Recusal of judges in public procurement dispute: No bias despite prior ruling on related res judicata issue

Şedinţa publică din data de 5 februarie 2020

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată la 21 noiembrie 2017 pe rolul Curţii de Apel Cluj, secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal, petenta S.C. A. S.R.L. a declarat recurs încheierii de respingere a cererii de recuzare din 28 octombrie 2017 din Dosarul nr. x/2017 al Curţii de Apel Cluj, secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal acesta fiind depus la instanţa a cărei hotărâre se atacă.

Prin Decizia nr. 4054/2017 din 23 octombrie 2017, Curtea de Apel Cluj, a respins plângerea formulată de petenta S.C. A. S.R.L., în contradictoriu cu autoritatea contractantă Muzeul Judeţean de Istorie şi Arheologie Maramureş şi ofertanta S.C. B. S.R.L.

Prin încheierea din 23 octombrie 2017 pronunţată de Curtea de Apel Cluj, s-a respins cererea de recuzare a doamnelor judecător C. şi D., formulată de petent S.C. A. S.R.L.., desemnate în compunerea completului de judecată învestit cu soluţionarea plângerii ce formează obiectul dosarului nr. x/2017, reţinându-se următoarele:

În susţinerea acestei cereri, petenta a arătat că doamnele judecător a căror recuzare o solicită au intrat în compunerea completului de judecată ce a pronunţat decizia civilă nr. 399 pronunţată în data de 17 martie 2016 în dosarul Curţii de Apel Cluj numărul 80/33/2016, prin care s-a admis plângerea intimatei S.C. B. S.R.L. înaintată împotriva deciziei C.N.S.C. anterior pronunţată în acelaşi dosar de achiziţie publică, condiţii în care acestea nu mai pot participa la soluţionarea prezentei plângeri prin care sunt readuse în discuţie aspecte ale stării de fapt ce au format anterior obiectul judecăţii în dosarul nr. x/2017.

- pentru o analiză imparţială a plângerii deduse judecăţii de către petentă, respectiv pentru înlăturarea oricărei urme de îndoială asupra modului în care instanţa va verifica modalitatea de "punere în executare a unei Decizii anterioare - purtând nr. 399/2016 - pronunţată în soluţionarea unei chestiuni litigioase în acelaşi dosar al procedurii de achiziţie de către un complet de judecată al Curţii de Apel Cluj din care au făcut parte aceiaşi magistraţi" petenta a Apreciat că cererea de recuzare se impune a fi admisă, niciunul din magistraţii care au intrat în compunerea completului de judecată ce a soluţionat definitiv dosarul purtând nr. x/2016 al acestei instanţe nemaiputând participa la noua judecată care să privească, chiar şi numai indirect, aspecte cu caracter de principiu ce se regăsesc în considerentele deciziei civile nr. 399/2016.

2. Soluţia dată cererii de recuzare şi argumentele reţinute

Verificând actele dosarului, instanţa a respins cererea de recuzare pentru următoarele considerente:

Doamnele judecător C. şi D. au intrat în compunerea completului de judecată care a pronunţat decizia civilă nr. 399/17.03.2016 în dosarul nr. x/2016 al Curţii de Apel Cluj, prin care s-a admis plângerea formulată de petenta B. S.R.L. împotriva deciziei nr. 32/C6/2465 din data de 11.01.2016 emisă de Consiliul Naţional de Soluţionare a Contestaţiilor în contradictoriu cu autoritatea contractantă Muzeul Judeţean de Istorie şi Arheologie Maramureş şi ofertanta A. S.R.L.. Decizia nr. 32/C6/2465/11.01.2016 a Consiliului Naţional de Soluţionare a Contestaţiilor a fost modificată în sensul că s-a admis contestaţia formulată de B. S.R.L., s-a anulat rezultatul procedurii înregistrat sub nr. x/11.12.2015 şi raportul de evaluare iar autoritatea contractantă a fost obligată să reia procedura de achiziţie de la etapa evaluării ofertelor.

După reluarea procedurii, societatea A. S.R.L. a formulat contestaţia înregistrată la CNSC sub nr. x/09.05.2017 împotriva rezultatului procedurii de atribuire şi, implicit, a raportului procedurii, contestaţie respinsă prin Decizia Consiliului Naţional de Soluţionare a Contestaţiilor nr. 1309/C6/1500/06.06.2017.

Plângerea formulată de petenta A. S.R.L. conform art. 29 şi urm. din Legea nr. 101/2016 împotriva acestei decizii CNSC a fost repartizată în mod aleatoriu pe rolul completului 2 CSA, în compunerea căruia intră doamnele judecător C. şi D..

Conform art. 41 alin. (1) C. proc. civ., "judecătorul care a pronunţat o încheiere interlocutorie sau o hotărâre prin care s-a soluţionat cauza nu poate judeca aceeaşi pricină în apel, recurs, contestaţie în anulare sau revizuire şi nici după trimiterea spre rejudecare".

Reţine instanţa În continuare că, în ceea ce priveşte incidenţa autorităţii de lucru judecat, fie sub aspectul efectului negativ, fie sub aspectul efectului său pozitiv, nu atrage incompatibilitatea judecătorului, constatarea autorităţii de lucru judecat fiind obligatorie şi nemaiputându-se statua, cu putere de apreciere, asupra unei chestiuni tranşate anterior printr-o hotărâre judecătorească definitivă.

Pe de altă parte, decizia civilă nr. 399/17.03.2016, pronunţată în dosarul nr. x/2016 al Curţii de Apel Cluj, nu poate fi asimilată unei încheieri interlocutorii pronunţate în aceeaşi cauză ori calificată ca fiind o hotărâre prin care s-a soluţionat cauza. Obiectul judecăţii în dosarul nr. x/2017 este diferit de cel analizat în dosarul nr. x/2016 al Curţii de Apel Cluj. Aceasta deoarece sunt vizate acte diferite ale autorităţii contractante, respectiv ale Consiliului Naţional de Soluţionare a Contestaţiilor.

Faţă de aceste împrejurări, a concluzionat instanţa nu se pune în discuţie imparţialitatea judecătorilor menţionaţi, prevederile art. 6 din CEDO fiind pe deplin respectate.

Pentru aceste considerente, nefiind incident cazul de incompatibilitate invocat, în temeiul art. 51 C. proc. civ.,a fost respinsă cererea de recuzare formulată de petenta A. S.R.L.

3. Calea de atac exercitată şi motivele înfăţişate

Aşa cum s-a precizart la pct. I din decizie, petenta S.C. A. S.R.L. a înţeles să promoveze recurs împotriva încheierii de respingere a cererii de recuzare din 28 octombrie 2017 din dosarul nr. x/2017 al Curţii de Apel Cluj, secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal.

Prin memoriul de recurs, fără a indicat vreunul dintre motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ., pe care îşi întemeiază recursul şi dezvoltarea lor, recurenta a solicitat admiterea recursului, casarea Încheierii recurate şi trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeaşi instanţă.

După prezentarea detaliată a contextului raportului juridic litigios, prin argumentele prezentate în susţinerea motivelor de nelegalitate, în contextul reiterării succinte a situaţiei de fapt generatoare a prezentului litigiu, recurenta a făcut trimitere la normele de drept prevăzute de art. 44 alin. (1) C. proc. civ. şi la dispoziţiile art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului care prevăd că orice persoană are dreptul la judecarea cauzei sale în mod echitabil, în mod public şi în termen rezonabil, de către o instanţa independenta si imparţială.

În esenţă, recurenta a susţinut, că în ceea ce priveşte încheierea din Camera de Consiliu din 23 octombrie 2017, instanţa învestită cu soluţionarea cererii de recuzare a încălcat regulile de procedură care atrag sancţiunea nulităţii, întrucât nu a soluţionat cererea de recuzare de îndată, aşa cum impunea art. 51 alin. (1) C. proc. civ.,

De asemenea, a precizat că sunt incidente prevederile art. 44 alin. (1), a art. 42 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., doamnele judecător exprimându-şi anterior părerea cu privire la soluţia în cauză, intrând în compunerea completului ce a pronunţat decizia civilă nr. 399/17.03.2016 în dosarul Curţii de Apel Cluj nr. 80/33/2016 prin care s-a admis plângerea intimatei S.C. B. S.R.L.;

Ca şi chestiuni de fond a precizat că în cuprinsul deciziei C.N.S.C. s-a reţinut că "prin decizia civilă nr. 399/17.03.2016 pronunţată în dosarul Curţii de Apel Cluj nr. 80/33/2016 s-a stabilit definitiv şi irevocabil că oferta contestatoarei S.C. A. S.R.L. este inadmisibilă", context în care a apreciat că cele două membre ale completului de judecată ar fi trebuit să se abţină de la soluţionarea dosarului x/2017

Totodată a susţinut recurenta că verificând componenţa completului de judecată ce a soluţionat, în dosarul nr. x/2016, (plângerea S.C. B. S.R.L.) se observă că din acesta au făcut parte şi doamnele judecător C. şi D. care, prin soluţionarea plângerii anterioare s-au pronunţat asupra unui act de procedură în acelaşi dosar de achiziţie publică.

Mai susţine că întâmpinarea intimatei B. S.R.L. cuprinde şi dezvoltă deopotrivă excepţia autorităţii de lucru judecat cu referire la aceeaşi Decizie nr. 399/2016, intimata afirmând că prin raportare la articolul 430 alin. (2) C. proc. civ., considerentele pe care se sprijină hotărârea se bucură de autoritate de lucru judecat.

Subliniază recurenta, în sesnul că are îndoieili fondate asupra imparţialităţii celor doi membri ai completului de judecată care anterior au judecat plângeri împotriva Deciziilor C.N.S.C. prin care au fost soluţionate contestaţii vizând acte ale procedurii de achiziţie publică emise în acelaşi dosar, soluţiile acestor instanţe anterior investite tranşând definitiv asupra unor elemente ale stării de fapt.

După cum a subliniat prin cererea de recuzare, recurenta a apreciat ca fiind incident în cauză motivul de incompatibilitate absolută prevăzut de dispoziţiile sus invocate ale art. 41 alin. (1) C. proc. civ.

Pentru o analiză imparţială a plângerii deduse judecăţii, pentru înlăturarea oricărei urme de îndoială asupra modului în care instanţa va verifica modalitatea de "punere în executare a unei Decizii anterioare - purtând nr. 399/2016 - pronunţată în soluţionarea unei chestiuni litigioase în acelaşi dosar al procedurii de achiziţie de către un complet de judecată al Curţii de Apel Cluj din care au făcut parte aceiaşi magistraţi" recurenta a preciat că cererea de recuzare se impune a fi admisă, niciunul din magistraţii care au intrat în compunerea completului de judecată ce a soluţionat definitiv dosarul purtând nr. x/2016 al acestei instanţe nemaiputând participa la noua judecată care să privească, chiar şi numai indirect, aspecte cu caracter de principiu ce se regăsesc în considerentele deciziei civile nr. 399/2016.

În fine, opinează recurenta că, în comparaţie cu vechea reglementare a incompatibilităţii absolute, Noul C. proc. civ. a extins incompatibilitatea şi cu privire la încheierile interlocutorii prin care se tranşează chestiuni litigioase de drept care leagă instanţa, aşa după cum sunt în speţă cele ce vizează posibilitatea legală a autorităţii contractante de a solicita şi apoi a avea în vedere înscrisurile noi depuse de către petentă pentru clarificarea unor elemente ale ofertei sale.

Cu referire la acest aspecte, intimatele susţin că Curtea de Apel Cluj ar fi tranşat definitiv asupra acestei inadmisibilităţi - prin decizia pronunţată de cei 2 magistraţi - în timp ce recurenta susţine contrariul, şi anume acela că analiza Curţii a privit asupra unor înscrisuri ulterioare celor avute în vedere în prezent, prin Adresa atacată nr. x/26.04.2017 a intimatei - Muzeul Judeţean de Istorie şi Arheologie Maramureş.

Ca o concluzie, recurenta susţine că instanţa investită cu soluţionarea noii plângeri trebuia să analizeze semnificaţia sintagmei "hotărâre prin care s-a soluţionat cauza".

4. Apărările formulate în cauză

Prin întâmpinările formulate, intimaţii-pârâţi S.C. B. S.R.L. şi Muzeul Judeţean de Istorie şi Arheologie Maramureş au solicitat, pe cale de excepţie, a se constata ca recursul este inadmisibil potrivit prevederilor art. 53 alin. (1) C. proc. civ.

Aceiaşi intimaţi au invocat şi excepţia nulităţii recursului pentru nemotivare, nefiind indicat vreunul dintre motivele de casare prevăzute de art. 488 C. proc. civ.

Pe fond, au solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

Recurenta-reclamantă S.C. A. S.R.L. a formulat răspuns la întâmpinare, învederând, printre altele,că procesul-verbal de recepţie nr. x/2019, atestă terminarea lucrărilor.

II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

Examinând sentinţa atacată, prin prisma criticilor formulate de recurentă, a apărărilor expuse în întâmpine, Înalta Curte, reverificând probatoriul administrat faţă de conţinutul prevederilor legale aplicabile, apreciază că recursul este nefondat, prin prisma motivului prevăzut în art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., neimpunându-se reformarea sentinţei, pentru considerentele care urmează.

Prealabil examinării motivelor de recurs, prima chestiune ce se impune a fi precizată este cea referitoare la obligaţia prevăzută în sarcina părţii care exercită această cale de atac de a dezvolta argumente ce se subscriu unuia dintre cazurile de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ., aceasta deoarece recursul nu îşi propune rejudecarea fondului cauzei, ci examinarea legalităţii Încheierilor/hotărârilor atacate.

Efectuând propria evaluare asupra împrejurărilor de fapt şi de drept ale cauzei, Înalta Curte constată că închierea atacată reflectă interpretarea şi aplicarea corectă a prevederilor legale incidente în cauză.

Instituţia recuzării se justifică prin imperativul asigurării unei judecăţi imparţiale, în care părţile să fie protejate de eventuala părtinire a judecătorului.

Din examinarea încheierii recurate rezultă că instanţa a procedat la soluţionarea cererii de recuzare în conformitate cu dispoziţiile art. 51 C. proc. civ., iar aspectele învederate de recurent nu pot fi puse în discuţie din perspectiva unui aspect de nelegalitate a încheierii.

Dispoziţiile art. 41 alin. (1) C. proc. civ. prevăd că judecătorul care a pronunţat o încheiere interlocutorie sau o hotărâre prin care s-a soluţionat cauza nu poate judeca aceeaşi pricină în apel, recurs, contestaţie în anulare sau revizuire şi nici după trimiterea spre rejudecare. Potrivit art. 42 alin. (1) pct. 1 şi pct. 13 din acelaşi cod, judecătorul este, de asemenea, incompatibil de a judeca când şi-a exprimat anterior părerea cu privire la soluţie în cauza pe care a fost desemnat să o judece ori atunci când există alte elemente care nasc în mod întemeiat îndoieli cu privire la imparţialitatea sa.

Cum, cauzele recuzării sunt limitativ prevăzute de lege, ele nu pot fi extinse şi la alte situaţii pe care părţile le invocă.

Or, motivul invocat de petentă în cererea de recuzare în sensul că, doamnele judecător C. şi D. au intrat în compunerea completului de judecată care a pronunţat decizia civilă nr. 399/17.03.2016 în dosarul nr. x/2016 al Curţii de Apel Cluj, prin care s-a admis plângerea formulată de petenta B. S.R.L. împotriva deciziei nr. 32/C6/2465 din data de 11.01.2016 emisă de Consiliul Naţional de Soluţionare a Contestaţiilor în contradictoriu cu autoritatea contractantă Muzeul Judeţean de Istorie şi Arheologie Maramureş şi ofertanta A. S.R.L.. Decizia nr. 32/C6/2465/11.01.2016 a Consiliului Naţional de Soluţionare a Contestaţiilor a fost modificată în sensul că s-a admis contestaţia formulată de B. S.R.L., s-a anulat rezultatul procedurii înregistrat sub nr. x/11.12.2015 şi raportul de evaluare iar autoritatea contractantă a fost obligată să reia procedura de achiziţie de la etapa evaluării ofertelor, nu se circumscriu dispoziţiilor legale sus-evocate.

De altfel, aşa cum s-a reţinut prin Încheierea recurată, constatarea incidenţei autorităţii de lucru judecat, fie sub aspectul efectului negativ, fie sub aspectul efectului său pozitiv, nu atrage incompatibilitatea judecătorului, constatarea autorităţii de lucru judecat fiind obligatorie şi nemaiputându-se statua, cu putere de apreciere, asupra unei chestiuni tranşate anterior printr-o hotărâre judecătorească definitivă.

Pe de o parte, constatarea incidenţei autorităţii de lucru judecat, nu atrage incompatibilitatea judecătorului, întrucât acest principiu este obligatoriu pentru orice instanţă indiferent de gradul de jurisdicţie. El guvernează activitatea de înfăptuire a justiţiei în virtutea căruia un aspect, soluţionat printr-o hotărâre judecătorească definitivă nu mai poate forma obiectul unui nou proces având acelaşi obiect, aceeaşi cauză şi aceleaşi părţi.

Faptul că judecătorul investit cu soluţionarea cauzei şi-a spus anterior părerea asupra unei probleme de drept care este invocată şi în cauza dedusă judecăţii, nu poate sub nicio formă să fie apreciată ca fiind de natură să să nască în mod întemneiat îndoieli cu privire la imparţialitatea judecătorului, astfel cum impune pct. 13 al art. 42 C. proc. civ., o interpretare contrară putând avea ca şi consecinţă atragerea incompatibilităţii judecătorului care şi-a exprimat părerea cu privire la o problemă de drept într-o cauză de a mai soluţiona orice altă cauză în care se pune în discuţie aceeaşi problemă de drept, ori în mod cert nu aceasta a fost intenţia legiuitorului în momentul stabilirii cauzelor de incompatibilitate.

De altfel, o astfel de concluzie nu se poate desprinde nici din jurisprudenţa CEDO invocată de către recurentă, imparţialitatea instanţei neputând fi subiect de îndoială, nici măcar la nivel de aparenţă, în situaţia concretă dedusă judecăţii.

În sensul art. 6 § 1 din CEDO, instanţa trebuie într-adevăr să fie imparţială. Imparţialitatea se defineşte de regulă prin lipsa oricărei prejudecăţi sau atitudini părtinitoare. Criteriile de evaluare a imparţialităţii, implică un demers subiectiv, ţinându-se seama de convingerea personală şi comportamentul judecătorului, adică dacă acesta a demonstrat părtinire sau prejudecăţi personale în cauză şi unul obiectiv, care constă în a stabili dacă instanţa a oferit, în special prin compunerea sa, suficiente garanţii pentru a exclude orice îndoială legitimă cu privire la imparţialitatea sa.

Având în vedere ansamblul considerentelor de mai sus, Înalta Curte constată că, printr-o integrală şi completă analiză a dispoziţiilor legale incidente, Curtea de Apel Cluj a apreciat în mod corect că nu se confirmă suspiciunile arătate de titulara cererii de recuzare şi că nu rezultă niciun element care să nască în mod întemeiat îndoieli cu privire la imparţialitatea doamnele judecător C. şi D..

III. Soluţia instanţei de recurs şi temeiul juridic al acesteia

În acest context, se constată că argumentele recurentei nu relevă nicio încălcare a normelor de drept material de natură a conduce la casarea încheierii recurate, motiv pentru care, în aplicarea dispoziţiilor art. 493 alin. (8) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de reclamanta S.C. A. S.R.L. împotriva Incheierii din 23 octombrie 2017 pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 5 februarie 2020.