Unconstitutionality exception against civil deadline calculation rules: inadmissibility due to interpretive conflict with EU law

Şedinţa publică din data de 5 februarie 2020

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Potrivit art. 499 teza I C. proc. civ.., "prin derogare de la prevederile art. 425 alin. (1) lit. b), hotărârea instanţei de recurs va cuprinde în considerente numai motivele de casare invocate şi analiza acestora, arătându-se de ce s-au admis ori, după caz, s-au respins.".

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin acţiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal la data de 30 iunie 2016, sub număr de dosar x/2016, reclamanta A. a chemat în judecată pe pârâţii Comuna Corbii Mari, reprezentată prin primar, B. şi C., solicitând instanţei ca prin hotărârea ce o va pronunţa, în temeiul art. 24 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, să aplice conducătorului autorităţii publice - primarul comunei Corbii Mari şi totodată şeful Biroului fiscal comunal din comuna Corbii Mari, judeţ Dâmboviţa, o amendă de 20% din salariul minim brut pe economie pe zi de întârziere; să dispună acordarea de penalităţi către reclamantă în condiţiile art. 905 C. proc. civ., în cuantum 100 RON, stabilită pe zi de întârziere, până la executarea obligaţiei prevăzute în titlul executoriu.

2. Hotărârile pronunţate în cauză

Prin sentinţa civilă nr. 2100/2017 din 31 martie 2017, Tribunalul Bucureşti, a respins acţiunea formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâţii Comuna Corbii Mari, B. şi C., ca neîntemeiată.

Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs reclamanta A., iar prin Decizia nr. 61505 din 8 noiembrie 2018, Curtea de Apel Bucureşti, a respins, ca neîntemeiată excepţia tardivităţii recursului şi ca inadmisibilă, cererea de invocare a excepţiei de nelegalitate.

Totodată, a respins recursul declarat de recurenta-reclamantă A., împotriva sentinţei civile nr. 2100/31.03.2017, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal, în dosarul nr. x/2016, în contradictoriu cu intimaţii-pârâţi Comuna Corbii Mari reprezentată prin primar, B. şi C., ca nefondat.

Împotriva acestei decizii a formulat cerere de revizuire reclamanta A..

La data de 25.03.2019 revizuenta a depus cerere prin care a invocat excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 181 Calculul termenelor C. proc. civ. în raport de art. 148 alin. (2) şi alin. (4) din Constituţia României, cu referire la clarificarea violării drepturilor omului şi libertăţilor fundamentale garantate prin Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale(Convenţie) şi protocoale Carta drepturilor fundamentale a uniunii europene (CDFUE), Tratate şi Regulamente, ratificate de România [Legile nr. 30/1994, nr. 157/24.05.2005 şi nr. 13/7.02.2008 publicate în M.Of. nr. 135/31.05.1994, nr. 465/1.06.2005 şi nr. 107/12.02.08] respectiv art. 6 (ex-art. TUE), art. 288 (ex-art. 249 TCE) (fostul art. 189 TCEE) şi Regulamentul(CEE, EURATOM) nr. 1182/71 al Consiliului din 3.06.1971 privind stabilirea regulilor care se aplică termenelor.datelor şi expirării termenelor, publicat în Jurnalul Oficial al Comunităţilor Europene L124/1 8.6.1971, în accepţiunea art. 21 alin. (1)-(3), art. 24 alin. (1), art. 53,art. 124 alin. (2) din Constituţia României, republicată, art. 6 paragr. 1 din Convenţie, art. 47 alin. (1) şi alin. (2) teza II, art. 51 art. 52, art. 53 din CDFUE, privind obligaţia statului de drept de a respecta dreptul oricărei persoane, ca pentru apărarea drepturilor, a libertăţilor şi a intereselor sale legitime, să se poată adresa justiţiei, fără nicio restricţie şi fără nicio îngrădire a exercitării acestora, de a asigura dreptul la un proces echitabil printr-o justiţie unică, imparţială şi egală pentru toţi, înfăptuită în numele legii.

La data de 10.04.2019, revizuenta a depus note scrise, prin care a solicitatat repunerea pe rol a cauzei, în vederea punerii în discuţie a excepţiei de neconstituţionalitate.

Curtea a dispus repunerea pe rol a cauzei, pentru comunicarea către celelalte părţi a acestor cereri ale revizuentei, prin încheierea din data de 10.04.2019.

La termenul de judecată din 21.05.2019, Curtea a constatat închiderea dezbaterilor, cu aplicabilitatea art. 394 C. proc. civ.

Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal, prin Decizia nr. 229 din 5 iunie 2019 a respins excepţia de neconstituţionalitate ca inadmisibila, a respins cererea de suspendare ca neîntemeiata şi a respins cererea de revizuire formulată de revizuenta - reclamanta A. împotriva sentinţei civile nr. 6105/08.11.2018 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII a contencios administrativ şi fiscal în dosarul nr. x/2016 în contradictoriu cu intimaţii - pârâţi Comuna Corbii Mari reprezentată prin Primar, B. şi C., ca tardiv formulată.

Petenta A.,în temeiul art. 444 alin. (1) teza I finală, art. 451-455, art. 5 C. proc. civ., în termen legal, a formulat cerere de completare a dispozitivului deciziei civile nr. 229/05.06.2019, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti în dosar nr. x/2019, prin care instanţa a omis să se pronunţe asupra solicitării de formulare de întrebări preliminare adresate CJUE privind interpretarea dreptului Uniunii, respectiv art. 288 (ex-art. 249 TCE,fostul art. 189 TCEE) alin. (1) şi alin. (2) din TFUE şi art. 3 alin. (1) teza II şi art. 6 din Regulamentul (CEE,EURATOM) nr. 1182/71 al Consiliului din 3.06.1971 privind stabilirea regulilor care se aplică termenelor, datelor şi expirării termenelor, care să permită instanţei naţionale să aprecieze compatibilitatea ei cu art. 181 .Calculul termenelor, alin. (1) pct. 3 C. proc. civ., în vederea soluţionării cauzei deduse judecăţii, sau a unei sesizări "de divergentă" a CJUE fată de hotărârea preliminară pronunţată de CJUE din 9.03.1978,în cauza C-106/77, cu privire la interpretarea art. 189 din Tratatul CEE şi în special cu privire la consecinţele aplicabilităţii directe a dreptul dreptului comunitar în cazul unui conflict cu eventuale dispoziţii naţionale contrare, depusă prin e-mail.poz. 1 din Anexă. în 21.05.2019. ora 8:28 D. ce a fost înregistrată si depusă la ds..f. 100-106. pentru termenul din 21.05.2019, ora 9:00.

Referitor la prezenta cerere de completare a dispozitivului deciziei civile nr. 229/05.06.2019, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, în dosar nr. x/2019, prin decizia nr. 558/2019 pronunţată in data de 17 septembrie 2019,a respins cererea de completare a dispozitivului dec.nr 229/05.06.2019 formulată de reclamantă şi cererea de sesizare a Curţii Constituţionale.

3. Calea de atac exercitată şi motivele înfăţişate

Reclamanta A. a formulat recurs împotriva Deciziei nr. 229 din 5 iunie 2019 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal, numai în ceea în ceea ce priveşte soluţia dată de instanţă asupra cererii de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate.

În susţinerea recursului său, întemeiat în drept pe prevederile pct. 29 alin. (5) din legea nr. 47/1992 corobarate cu prevederile art. 488 alin. (1) din C. proc. civ. recurenta-reclamantă A. a relevat, pe scurt, situaţia în fapt în cauză, şi a criticat sentinţa recurată ca fiind nelegală.

În dezvoltarea motivelor de fapt şi de drept ale recursului în esenţă, a arătat că instanţa deşi a rămas în pronunţare,(amânare iniţială a pronunţării la data de 10.04.2019), a repus cauza pe rol, la solicitarea expresă a recurentei şi a dispus comunicarea excepţiei de neconstituţionalitate (dar şi a întâmpinării formulate de pârât) solicitând punctul de vedere al părţilor, cu aplicarea art. 396 alin. (2) C. proc. civ., stabilind termen la data de 21.05.2019.

La termenul la data de 21.05.2019, deşi recurenta a depus o solicitare de formulare de întrebări preliminare adresate CJUE privind dreptul Uniunii, cu legătură directă cu cauza, respectiv cu aplicarea calculului termenului de procedură conform au art. 181 C. proc. civ., instanţa, fără a se pronunţa, distinct, pe admisibilitatea cererii de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate, sus-menţionată, incident procedural, prin încheiere conform dispoziţiilor art. 29 alin. (4) şi (5) din Legea nr. 47/1992, şi a dispoziţiilor art. 424 alin. (4) şi art. 233 C. proc. civ., a rămas în pronunţare, amânând pronunţarea la data de 05.06.2019, când, a respins revizuirea prin hotărârea nr. 229/05.06.2019, dispunând şi:

"Respinge excepţia de neconstituţionalitate ca inadmisibilă.

Instanţa,fără temei legal a respins ca inadmisibilă cererea de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia invocată. Din înscrisurile anexate, poz. 6-8 din Anexă, rezultă că recurenta a făcut demersuri pentru a cunoaşte motivarea instanţei cu care a respins cele mai sus prezentate din dispozitivul hotărârii, care nu corespunde dispoziţiilor exprese ale legii, fiind nelegale, pentru a putea motiva prezentul recurs ori prin raportare directă la această motivare a instanţei, dar fără succes.

A mai susţinutr recurenta că instanţa se pronunţă asupra admisibilităţii sau inadmisibilităţi excepţiei de neconstituţionalitate printr-o încheiere, conform art. 233 C. proc. civ. privind admiterea sau respingerea cererii de sesizare a Curţii Constituţionale.

Verificarea condiţiilor de admisibilitate de către instanţă nu înseamnă o analiză a conformităţii prevederii atacate cu Constituţia sau că instanţa ar soluţiona un aspect de contencios constituţional, ci doar o verificare sub aspectul respectării condiţiilor legale în care excepţia, ca incident procedural, poate fi folosită.

Aşadar, instanţa este chemată să examineze doar dacă excepţia a fost ridicată de persoanele arătate de lege, dacă are legătură cu soluţionarea cauzei şi dacă prevederile evocate nu au fost anterior declarate ca fiind neconstituţionale.

4. Apărările în cauză

Intimaţii-pârâţi nu au înţeles să formuleze întâmpinare în cauză.

Recurenta-reclamantă a depus note de şedinţă prin care, pe larg a subliniat netemeinicia soluţiei instanţei de fond cu privire la respingerea ca inadmisibilă a cererii de sesizare a Curţii Constituţinale cu excepţia de neconstituţionalitate astfel cum a fost formulată.

5. Procedura de soluţionare a recursului

În recurs s-a derulat procedura de regularizare a cererilor de recurs şi de comunicare a actelor de procedură între părţi, prin intermediul grefei instanţei, în conformitate cu dispoziţiile art. 486, art. 490 C. proc. civ.

Prin rezoluţia din 22 august 2019 a completului învestit aleatoriu cu soluţionarea dosarului, a fost fixat termen de judecată pentru soluţionarea recursului în şedinţă publică, la data de 5 februarie 2020, cu citarea părţilor.

II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului declarat în cauză

Analizând recursul formulat, prin prisma motivelor invocate şi a temeiului de drept indicat, precum şi din perspectiva obiectului şi a normelor legale incidente, Înalta Curte constată că acesta este nefondat, urmând a fi respins, ca atare.

Totodată, analizând sentinţa atacată prin prisma criticilor expuse de către recurentă, (care vizează aspecte ce tin si de fondul cauzei), referitor la criticile de nelegalitate, prin prisma motivului de casare, cel reglementat de art. 488 pct. 8 C. proc. civ., verificate de către instanţa de control judiciar, au un caracter nefondat, nefiind relevată nicio încălcare sau aplicare greşită a normelor de drept material în chestiunea invocată de titularul căii de atac.

Cu titlul prealabil, este de menţionat că exceptia de neconstitutionalitate poate fi invocata în cadrul oricarui tip de proces (civil, penal, administrativ etc), in orice faza a acestuai (fond, apel, recurs sau caile extraordinare de atac) si in fata oricarei instante (judecatorie, tribunal, curte, iccj).

Exceptia de neconstituţionalitate nu poate fi folosită pe post de cerere de deschidere a unui proces, aşa cum recurenta-revizuentă a înţeles să le parcurgă.

Spunem că verificarea admisibilităţii excepţiei de neconstituţionalitate este o obligaţie a judecătorului.

Astfel, instanta a retinut ca cererea de sesizare a Curtii Constitutionale este admisibila, potrivit art. 29 din Legea nr. 47/1992, daca sunt îndeplinite urmatoarele conditii: exceptia de neconstitutionalitate priveste o lege sau o ordonanta ori o dispozitie dintr-un asemenea act normativ în vigoare, dispozitia respectiva nu a fost constatata ca fiind neconstitutionala printr-o decizie anterioara a Curtii Constitutionale si are legatura cu solutionarea cauzei, în orice faza a litigiului si oricare ar fi obiectul acestuia.

În speţă însă, instanta a constatat, în mod correct că, în aplicarea art. 29 din Legea nr. 47/1992, judecătorul realizează o verificare sub aspectul respectării condiţiilor legale în care excepţia de neconstituţionalitate, ca incident procedural, poate fi folosită.

Astfel, în mod constant, instanţele judecătoreşti au statuat că cererea de sesizare a Curţii Constituţionale cu o excepţie de neconstituţionalitate este inadmisibilă atunci când vizează, în realitate, o chestiune de interpretare şi aplicare a legii sau atunci când nu are legătură cu cauza.

A reţinut instanţa că că, prin excepţia de neconstituţionalitate formulată, petenta a invocat excepţia de neconstituţionalitate a art. 181 C. proc. civ., în raport de dispoziţiile art. 146 alin. (2) şi (4) din Constituţia României, cu referire punctuală la aplicarea cu prioritate a Regulamentului (CEE, Euratom) nr. 1182/71 al Consiliului din 3 iunie 1971 privind stabilirea regulilor care se aplică termenelor, datelor şi expirării termenelor.

Aşadar, practica judiciară a recunoscut că jurisprudenţa constantă a Curţii Constituţionale de a respinge excepţiile de neconstituţionalitate formulate anterior cu privire la un text de lege, constituie "un fine de neprimire" a unei sesizări cu acelaşi obiect, în contextul identităţii soluţiei legislative a două legi succesive.

Este important de menţionat faptul că, pentru ca o excepţie de neconstituţionalitate să poată fi declarată admisibilă, aceasta trebuie să îndeplinească condiţiile prevăzute de Lege, la art. 29 alin. (1) - (3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale a României.

Potrivit art. 29 din Legea 47/1992, există trei condiţii de admisibilitate, care se impun a fi analizate de către instanţele în faţa cărora este ridicată excepţia de neconstituţionalitate, respectiv, norma care face obiectul sesizării să fie în vigoare, să existe o legătură între dispoziţia legală şi modul de soluţionare a cauzei în care se formulează cererea de sesizare şi totodată, Curtea să nu fi pronunţat anterior o decizie prin care să constate că textul de lege contravine Constituţiei.

Acestea sunt stabilite expres şi limitativ de lege.

Cu referire clară la prezenta, în analiza condiţiilor enumerate anterior, se reţine că recurenta-revizuenta a invocat excepţia de neconstituţionalitate cu privire la art. 181 C. proc. civ., fără ca textul criticat să fi fost declarat neconstituţional printr-o decizie anterioară a Curţii Constituţionale.

Pentru a fi admisibilă şi a crea obligaţia trimiterii cererii de sesizare la Curtea Constituţională, aceasta trebuie să aibă legătură cu soluţionarea cauzei, adică să producă un efect real, concret asupra cursului procesului şi, implicit, asupra situaţiei juridice a părţii din proces.

Mai mult, conform art. 146 lit. d) din Constituţie, competenţa de a hotărî asupra excepţiilor de neconstituţionalitate privind legile şi ordonanţele, ridicate în faţa instanţelor judecătoreşti, revine Curţii Constituţionale.

Sesizarea Curţii Constituţionale nu se face direct, deoarece prin Legea nr. 47/1992 se stabileşte un veritabil filtru, în virtutea căruia instanţa efectuează un examen cu privire la îndeplinirea condiţiilor de admisibilitate, în funcţie de care admite sau respinge cererea de sesizare a Curţii Constituţionale.

Calea procedurală reglementată de art. 29 din Legea nr. 47/1992 nu oferă instanţei în faţa căreia se invocă excepţia posibilitatea de a controla constituţionalitatea propriu-zisă a prevederilor legale contestate, ci doar de a aprecia asupra condiţiilor de admisibilitate a excepţiei de neconstituţionalitate.

Ca atare, pentru a admite cererea de învestire a Curţii Constituţionale cu soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate, instanţa în faţa căreia a fost invocată nu se poate limita la constatarea unei legături formale cu soluţionarea cauzei a textului invocat ca neconstituţional.

În măsura în care există o dispoziţie legală care prevede expres şi limitativ condiţiile de admisibilitate ale unei sesizări iar ipoteza propusă de recurenta-revizuentă în care jurisprudenţa instanţelor ar stabili o condiţie de admisibilitate suplimentară, reprezintă o ingerinţă gravă a puterii judecătoreşti în cea legislativă, soluţie care nu poate fi acceptată.

Prin urmare, Înalta Curte constată că susţinerile şi criticile recurentei-revizuente sunt neîntemeiate şi nu pot fi primite, iar instanţa de fond a pronunţat o hotărâre legală, motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.. nefiind fondat.

III. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Pentru considerentele expuse, în temeiul dispoziţiilor art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de reclamanta A. împotriva Deciziei nr. 229 din 5 iunie 2019 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 5 februarie 2020.