Judge's appeal over salary recalculation fails; salary order annulment and recalculation from 2015 upheld, remaining claims rejected.

Şedinţa publică din data de 5 februarie 2020

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Potrivit art. 499 teza I C. proc. civ.., "prin derogare de la prevederile art. 425 alin. (1) lit. b), hotărârea instanţei de recurs va cuprinde în considerente numai motivele de casare invocate şi analiza acestora, arătându-se de ce s-au admis ori, după caz, s-au respins.".

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea de chemare în judecată, astfel cum a fost modificată, înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, sub nr. x/2016, la data de 24.03.2016, reclamanta A., a formulat plângere împotriva refuzului pârâtului Ministerul Justiţiei - Ministrul Justiţiei de a soluţiona cererea privind emiterea începând cu 09.04.2015 (data intrării în vigoare a Legii nr. 71/2015) a unui nou ordin de salarizare în vederea recalculării indemnizaţiei de încadrare în acord cu prevederile art. 1 alin. (5)1, art. 5 alin. (1) şi art. 5 alin. (1)1) şi alin. (1)2) din O.U.G nr. 83/2014, astfel cum a fost modificată şi completată prin Legea nr. 71/2015, la care să se aplice majorarea de 10% prevăzută de O.U.G nr. 35/2015 şi Legea nr. 293/2015, în funcţie de vechimea în muncă şi în profesie, gradul profesional de curte de apel şi sporurile prevăzute de lege - inclusiv sporul de doctorat precum şi creşterile salariate de 2%, 5% şi 11% acordate prin sentinţa nr. 1109/29.01.2008 pronunţată de Tribunalul Gorj în dosarul nr. x/2007, irevocabilă prin decizia civilă nr. 4053/18.06.2009, şi, pe cale de consecinţă, a solicitat instanţei să dispună:

1) Obligarea pârâtului Ministerul Justiţiei - Ministrul Justiţiei, de a emite începând cu 09.04.2015 a unui nou ordin de salarizare în vederea recalculării indemnizaţiei de încadrare în acord cu prevederile art. 1 alin. (5)1, art. 5 alin. (1) şi art. 5 alin. (1)1) şi alin. (1)2) din O.U.G nr. 83/2014, astfel cum a fost modificată şi completată prin Legea nr. 71/2015, la care să se aplice majorarea de 10% prevăzută de O.U.G nr. 35/2015 şi Legea nr. 293/2015, în funcţie de vechimea în muncă şi în profesie, gradul profesional de curte şi sporurile prevăzute de lege - inclusiv sporul de doctorat precum şi creşterile salariale de 2%, 5% şi 11% acordate prin sentinţa nr. 1109/29.01.2008 pronunţată de Tribunalul Gorj în dosarul nr. x/2007, irevocabilă prin decizia civilă nr. 4053/18.06.2009;

2) Obligarea pârâtului Ministerul Justiţiei - Ministrul Justiţiei în temeiul dispoziţiilor legale invocate, la plata diferenţelor salariale rezultate din aplicarea dispoziţiilor legale menţionate, începând cu 09.04.2015 - la zi şi, în continuare, actualizate în raport cu dobânda legală aferentă şi cu indicele de inflaţie aplicabil la data plăţii efective;

3) Obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.

În motivarea acţiunii, a arătat următoarele:

A arătat că este judecător cu grad profesional de curte de apel la Tribunalul Gorj şi, aşa cum rezultă din cartea de muncă, la 12.09.2010 a trecut într-o nouă tranşă de vechime în muncă, la 01.03.2011 a trecut într-o nouă tranşă de vechime în magistratură şi începând cu 26.04.2012 a dobândit titlul de doctor în drept, însă majorările salariale cuvenite nu i-au fost acordate, astfel încât în prezent, în mod discriminatoriu, are un nivel de salarizare inferior faţă de parte din colegii săi, care au trecut în aceste tranşe sau au obţinut titlul anterior datei de 01.01.2011 şi respectiv datei de 31.12.2009. La aceasta se adaugă faptul că deşi prin titlul executoriu reprezentat de sentinţa civilă nr. 1109/29.01.2008 pronunţată de Tribunalul Gorj în dosarul nr. x/2007, a obţinut creşterile salariale de 2%, 5% şi 11% prevăzute de O.G. nr. 6/2007, O.G. nr. 8/2007 şi O.G. nr. 10/2007, acestea nu mi-au fost incluse în indemnizaţia de încadrare.

Ministerul Justiţiei - Ministrul Justiţiei nu a emis ordin de salarizare nici la intrarea în vigoare a O.G. nr. 83/2014 şi nici la intrarea în vigoare a Legii nr. 71/03.04.2015, astfel încât majorarea de 10% dispusă prin O.G. nr. 35/02.09.2015 aşa cum a fost modificată şi completată prin Legea nr. 293/25.11.2015, se aplică unei indemnizaţii incorect calculate.

În acest context, deşi prin O.U.G nr. 83/2014 aprobată şi completată prin Legea nr. 71/2015, s-a creat cadrul legislativ pentru eliminarea diferenţelor salariale discriminatorii, Ministerul Justiţiei - Ministrul Justiţiei a refuzat să aplice legea, iar majorarea salarială de 10% dispusă prin O.U.G. nr. 35/02.09.2015 aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 293/25.11.2015, se face plecând de la o indemnizaţie greşit calculată.

Acesta este în esenţă motivul pentru care a înţeles să conteste Ordinul nr. 4126 C/22.12.2015 emis de Ministerul Justiţiei - Ministrul Justiţiei privind majorarea indemnizaţiei de încadrare lunară şi a sporurilor cu 10%.

Veniturile brute lunare au fost stabilite sub nivelul maxim de salarizare pentru funcţiile similare din cadrul aceleiaşi instituţii/autorităţi, astfel încât solicită emiterea unui nou ordin de salarizare, având în vedere că prin noile reglementări aduse de O.U.G nr. 83/2014, aprobată şi completată prin Legea nr. 71/2015, s-a creat cadrul legislativ pentru eliminarea diferenţelor salariale discriminatorii între persoanele cu funcţii nu numai similare ci chiar identice, încadrate în aceleaşi tranşe de vechime în muncă şi în funcţie.

Reclamanta a formulat cerere de completare a cererii de chemare în judecată, prin care a solicitat anularea Ordinului nr. 1278/C/07.04.2016.

În motivare, a arătat că Ministerul Justiţiei nu a pus în executare sentinţa civilă nr. 1991/22.12.2015 pronunţată de Ministerul Justiţiei conform dispozitivului, întrucât a emis Ordinul nr. 1278/C/07.04.2016 greşit, suma corespunzătoare sporului de doctorat fiind calculată la indemnizaţia din decembrie 2009 şi nu la indemnizaţia pe care trebuia să o aibă la data obţinerii titlului, 26.04.2012, cum este trecut în dispozitiv.

Prin încheierea de şedinţă din data de 21.06.2016, cauza a fost suspendată în temeiul art. 520 alin. (4) din Noul C. proc. civ. până la soluţionarea dosarului nr. x/2016 aflat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Cauza a fost repusă pe rol prin încheierea de şedinţă din data de 13.12.2016.

Prin cererea de chemare în judecată, înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, sub nr. x/2016, reclamanta A. în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Justiţiei a solicitat:

1) obligarea pârâtului să emită ordinul de încadrare salariată, conform art. 1 alin. (5)1 din O.U.G. nr. 83/2014, aprobată prin Legea nr. 71/2015, în funcţie de vechimea în profesie şi în muncă, gradul profesional şi sporul pentru titlul de doctor în drept obţinut prin sentinţa civilă nr. 1991/22.12.2015 pronunţată de Tribunalul Vâlcea în dosarul nr. x/2015;

2) obligarea pârâtului conform art. art. 1 alin. (5)1 din O.U.G. nr. 83/2014, aprobată prin Legea nr. 71/2015, la plata diferenţelor salariale rezultate din aplicarea de procente şi aplicarea claselor de salarizare personalului care a trecut într-o nouă tranşă de vechime în muncă/în funcţie ulterior datei de 1 ianuarie 2011;

3) obligarea pârâtului ca la emiterea ordinului de salarizare să ţină cont de procentele aferente vechimii în muncă şi în funcţie, care urmează să fie incluse în indemnizaţia de încadrare brută lunară de la data de 31 decembrie 2009, chiar dacă respectiva vechime în muncă/în funcţie a fost îndeplinită ulterior acestei date;

4) acordarea diferenţei salariale rezultată din calcularea sumei compensatorii aferente sporului de doctorat la plafonul maxim, având în vedere sentinţa civilă nr. 1991/22.12.2015 pronunţată de Tribunalul Vâlcea în dosarul nr. x/2015.

Prin încheierea de şedinţă din data de 25.10.2016, a fost admisă excepţia de conexitate şi litispendenţă şi s-a dispus ataşarea dosarului nr. x/2016 la dosarul nr. x/2016.

2. Soluţia instanţei de fond

Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa nr. 4195 din 22 decembrie 2016, a fost admisă excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului Ministerul Justiţiei cu privire la cererile având ca obiect plata drepturilor salariale şi, pe cale de consecinţă, au fost respinse cererile având ca obiect plata drepturilor salariale, ca fiind formulate în contradictoriu cu o persoană fără calitate procesuală pasivă.

Totodată, a admis excepţia autorităţii de lucru judecat, invocată de pârâtul Ministerul Justiţiei şi a respins cererea de chemare în judecată conexă formulată în dosarul nr. x/2016 pentru autoritate de lucru judecat.

A admis în parte cererea de chemare în judecată, completată, formulată în dosarul nr. x/2016, de reclamanta A., cu domiciliul ales la Tribunalul Gorj, în contradictoriu cu pârâtul MINISTERUL JUSTIŢIEI, a anulat Ordinul nr. 1278/C/07.04.2016 şi a obligat pârâtul la emiterea unui nou ordin de salarizare pe numele reclamantei, prin care să se recalculeze drepturile salariale ale acesteia, începând cu data de 09.04.2015, conform dispoziţiilor art. 1 alin. (5) indice 1 din O.U.G. nr. 83/2014, aprobată prin Legea nr. 71/2015.

De asemenea, a respins în rest cererea precum şi cererea de chemare în judecată conexă formulată în dosarul nr. x/2016, ca rămasă fără obiect.

3. Calea de atac exercitată

Împotriva acestei sentinţe a formulat recurs, în termen, reclamanta A., întemeiat în drept pe prevederile pct. 6, pct. 7 şi pct. 8 ale art. 488 alin. (1) C. proc. civ.

În esenţă, recurenta- reclamantă a criticat sentinţa civilă recurată ca fiind nelegală şi netemeinică, invocând, în esenţă, următoarele:

-reaua credinţă şi refuzul de a aplica normele legale în ceea ce priveşte salarizarea recurentei, deoarece nici prin Ordinul nr. 1278/C/07.04.2016, Ministerul Justiţiei nu a inclus în indemnizaţia de încadrare, nici creşterile salariale de 2%, 5% şi 11% consfinţite de sentinţa nr. 1109/29.01.2008 pronunţată de Tribunalul Gorj în dosarul nr. x/2007, irevocabilă prin decizia nr. 4053/18.06.2009, pronunţată de Curtea de Apel Craiova, nici beneficiu tranşa de vechime de peste 20 de ani în magistratură împlinită la 01.03,2011, astfel încât sporul de doctorat a fost aplicat la indemnizaţia din 2009 deşi eram în plină perioadă de O.U.G. nr. 83/2014 modificată şi completată prin Legea nr. 71/2015, iar majorăride 10% dispusă prin Legea nr. 293/2015 s-a aplicat la o indemnizaţie de bază greşit calculată, pentru că nu se nu ţine seama de drepturile câştigate anterior şi analizate pe larg în acţiunile de răspunsurile la întâmpinările formulate de Ministerul Justiţiei.

- satuările Înaltei Curţi vin să sprijine solicitarea recurentei de includere în îndeminizaţia de bază atât a beneficiului legal pentru trecerea la tranşa de vechime de peste 20 de ani în magistratură împlinită la data de 01.03. 2011, a sporului de doctorat pentru titlul obţinut la 26. 04. 2012 precum şi a ceşterilor salariale de 2%, 5% şi 11 %, numai în acest mod fiind salarizată la nivelul maxim de plată din rândul autorităţii judecătoreşti;

- sentinţa atacată este nelegală prin prisma art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., (nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau cuprinde motive contradictorii ori cuprinde numai motive străine de natura cauzei) întrucât instanţa de fond nu analizează fiecare dintre capetele de cerere cu care a fost învestită şi nu se pronunţă pe fiecare dintre aceste capete de cerere, astfel că dispozitivul nu poate fi pus in executare;

- instanţa de fond a constatat doar refuzul nejustificat al Ministerului Justiţiei, motivat exclusiv pe art. 1 alin. (51) din O.U.G. nr. 83/2014 care nu se aplică magistraţilor, considerând că aspectele referitoare la drepturile ce constituie elemente ale indemnizaţiei - aşa cum au fost dobândite cronologic de recurentă- nu pot fi analizate in cadrul oferit de prezentul litigiu;

- Sentinţa civilă nr. 4195/22.12.2016 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti în dosarul nr. x/2016, este nelegală prin prisma art. 488 alin. (1) pct. 7 C. proc. civ., fiind încălcată autoritatea de lucru judecat, faţă de obiectul cererii de chemare în judecată - obligarea Ministerului Justiţiei să emită un nou ordin de salarizare la nivel maxim cu recunoaşterea creşterilor salariale obţinute prin hotărâre irevocabilă din anul 2008, recunoaşterea beneficiului legal al trecerii reclamantei în tranşa de vechime de peste 20 de ani în magistratură - condiţie împlinită la 1 martie 2011 şi obţinerea titlului academic la 26 aprilie 2021, in raport de prevederile O.U.G. nr. 83/2014 şi Legea nr. 71/2015 şi la obligarea pârâtului la alocarea fondurilor şi la plata drepturilor salariale sub sancţiunea acordării de daune de 100 RON/zi întârziere;

- prin anularea Ordinului nr. 1278/2016, s-a încălcat autoritatea de lucru judecat cu privire la obligarea Ministerului Justiţiei de a emite ordin cu sporului de doctorat de la data obţinerii lui 26 aprilie 2012 şi nu s-a soluţionat cererea aşa cum fusese completată;

- Sentinţa civilă nr. 4195/22.12.2016 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti în dosarul nr. x/2016, este nelegală prin prisma art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., hotă rărea fiind dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material;

- aşa cum am arătat în precedent, instanţa de fond a avut de soluţionat trei cereri de chemare în judecată reunite sub nr. x/2016, ca urmare a refuzului nejustificat al Ministerului Justiţiei de a emite ordin de salarizare reclamantei în temeiul dispoziţiilor O.U.G. nr. 83/2014 şi Legii nr. 71/2015 precum şi statuărilor înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie din deciziile în recurs în interesul legii sau pentru dezlegarea unor chestiuni de drept şi a statuărilor Curţii Constituţionale în privinţa drepturilor salariale ale judecătorilor.

- instanţa nu a analizat fiecare capăt de cerere în parte şi a aplicat greşit normele de drept material atâta timp cât a reţinut refuzul nejustificat al Ministerului Justiţiei de a emite ordin de salarizare reclamatei cu aplicarea art. 1 lin. (51) din O.U.G. nr. 83/2014, aprobată prin Legea nr. 71/2015, dar constată că nu poate analiza în cadrul prezentei acţiuni, cererea de stabilire a indemnizaţiei cuvenite recurentei la nivel maxim, concret, nu analizează prin prisma temeiurilor de drept invocate dacă aceasta este sau nu îndreptăţită să aibă indemnizaţia calculată prin includerea creşterilor salariale de 2%, 5% şi 11% acordate prin sentinţa civilă nr. 1109/29.01.2008 pronunţată de Tribunalul Gorj în dosarul nr. x/2007;

Faţă de aceste critici, recurenta a solicitat, în principal, admiterea recursului, casarea sentintei atacate, şi în rejudecare, respingerea excepţiilor invocate de pârâtul Ministerul Justiţiei, admiterea acţiunuilor conexe astfel cum au fost formulate.

În subsidiar, recurenta a siolicitat admiterea recursului, casarea sentinţei atacate şi trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeaşi instanţă.

4. Apărările formulate în cauză

Intimaţul-pârât Ministerul Justiţiei a formulat întâmpinare în recurs, prin care, a solicitat respingerea recursului promovat de recurentă şi menţinerea sentinţei atacate ca temeinică şi legală.

Prin notele de sedinţă depuse de intimat, a invoca excepţia lipsei de obiect a acţiunii, având în vedere că si-a indeplinit obligaţiile stabilite prin sentinţa nr. 4195/2016 din 22 decembie 2016 pronunţată de curte de Apel Bucureşti, sens în care atasat un set de înscrisuri.

La rândul său, recurenta a formulat răspuns la întâmpinare, reinterând aspectele prezentate pe larg în cererea de recurs precizând ca intimatul are calitate procesuală pasivă, în raportul juridic dedus judecăţii.

5. Procedura de soluţionare a recursului

În recurs, s-a derulat procedura de regularizare a cererii de recurs şi de comunicare a actelor de procedură între părţi, prin intermediul grefei instanţei, în conformitate cu dispoziţiile art. 486, art. 490 C. proc. civ.

Prin rezoluţia din 22 octombrie 2018, a completului învestit aleatoriu cu soluţionarea dosarului, a fost fixat termen pentru judecata recursului, în data de 5 februarie 20120, cu citarea părţilor, în condiţiile art. 494 -495 C. proc. civ., dată când a avut loc judecata, în şedinţă publică.

II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

Deliberând asupra prezentului recurs, sub aspectul motivelor de nelegalitate invocate, prin prisma probelor administrate, precum şi a dispoziţiilor legale aplicabile cauzei, Curtea constată că este nefondat, pentru considerentele care urmează:

În prealabil, Înalta Curte constată că prin criticile de recurs formulate, recurenta procedează la reiterarea aspectelor invocate în faţa instanţei de fond, cărora li s-a răspuns în mod corect în considerentele hotărârii recurate, condiţii în care nu va relua argumentele expuse de judecătorul fondului, ci se va limita, doar, la analiza criticilor care se circumscriu unor veritabile motive de recurs.

În speţă, recurenta-reclamantă a invocat încălcări ale îndatoririlor privind soluţionarea cererilor şi ale garanţiilor dreptului la un proces echitabil, prin nepronunţarea asupra tuturor capetelor de cerere deduse judecăţii şi neexaminarea efectivă a tuturor apărărilor, respectiv a motivelor de nelegalitate invocate prin acţiunile conexe cu referire la ineficienţa juridică la stabilirea drepturilor salariale ala acesteia l şi aplicarea prevederilor legale incidente în cauză, sens în care ar fi incident motivul de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. .

Examinând legalitatea sentinţei atacate prin prisma celor sus-menţionate, Înalta Curte constată că acest motiv de recurs nu este fondat. Din considerentele hotărârii recurate rezultă că instanţa a analizat şi a sistematizat cererile şi susţinerile părţilor, fiind preocupată să identifice împrejurările de fapt care au constituit situaţia premisă a declanşării mecanismului judiciar.

În lumina jurisprudenţei Curţii Europene a Drepturilor Omului, examinarea efectivă a tuturor motivelor şi apărărilor invocate de către părţi ca garanţie a dreptului la un proces echitabil prevăzut de art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale, nu implică obligaţia instanţei de a da un răspuns detaliat fiecărui argument, întinderea obligaţiei instanţei fiind variabilă, în funcţie de natura hotărârii şi de circumstanţele fiecărei cauze, cu luare în considerare a pertinenţei, clarităţii, relevanţei în economia litigiului şi fundamentării respectivelor motive sau apărări (e.g. Cauzele Ruiz Torija c Spaniei, Buzescu c României).

În dezvoltarea motivului de recurs întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. ("când hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau când cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei"), în esenţă, recurenta-reclamantă a invocat aceleaşi critici ca şi în susţinerea celorlalte motive prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 7 şi pct. 8 C. proc. civ., arătând, pe de o parte că instanţa de fond nu a analizat motivele de fapt care au generat litigiul, nu le-a dat eficienţă juridică, nesoluţionând pe fond cauza, iar pe de altă parte că motivarea instanţei de fond cu privire la argumentele invocate în raport de cele trei repere temporale -29. 01. 2008, 01. 03. 2011 şi 26 04. 2012 în raport de care recurenta a dobândit drepturi care nu se regăsesc în îndemnizaţia de încadrare la data învestirii instanţei cu soluţionarea este superficială.

Dincolo de susţinerile contradictorii ale recurentei-reclamante, Înalta Curte constată că, în speţă nu este îndeplinită niciuna dintre ipotezele reglementate de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., sentinţa recurată fiind motivată cu respectarea exigenţelor art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ.

Judecătorul fondului a indicat situaţia de fapt reţinută pe baza probelor administrate, precum şi motivele pe care s-a întemeiat soluţia, raţionamentul urmat fiind expus clar şi logic.

În contextul analizei argumentelor recurentei-reclamante, astfel cum au fost reinterate din acţiunea dedusă judecăţii, structurată pe mai multe capete de cerere şi precizată ulterior, analizând în continuare recursul, din perspectiva manierei în care a fost soluţionată excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a intimatului Ministerul Justiţiei, de către instanţa de fond şi excepţia autorităţii de lucru judecat, Curtea constată că, potrivit dispoziţiilor art. 430 C. proc. civ., hotărârea judecătorească ce soluţionează în tot sau în parte fondul procesului sau statuează asupra unei excepţii procesuale ori asupra oricărui alt incident are, de la pronunţare, autoritate de lucru judecat cu privire la chestiunea tranşată.

De asemenea, potrivit dispoziţiilor art. 431 C. proc. civ., nimeni nu poate fi chemat în judecată de două ori în aceeaşi calitate, în temeiul aceleiaşi cauze şi pentru acelaşi obiect; oricare dintre părţi poate opune lucrul anterior judecat într-un alt litigiu, dacă are legătură cu soluţionarea acestuia din urmă.

În raport de aceste dispoziţii legale, Curtea constată că, în ceea ce priveşte plata diferenţelor salariale rezultate, în mod corect instanţa a admis excepţia lipsei calităţii procesual pasive a pârâtului, cererea fiind respinsă în consecinţă.

Astfel, calitatea procesuală pasivă presupune existenţa unei identităţi între persoana pârâtului şi cel obligat în raportul juridic dedus judecăţii. Particularizând, în situaţia în care obiectul cererii de chemare în judecată constă în acordarea unor drepturi de natură salarială, ţinând seama că subiectele raportului de serviciu sunt determinate, stabilirea calităţii procesuale nu prezintă dificultăţi, părţile din raportul de drept procesual fiind identice cu subiectele raportului juridic de drept substanţial.

În cazul în care reclamanta înţelege să acţioneze în justiţie pentru recunoaşterea şi valorificarea drepturilor sale atât instituţia/autoritatea publică angajatoare, cât şi alte autorităţi publice, în considerarea calităţii acestora de ordonator principal sau, după caz, secundar de credite, determinarea calităţii procesuale pasive presupune identificarea subiectului pasiv al raportului juridic dedus judecăţii, respectiv titularul obligaţiei de plată a drepturilor salariale pretinse. Având în vedere că reclamanta are calitatea de judecător în cadrul Tribunalului Gorj, rezultă că, în ceea ce priveşte plata drepturilor salariale, legitimitate procesuală pasivă nu poate avea decât ordonatorul terţiar de credite, care, potrivit art. 21 alin. (4) din Legea nr. 500/2002, angajează cheltuieli şi utilizează creditele bugetare repartizate.

Atragerea în proces a ordonatorului principal de credite (Ministerul Justiţiei) nu poate fi justificată de necesitatea stabilirii unei garanţii pentru aprobarea şi repartizarea creditelor bugetare, o astfel de garanţie fiind nu numai lipsită de suport legal, dar şi inutilă, faţă de dispoziţiile art. art. 21 din Legea nr. 500/2002 privind finanţele publice, potrivit cărora:

"(1) Ordonatorii principali de credite repartizează creditele de angajament şi creditele bugetare aprobate pentru bugetul propriu şi pentru bugetele instituţiilor publice din subordine sau coordonare, ai căror conducători sunt ordonatori secundari sau terţiari de credite, după caz, în raport cu sarcinile acestora, potrivit legii. (2) Ordonatorii principali de credite transmit bugetele instituţiilor publice din subordine sau coordonare, ai căror conducători sunt ordonatori secundari sau terţiari de credite, după caz, în termen de 15 zile de la intrarea în vigoare a legii bugetare anuale. (3) Ordonatorii secundari de credite repartizează creditele de angajament şi bugetare aprobate, potrivit alin. (1), pentru bugetul propriu şi pentru bugetele instituţiilor publice subordonate, ai căror conducători sunt ordonatori terţiari de credite, în raport cu sarcinile acestora, potrivit legii." De asemenea, conform art. 4 din O.G. nr. 22/2002, ordonatorii principali de credite bugetare au obligaţia să dispună toate măsurile ce se impun, inclusiv virări de credite bugetare, în condiţiile legii, pentru asigurarea în bugetele proprii şi ale instituţiilor din subordine a creditelor necesare pentru efectuarea plăţii sumelor stabilite prin titluri executorii.

Prin urmare, Curtea are în vedere că raportul juridic salarial există între reclamantă şi tribunalul angajator, în timp ce Ministerul Justiţiei este parte a unui alt raport juridic, unul de drept financiar, implicând ordonatorii de credite subordonaţi (secundari şi terţiari), iar nu direct pe reclamantă.

Cu privire la cererea reclamantei privind anularea Ordinului nr. 1278/C/07.04.2016, în raport de cadrul legal prezentat, Înalta Curte costată că soluţia primei instanţe este la adăpost de orice critică.

Criticile prezentate de recurentă şi rezumate în prezenta decizie nu pot fi primite, prin prisma argumentelor expuse în contextul analizei motivelor, având în vedere că sentinţa civilă nr. 1991/22.12.2015 pronunţată de Tribunalul Vâlcea, în dosarul nr. x/2015, a fost pusă in executare înainte ca aceasta să rămână definitivă, în ceea ce priveşte calcularea sporului de doctorat prin includerea în indemnizaţia de încadrare începând cu data de 26.04.2012.

Prin decizia civilă nr. 1782/2016 pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, sentinţa civilă nr. 1991/22.12.2015 fost schimbată dispunându-se in sensul că plata sporului de doctorat să se facă începând cu data de 09.04.2015, astfel că în temeiul acestei sentinţe care a fost Ordinul nr. 1278/C/07.04.2016, prin care s-a avut în vedere sporul de 15% pentru titlul de doctor, la calculul drepturilor salariale ale recurentei începând cu data de 26 aprilie 2012, nu mai există, astfel că instanţa, în mod corect a dispus anularea acestuia.

Nu pot fi primite nici criticile ce vizează interpretarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material incidente cauzei (motiv de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.).

Astfel, referitor la încălcarea şi aplicarea greşită a prevederilor art. 1 alin. (51) din O.U.G. nr. 83/2014 aprobată prin legea nr. 71/2015, Înalta Curte reţine următorele:

Aşa cum reiese din actele şi lucrările dosarului, prin cererea de chemare în judecată, formulată în contradictoriu cu Ministerul Justiţiei şi care a făcut obiectul dosarului nr. x/2016, recurenta-reclamanta a solicitat obligarea intimatului MJ-Ministerul Justiţiei să emită începând cu data de 09.04.2015 un nou ordin de salarizare în vederea recalculării indemnizaţiei de încadrare în acord cu art. 1 alin. (51), art. 5 alin. (1), alin. (11) şi alin. (12) din OU nr. 83/2014, la care să se aplice majorarea de 10%, în funcţie de vechimea în muncă şi în profesie, gradul profesional de curte şi sporurile prevăzute de lege, inclusive sporul de doctorat, precum şi creşterile salariale de 2%, 5% şi 11% acordate prin sentinţa civilă nr. 1109/26.01.2008 pronunţata de Tribunalul Gorj în dosarul nr. x/2007, obligarea pârâtului Ministrul Justiţiei, la plata diferenţelor salariale rezultate din aplicarea dispoziţiilor mai sus arătate, începând cu data de 09.04.2015 la zi şi, în continuare, actualizate în raport cu dobânda legală aferentă şi cu indicele de inflaţie aplicabil la data plăţii efective, precum şi la plata cheltuielilor de judecată.

Prin cererea de chemare în judecată care a făcut obiectul dosarului nr. x/2016, formulată în contradictoriu cu Ministerul Justiţiei recurenta- reclamantă a solicitat modificarea ordinului MJ nr. 1278/C/07.04.2016, în sensul ca majorarea indemnizaţiei brute lunare cuvenite acesteia să se efectueze prin calcularea sporului de doctorat de 15% la cuantumul indemnizaţiei pe care ar fi trebui să o aibă la data de 26.04.2012 - care să cuprindă în ordine cronologică creşterile salariale acordate prin sentinţa civilă nr. 1109/28.01.2008 pronunţată de Tribunalul Gorj în dosarul nr. x/2007, irevocabilă prin decizia civilă nr. 4053/16.06.2009, pronunţată de Curtea de Apel Craiova, trecerea în tranşa de vechime de peste 20 de ani în magistratură - împlinită la 01.03.2011, obţinerea titlului de doctor în drept ta data de 26.04.2012, la indemnizaţia astfel calculată să se aplice majorarea de 10% dispusă prin Legea nr. 293/2015, intimaţii pârâţii urmând să dea eficienţă juridică şi prevederilor O.U.G. nr. 83/12.12.2014 aşa cum a fost aprobată prin Legea nr. 71/06.04.2015, precum şi O.U.G. nr. 20/08.06.2016.

Totodată, a solicitat, îndeplinirea tuturor formalităţilor necesare în vederea recalculării indemnizaţiei de încadrare în acord cu art. 1 din Legea nr. 71/06.04.2015 care a aprobat O.U.G. nr. 83/2014 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2015 prevederile art. 3 alin. (1)din O.U.G. nr. 20/08.06.2016 pentru modificarea şi completarea nr. 57/2015 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2016, în funcţie de vechimea în profesie şi în munca, gradul profesional, includerea creşterilor salarial 18% în indemnizaţia de încadrare brută lunară, sporul de doctorat, majorarea de 10% din decembrie 2015, sub sancţiunea plăţii unor despăgubiri materiale de 100 RON/zi de întârziere până la îndeplinirea efectivă a obligaţiei; 3. Alocarea fondurilor necesare plăţii sun reprezentând drepturile salariate cuvenite şi plata acestor drepturi actualizate cu îndi de inflaţie şi cu dobânda legală aferentă până la data plăţii efective şi în viitor, precum plata cheltuielilor de judecată.

Prin acţiunea care a făcut obiectul dosarului nr. x/2016, aceeaşi reclamantă solicitat în contradictoriu cu Ministerul Justiţiei, obligarea pârâtului să emită ordinului încadrare salariată conform art. 1 alin. (5') din O.U.G. nr. 83/2014, în funcţie de vechime profesie şi în munca, gradul profesional şi sporul pentru titlul de doctor în drept obţinut sentinţa civilă nr. 1991/22.12.2015 pronunţată de Tribunalul Vâlcea în dosarul x/2015, obligarea pârâtului să îi plătească diferenţele salariale rezultate din aplicarea de procente şi aplicarea claselor de salarizare personalului care a trecut într-o nouă tre de vechime în munca/funcţie, ulterior datei de 01.01.2011, obligarea pârâtului la emiterea ordinului de salarizare să ţină cont de procentele aferente vechimii în profesie: muncă, care urmează sa fie incluse în indemnizaţia de încadrare brută tunară de la data 31.12.2009, chiar dacă respectiva vechime în muncă/funcţie a fost împlinită ulterior acestei date, precum şi a diferenţelor salariale rezultate din calcularea sumei compensatorii afere sporului de doctorat la plafonul maxim, având în vedere sentinţa civilă nr. 1991/22.12.2 pronunţată de Tribunalul Vâlcea în dosarul nr. x/2015.

Aceste trei acţiuni au fost conexate, având în vedere dispoziţiile art. 130 C. proc. civ., coroborate cu prevederile art. 138 şi art. 139 C. proc. civ., cauzele având parţial acelaşi obiect, respectiv obligarea intimatului- pârât Ministerul Justiţiei la emiterea unui nou ordin de salarizare în vederea acordării îndemnizaţeiei de încadrare în acord cu dispoziţiile O.U.G. nr. - 8372014, acţiuni formulate în contradictoriu cu acelaşi pârât(încheierea de şedinţă din 3 noiembrie 2016, fila nr. x ds fond) .

Din actele şi lucrările dosarului reiese că prin emiterea OMJ nr. 219/C/01.02.2017 a fost modificat OMJ nr. 4680/C/21.12.2016, la art. 1 alin. (1) din cuprinsul acestuia, prevăzându-se că: "începând cu data de 1 octombrie 2016, judecătorii din cadrul judecătoriilor, tribunalelor, tribunalelor specializate şi curţilor de apel, precum şi asistenţii judiciari beneficiază de o indemnizaţie de încadrare bruta lunară, stabilită prin raportare la o valoare de referinţă sectorială de 405 RON, majorată cu 10%, potrivit Legii nr. 293/2015 {...)". Totodată, potrivit art. 2 din OMJ nr. 219/2017, indemnizaţiile de încadrare brute lunare rezultate din aplicarea art. 1 se plătesc începând cu luna februarie 2017, pentru drepturile salariate aferente lunii ianuarie 2017, urmând ca, după efectuarea calculelor în vederea stabilirii diferenţelor şi asigurarea fondurilor necesare în bugetul Ministerului Justiţiei, să fie plătite şi diferenţele rezultate pentru perioada anterioară.

La data 24.05.2017, a fost emis OMJ nr. 1478/C/2017, în aplicarea dispoziţiilor OMJ nr. 4680/C/2016 şi nr. 219/C/2017, prin care au fost stabilite noile cuantumuri ale indemnizaţiilor de încadrare brute lunare şi ale sporurilor aferente pentru judecătorii din cadrul Curţii de Apel Craiova şi a instanţelor de judecata din circumscripţia acesteia.

Recurenta a primit indemnizaţia majorată cu valoarea de referinţă sectorială de 405 RON, prin raportare la o altă valoare de referinţă sectorială, începând cu data de 09.04.2015, cu atât mai mult cu cât decizia Curţii Constituţionale nu are efecte retroactive, potrivit art. 147 alin. (4) din Constituţia României, Deciziile Curţii Constituţionale se publică în Monitorul Oficial al României. De la data publicării, deciziile sunt general obligatorii şi au putere numai pentru viitor.

Neretroactivitatea aplicării deciziilor Curţii Constituţionale a fost subliniată chiar de către aceasta, spre exemplu în decizia nr. 838/2009 publicată în M. Of. nr. 461 din 03.07.2009, unde se precizează expres:

"Efectul ex nune al actelor Curţii constituie o aplicare a principiului neretroactivităţii, garanţie fundamentală a drepturilor constituţionale de natură a asigura securitatea juridică şi încrederea cetăţenilor în sistemul de drept, o premisă a respectării separaţiei puterilor în stat, contribuind în acest fel la consolidarea statului de drept.

Înalta Curte constată că prin art. 1 alin. (51) din O.U.G. nr. 83/2014, introdus prin Legea 71/2015, şi care a intrat în vigoare la 09 aprilie 2015, s-a prevăzut că "prin excepţie de la prevederile alin. (1) şi (2), personalul din aparatul de lucru al Parlamentului şi din celelalte instituţii şi autorităţi publice, salarizat la acelaşi nivel, precum şi personalul din cadrul Consiliului Concurenţei şi al Curţii de Conturi, inclusiv personalul prevăzut la art. 5 din aceste instituţii, care beneficiază de un cuantum al salariilor de bază şi al sporurilor mai mici decât cele stabilite la nivel maxim în cadrul aceleiaşi instituţii sau autorităţi publice pentru fiecare funcţie/grad/treaptă şi gradaţie, va fi salarizat la nivelul maxim dacă îşi desfăşoară activitatea în aceleaşi condiţii. Textul de mai sus nu a fost aplicat personalului din justiţie, la nivelul ordonatorului principal de credite Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, întrucât s-a considerat că se aplică doar în cazul instituţiilor expres menţionate în cuprinsul dispoziţiei legale.

Ulterior, prin Decizia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie nr. 23/26.09.2016 privind dezlegarea unor chestiuni de drept, s-a stabilit că "în interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 1 alin. (51) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 83/2014 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2015, precum şi alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 71/2015, cu modificările şi completările ulterioare, sintagma "salarizat la acelaşi nivel" are în vedere personalul din cadrul aparatului de lucru al Parlamentului, personalul din cadrul Consiliului Concurenţei, al Curţii de Conturi, precum şi din cadrul celorlalte autorităţi şi instituţii publice enumerate de art. 2 alin. (1) lit. a) din Legea-cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, cu modificările şi completările ulterioare; nivelul de salarizare ce va fi avut în vedere în interpretarea şi aplicarea aceleiaşi norme este cel determinat prin aplicarea prevederilor art. 1 alin. (1) şi (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 83/2014, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 71/2015, cu modificările şi completările ulterioare, în cadrul aceleiaşi autorităţi sau instituţii publice". Prin urmare, prevederile art. 1 alin. (51) din O.U.G. nr. 83/2014, introdus prin Legea 71/2015, trebuiau aplicate, începând cu 09 aprilie 2015, şi la nivelul ordonatorului principal de credite, iar salarizarea personalului din justiţie trebuia făcută la nivelul maxim aferent fiecărei funcţii/grad/treaptă şi gradaţie.

Conchizând, în cazul reclamantei dispoziţiile art. 1 alin. (5)1 din O.U.G. nr. 83/2014, aprobată prin Legea nr. 71/2015 sunt incidente, intimatul- pârâtul având obligaţia emiterii unui nou ordin de salarizare pentru reclamantă cu încadrarea la nivelul maxim.

Nu în ultimul rând, aspectele legate de eventuala neincludere a tuturor sporurilor si majorărilor salariale, majorarea de 10 % prevăzută de O.U.G. nr. 35/2015 şi Legea nr. 293/2015 în funcţie de vechimea în muncă şi în profesie, gradul profesional de curte de apel şi de sporurile prevăzute de lege, inclusiv sporul de doctorat precum şi creşterile salariate de 2%, 5% şi 11% acordate prin sentinţa nr. 1109/29.01.2008 pronunţată de Tribunalul Gorj în dosarul nr. x/2007, irevocabilă prin decizia civilă nr. 4053/18.06.2009, despre care recurenta-reclamantă afirmă că trebuie incluse în acest ordin, pot fi cenzurate doar în cazul contestării ordinului emis ca urmare a aplicării dispoziţiilor art. 1 alin. (5)1 din O.U.G. nr. 83/2014, aprobată prin Legea nr. 71/2015, în măsura în care recurenta apreciază că acesta nu s-a conformat întocmai acestor prevederi legale.

Faţă de soluţia dată cererii de chemare în judecată ce a făcut obiectul dosarului nr. x/2016, prin care s-a solicitat, în esenţă, modificarea Ordinului nr. 1278/C/07.04.2016, în mod corect instanţa a constatat că cererea de chemare în judecată conexă formulată în dosarul nr. x/2016 a rămas fără obiect.

Referitor la excepţia lipsei de obiect a acţiunii invocată de intimatul-pârât Ministerul Justiţiei, prin notele scrise depuse la dosar, la data de 23 iulie 2019, urmare a emiterii OMJ nr. 1478/C/2017, în aplicarea Ordinului nr. 4680/2016 şi OMJ nr. 219/c72017, Înalta Curte o apreciază a fi neîntemeiată, având în vedere că obiectul acţiunii exista atât la data introducerii cererii, cât şi la data pronunţării hotărârii de fond, iar emiterea acestora, după soluţionarea cauzei în primă instanţă, nu afectează obiectul acţiunii, care priveşte analizarea caracterului nejustificat al refuzului pârâtului de a da curs solicitării reclamantei şi, pe cale de consecinţă, obligarea acestuia să acţioneze conform dispoziţiilor legale.

II. Temeiul legal al soluţiei instanţei de recurs

Pentru considerentele expuse, în temeiul dispoziţiilor art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de reclamanta A. împotriva sentinţei civile nr. 4195 din 22 decembrie 2016 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 5 februarie 2020.