Inadmissible revision of time-barred appeal decision: non-examination of merits and distinct contract object preclude conflicting res judicata claim

Şedinţa publică din data de 5 februarie 2020

Asupra cererii de revizuire de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Circumstanţele cauzei

Cererea de chemare în judecată

Prin acţiunea înregistrată iniţial pe rolul Tribunalului Bucureşti, la data de 22.04.2014, sub numărul x/2014, reclamanta S.C. A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Agriculturii şi Dezvoltarii Rurale prin Directia Generala Dezvoltare Rurala- Autoritatea de Management Pentru Programul National de Dezvoltare Rurală (MADR-AMPOSDRU) şi Agenţia Pentru Finantarea Investiţiilor Rurale, obligarea pârâtelor la plata sumei de 641.877,75 RON + TVA reprezentând diferenţă de preţ neachitată aferentă cheltuielilor cu personalul şi a penalităţilor de 0,1% pe zi de întârziere calculate conform art. 13.2 din contract, calculate de la 05.08.2012 până la data plăţii, cu cheltuieli de judecată.

Prin sentinţa civilă nr. 8454 din 18 decembrie 2014, pronunţată de Tribunalul Bucureşti s-a admis excepţia necompetenţei materiale a acestei instanţe şi, în consecinţă, s-a declinat competenţa de soluţionare a cererii de chemare în judecată, în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal.

După înregistrarea, la data de 14.01.2015, a dosarului nr. x/2014 pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, la termenul de judecată din data de 17.03.2015, instanţa a invocat din oficiu şi a pus în discuţia părţilor excepţia necompetenţei sale materiale, iar prin sentinţa nr. 800 din 20 martie 2015, Curtea de Apel a admis excepţia necompetenţei materiale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamanta S.C. A. şi pe pârâţii Ministerul Agriculturii şi Dezvoltarii Rurale prin Directia Generala Dezvoltare Rurala- Autoritatea de Management pentru Programul National de Dezvoltare Rurala (MADR-AMPOSDRU) şi Agenţia pentru Finantarea Investiţiilor Rurale, în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal.

În soluţionarea conflictului negativ de competenţă, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, prin Decizia nr. 2333/4.06.2015 a stabilit competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal.

Dosarul a fost reînregistrat pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal la data de 5.08.2015, ocazie cu care au fost puse în discuţie excepţiile invocate prin întâmpinări, respectiv excepţia inadmisibilităţii acţiunii, a prescrierii dreptului la acţiune, a tardivităţii şi a lipsei calităţii procesual pasive a Ministerului Agriculturii şi Dezvoltarii Rurale prin Directia Generala Dezvoltare Rurala- Autoritatea de Management.

Hotărârea instanţei de fond

Prin sentinţa nr. 268/2016 din 2 februarie 2016 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a fost respinsă, ca neîntemeiată, excepţia inadmisibilităţii acţiunii.

Instanţa a admis excepţia prescripţiei dreptului la acţiune şi a respins, ca prescrisă, acţiunea formulată de S.C. A. în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale prin Direcţia Generală Dezvoltare Rurală - Autoritatea de Management pentru Programul Naţional de Dezvoltare Rurală (MADR - AMPOSDRU) şi Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale.

Împotriva acestei sentinţe a promovat recurs atât reclamanta S.C. A. S.R.L, cât şi pârâta Agenţia Pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale, în condiţiile art. 483 din C. proc. civ.

Procedura de soluţionare a recursului, în completul de filtru

Raportul întocmit în cauză, în condiţiile art. 493 alin. (2) şi (3) din C. proc. civ., a fost analizat în completul filtru, fiind comunicat părţilor în baza încheierii de şedinţă din data de 15 martie 2018, în conformitate cu dispoziţiile art. 493 alin. (4) din C. proc. civ.

Prin decizia nr. 2494 din 12 iunie 2018 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal a fost respins ca tardiv formulat recursul declarat de S.C. A., întrucât s-a constatat, după cum s-a reţinut şi în Raportul întocmit asupra admisibilităţii în principiu a recursului, că recursul declarat de reclamantă fost depus cu depăşirea termenului prevăzut de dispoziţiile art. 20 din Legea nr. 554/2004, respectiv a termenului de 15 zile de la comunicarea hotărârii pronunţată în primă instanţă.

Prin aceeaşi decizie s-a constatat, în raport de conţinutul raportului întocmit în cauză, că cererea de recurs formulată de Agenţia Pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale îndeplineşte condiţiile de admisibilitate şi, pe cale de consecinţă, a declarat recursul formulat ca fiind admisibil în principiu, în temeiul art. 493 alin. (7) din C. proc. civ., şi a fixat termen de judecată pe fond a recursului.

Ca atare, soluţionând recursul promovat de pârâta Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal, prin Decizia nr. 3847 din 9 noiembrie 2018, a respins recursul declarat de împotriva sentinţei civile nr. 268/2016 din 2 februarie 2016 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, ca fiind lipsit de interes.

S-a reţinut că interesul pârâtei pentru exercitarea recursului împotriva sentinţei pronunţate de instanţa de fond nu există, întrucât prin sentinţa atacată, acţiunea împotriva sa a fost respinsă, iar urmare respingerii recursului reclamatei ca tardiv formulat, această soluţie nu mai poate fi schimbată.

În aceste condiţii, recursul pârâtei ce vizează greşita soluţionare a excepţiei lipsei plângerii prealabile nu justifică un folos practic ce s-ar urmări; chiar în ipoteza admiterii recursului ar fi menţinută soluţia de respingere a acţiunii.

Cererea de revizuire

Împotriva Deciziei nr. 3398 din 6 iunie 2018 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal în dosarul nr. x/2014, revizuenta S.C. A.-prin administrator judiciar B. a formulat cerere de revizuire, întemeiată pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

Prin cererea de revizuire, revizuenta afirmă o pretinsă contrarietate între decizia civilă nr. 3398/06.06.2018 pronunţată în dosarul nr. x/2014 prin care Curtea de apel Bucureşti a admis excepţia tardivităţii recursului formulat împotriva sentinţei civile nr. 3559/31.05.2016 pronunţată de Tribunalul Bucureşti şi Decizia nr. 2494/12.06.2018 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie dosarul nr. x/2014.

În opinia revizuentului, instanţa de recurs, Curtea de Apel, a respins recursul în temeiul depunerii tardive ca urmare a calculării perioadei de depunere raportata la 5 zile, în temeiul art. 18716 al (1) din O.U.G. nr. 34/2006, când Înalta Curte, într-un dosar identic (pretenţii materiale şi contract de prestări servicii identic) susţine ca termenul de depunere a unui recurs în spete identice este 15 zile, motiv pentru care considerăm ca instanţa de recurs a încălcat art. 509, alin. (1), pct. 8 din C. proc. civ. "există hotărâri definitive potrivnice, date de instanţe de acelaşi grad sau de grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri"

Pentru toate aceste motive revizuienta-reclamantă a solicitat admiterea cererii de revizuire, astfel cum a fost formulată.

Apărările formulate în cauză

Prin întâmpinarea depusă la dosar, intimata Agenţia Pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale (prin reorganizarea fostei Agenţii de Plăţi pentru Dezvoltarea Rurală şi pescuit conform O.U.G. nr. 41/2014) a formulat întâmpinare prin care a înţeles să invoce excepţia inadmisibilităţii prezentei cererii de revizuire.

În cuprinsul întâmpinării, a susţinut că raţiunea reglementării revizuirii prevăzută de aceste norme procedurale o constituie necesitatea de a se înlătură încălcarea principiului autorităţii lucrului judecat, când instanţele au dat soluţii contrare în dosare diferite, dar având acelaşi obiect, aceeaşi cauză şi aceleaşi părţi. În astfel de situaţii, executarea hotărârilor este imposibilă, ca urmare a faptului că fiecare parte se prevalează de hotărârea care îi este favorabilă, iar ieşirea din situaţia anormală, creată de existenţa hotărârilor potrivnice, nu se poate realiza decât prin revizuirea ultimei hotărâri care înfrânge principiul autorităţii lucrului judecat.

În raport de cele învederate, intimata a solicitat respingerea cererii de revizuire promovată împotriva Deciziei nr. 3398/06.06.2018, ca inadmisibilă.

În dosar, s-a derulat procedura de regularizare a cererii de revizuire şi de comunicare a actelor de procedură între părţi, prin intermediul grefei instanţei, în conformitate cu dispoziţiile art. 513 alin. (1) C. proc. civ., prin raportare la art. 486, art. 490 C. proc. civ.

Prin rezoluţia din 18 martie 2020, a completului învestit aleatoriu cu soluţionarea dosarului, a fost fixat termen pentru judecata cererii de revizuire, în data de 18.09.2020, cu citarea părţilor, în condiţiile art. 513 alin. (1) C. proc. civ., cu referire la art. 494 -495 C. proc. civ., dată când a avut loc judecata, în şedinţă publică.

II. Considerentele Înaltei Curţi asupra cererii de revizuire

Examinând cererea de revizuire prin prisma prevederilor art. 513 alin. (3) C. proc. civ., potrivit cărora dezbaterile sunt limitate la admisibilitatea revizuirii şi la faptele pe care se întemeiază, Înalta Curte constată că revizuirea este inadmisibilă, astfel că va admite excepţia inadmisibilităţii cererii de revizuire invocată de intimata intimata Agenţia Pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale, pentru următoarele considerente:

Revizuirea este o cale de atac extraordinară, ce permite retractarea unei hotărâri numai pentru cauzele strict şi limitativ prevăzute de lege, iar potrivit disp. art. 513 alin. (3) C. proc. civ., "dezbaterile sunt limitate la admisibilitatea revizuirii şi la faptele pe care se întemeiază".

Potrivit dispoziţiilor art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., se poate cere revizuirea unei hotărâri pronunţate asupra fondului sau care evocă fondul, atunci când "există hotărâri definitive potrivnice, date de instanţe de acelaşi grad sau de grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri una şi aceeaşi pricină, între aceleaşi persoane, având aceeaşi calitate.

Autoritatea de lucru judecat este reglementată prin dispoziţiile art. 430 din C. proc. civ. care stabilesc că:

"(1) Hotărârea judecătorească ce soluţionează, în tot sau în parte, fondul procesului sau statuează asupra unei excepţii procesuale ori asupra oricărui alt incident are, de la pronunţare, autoritate de lucru judecat cu privire la chestiunea tranşată. (2) Autoritatea de lucru judecat priveşte dispozitivul, precum şi considerentele pe care acesta se sprijină, inclusiv cele prin care s-a rezolvat o chestiune litigioasă. (3) Hotărârea judecătorească prin care se ia o măsură provizorie nu are autoritate de lucru judecat asupra fondului. (4) Când hotărârea este supusă apelului sau recursului, autoritatea de lucru judecat este provizorie. (5) Hotărârea atacată cu contestaţia în anulare sau revizuire îşi păstrează autoritatea de lucru judecat până ce va fi înlocuită cu o altă hotărâre."

Efectele lucrului judecat sunt reglementate la art. 431 din C. proc. civ., potrivit căruia: "(1) Nimeni nu poate fi chemat în judecată de două ori în aceeaşi calitate, în temeiul aceleiaşi cauze şi pentru acelaşi obiect. (2) Oricare dintre părţi poate opune lucrul anterior judecat într-un alt litigiu, dacă are legătură cu soluţionarea acestuia din urmă".

Puterea lucrului judecat a fost definită în literatura de specialitate ca fiind o calitate ataşată numai acelor hotărâri judecătoreşti pronunţate în materie contencioasă, prin care se tranşează însuşi fondul dreptului dedus judecăţii şi care, fondată pe imutabilitatea conţinutului verificării jurisdicţionale înfăptuite, asigură, prin efectul său pozitiv, valorificarea constatărilor jurisdicţionale ale instanţei într-un proces ulterior purtat între aceleaşi părţi, pentru a deduce alte consecinţe ale unei situaţii consacrate juridiceşte, iar prin efectul său negativ, irepetabilitatea aceluiaşi litigiu determinat prin coordonatele obiect, cauza şi părţi în aceeaşi calitate.

Având în vedere aspectele cu caracter general menţionate anterior în ceea ce priveşte acest caz de revizuire, se poate trage concluzia că, indiferent de instanţa în faţa căreia se formulează cererea de revizuire, prima instanţă sau instanţa de recurs, atunci când aceasta din urmă a procedat la pronunţarea unei hotărâri asupra fondului sau care evocă fondul, partea trebuie să se raporteze la cererea de chemare în judecată, cererea reconvenţională sau o altă cerere incidentală, fiind inadmisibilă raportarea la motivele cererii de recurs.

Curtea subliniază că de pe fundamentul dispoziţiilor art. 509 alin. (1) C. proc. civ., este de observat că, "Revizuirea unei hotărâri pronunţate asupra fondului sau care evocă fondul poate fi cerută dacă...":

Din interpretarea literală a textului procedural precitat, rezultă că prima dintre condiţiile de admisibilitate a unei cereri de revizuire rezidă în faptul că, este supusă revizuirii numai o hotărâre pronunţată asupra fondului sau care evocă fondul, obiectul revizuirii în unul din cele 11 cazuri enumerate de acelaşi articol constituindu-l, aşadar, o hotărâre care vizează fondul pricinii.

Cerinţa evocării fondului prevăzută de art. 509 alin. (1) C. proc. civ., drept condiţie de admisibilitate a cererii de revizuire, se analizează în raport cu hotărârea a cărei anulare se solicită pe calea revizuirii.

Astfel, potrivit art. 509 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., revizuirea unei hotărâri pronunţate asupra fondului sau care evocă fondul poate fi cerută dacă s-a pronunţat asupra unor lucruri care nu s-au cerut sau nu s-a pronunţat asupra unui lucru cerut sau s-a dat mai mult decât s-a cerut.

Prin urmare, în afară de cazurile prevăzute de alin. (2) al art. 509 C. proc. civ., antamarea fondului cauzei prin hotărârea a cărei revizuire se cere este o condiţie de admisibilitate.

În speţă, nu se identifică o asemenea situaţie, întrucât, prin decizia civilă nr. 3398/06.06.2018, pronunţată în dosarul nr. x/2014, împotriva căreia a fost exercitată cererea de revizuire, a fost respins, ca tardiv formulat, recursul promovat de reclamantă (revizuetă) împotriva sentinţei civile nr. 3559/31.05.2016 pronunţată de Tribunalul Bucureşti.

De aemenera, prin Decizia nr. 2494/12.06.2018 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie dosarul nr. x/2014, a respins ca tardiv formulat recursul declarat de S.C. A.

Astfel, motivele invocate de către revizuentă nu au fost examinate pe fondul lor, neconstituind o evocare a fondului, în sensul textului mai sus- arătat.

În atari condiţii, hotărârile/deciziile atacate nu sunt susceptibile a face obiectul unei cereri de revizuire, nefiind o hotărâre pronunţată de instanţă asupra fondului sau care evocă fondul, astfel cum pretind dispoziţiile arătate.

Mai mult decât atât, Înalta Curte reţine că obiectul celor două hotărâri pretins potrivnice nu este identic, motiv pentru care nu se poate vorbi de o autoritate de lucru judecat a Deciziei nr. 2494/12.06.2018 pronunţată în dosarul nr. x/2014.

Dosarul x/2014 ca obiect pretenţiile S.C. A. rezultate din Contractul de prestări servicii nr. x/27.04.2011, iar dosarul nr. x/2014 are ca obiect pretenţiile A. rezultate din Contractul de prestări servicii nr. x/27.04.2011, astfel decizia atacată cu revizuire, nu încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri.

Cum prin hotărâri potrivnice se înţeleg acele hotărâri care cuprind măsuri ce nu pot fi puse în executare deopotrivă sau care contrazic cele statuate asupra unor chestiuni litigioase intrate în autoritatea lucrului judecat, o astfel de situaţie nu poate exista în speţă, în raport de obiectul celor două decizii pretins aflate în contradicţie.

Deopotrivă, se mai reţine că dispoziţiile art. 513 alin. (3) C. proc. civ. fixează limitele în care se poartă dezbaterile asupra unei cereri de revizuire, indiferent de motivul de revizuire pe care cererea se fundamentează; astfel, dezbaterile sunt limitate la admisibilitatea revizuirii şi la faptele pe care se întemeiază. Revizuirea este o cale extraordinară de atac ce permite retractarea unei hotărâri numai pentru cauzele strict şi limitativ prevăzute de lege.

Aşadar, în raport cu dispoziţiile legale mai sus citate, cum, în cauză, nu sunt îndeplinite condiţiile care fundamentează admisibilitatea cererii de revizuire, cererea de revizuire urmează a fi respinsă, ca inadmisibilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge cererea de revizuire formulată de revizuenta S.C. A.-prin administrator judiciar B. împotriva Deciziei nr. 3398 din 6 iunie 2018 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal în dosarul nr. x/2014, ca inadmisibilă.

Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare la Completul de 5 judecători al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 5 februarie 2020.