelor Publice, ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesual pasivă.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinţei civile nr. 3900 din 24 octombrie 2017, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a declarat recurs pârâtul Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând casarea sentinţei recurate şi, în rejudecare, respingerea acţiunii.

4. Apărările formulate în cauză

Intimaţii-reclamanţi A. şi B. şi intimatul-pârât Ministerul Finanţelor Publice nu au depus întâmpinări în dosarul instanţei de recurs.

II. Soluţia instanţei de recurs

Analizând, în raport de dispoziţiile art. 248 alin. (1) C. proc. civ., excepţia nulităţii recursului, invocată din oficiu, Înalta Curte constată că recursul este nul, pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 486 alin. (1) lit. d) şi art. 486 alin. (3) din C. proc. civ., republicat:

"(1) Cererea de recurs va cuprinde următoarele menţiuni:

d) motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor sau, după caz, menţiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat".(...)

(3) Menţiunile prevăzute la alin. (1) lit. a) şi c) - e),(...), sunt prevăzute sub sancţiunea nulităţii."

Articolul 487 alin. (1) din C. proc. civ., republicat, prevede că:

"Recursul se va motiva prin însăşi cererea de recurs, în afară de cazurile prevăzute la art. 470 alin. (5), aplicabile şi în recurs."

Conform art. 489 alin. (1) din C. proc. civ., republicat:

"Recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepţia cazului prevăzut la alin. (3).", iar potrivit art. 489 alin. (2) din C. proc. civ., republicat:

"Aceeaşi sancţiune intervine în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488."

Examinând recursul declarat în cauză prin raportare la aceste dispoziţii legale, Înalta Curte constată că cererea de recurs nu cuprinde motivele de nelegalitate pe care pârâtul îşi întemeiază cererea, criticile formulate neputând fi încadrate în motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) din C. proc. civ., în raport cu soluţia pronunţată de prima instanţă. Astfel, cererea de recurs se limitează la reluarea cuprinsului întâmpinării depuse în dosarul de fond, fără a aduce critici raportate la conţinutul concret al hotărârii atacate (fără a face referiri la vreun considerent al instanţei de fond).

Potrivit art. 483 alin. (3) din C. proc. civ.:

"Recursul urmăreşte să supună Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie examinarea, în condiţiile legii, a conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile", legiuitorul înţelegând să încadreze recursul în rândul căilor extraordinare de atac, obiectul său fiind acela al verificării aspectelor de nelegalitate indicate în mod expres şi limitativ de dispoziţiile art. 488 C. proc. civ.. Recursul nu reprezintă o cale devolutivă de atac, instanţa de recurs fiind învestită cu analiza conformităţii hotărârii recurate în raport de dispoziţiile legale incidente, prin prisma motivelor de casare expuse de art. 488 C. proc. civ.

Deoarece recurentul-pârât nu s-a conformat exigenţelor cerute de lege şi nu a formulat critici care să permită încadrarea lor într-unul dintre cazurile expres şi limitativ prevăzute de art. 488 din C. proc. civ., rezumându-se la preluarea argumentelor expuse la fond, Înalta Curte va aplica sancţiunea nulităţii recursului, în conformitate cu dispoziţiile art. 489 alin. (2) C. proc. civ.

Pentru aceste considerente, în temeiul dispoziţiilor art. 486 alin. (1) lit. d) şi art. 489 alin. (2) din C. proc. civ., republicat, Înalta Curte va admite excepţia nulităţii recursului şi va anula recursul declarat de pârâtul Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepţia nulităţii recursului, invocată din oficiu.

Anulează, ca nemotivat, recursul declarat de pârâtul Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie împotriva sentinţei civile nr. 3900 din 24 octombrie 2017, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 18 noiembrie 2020.