Conflict-of-interest report against vice-mayor upheld after resignation found legally ineffective without general assembly approval

Şedinţa publică din data de 5 februarie 2020

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Potrivit art. 499 teza I C. proc. civ.., "prin derogare de la prevederile art. 425 alin. (1) lit. b), hotărârea instanţei de recurs va cuprinde în considerente numai motivele de casare invocate şi analiza acestora, arătându-se de ce s-au admis ori, după caz, s-au respins".

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin acţiunea formulată de reclamanta A. şi înregistrată pe rolul Curţii de Apel Cluj, secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal, în contradictoriu cu Agenţia Naţională de Integritate (ANI), anularea Raportului de Evaluare nr. x, întocmit de Agenţia Naţională de Integritate, obligarea acesteia din urmă la publicarea pe site a dispozitivului hotărârii ce se va pronunţa ca urmare a admiterii prezentei acţiuni, reprezentând o reparare a prejudiciului moral cauzat subsemnatului prin emiterea acestui act vătămător.

.

:

În motivarea acţiunii se arată că în data de 22.06.2012 s-au validat mandatele de consilieri locali cât şi cele de viceprimari, prin HCL nr. 267/22.06.2012, respectiv HCL nr. 270/22.06.2012. în concret, în data menţionată, reclamantul a început exerciţiul funcţiei de viceprimar.

Anterior ocupării funcţiei de viceprimar, reclamanta a deţinut funcţia de preşedinte în cadrul B.. Menţionează faptul că a renunţat la funcţia de preşedinte. Ca atare, în data de 06.07.2012 a confirmat scriptic renunţarea la calitatea sa de membru şi preşedinte al B., declaraţia fiind tehnoredactată şi autentificată de notarul public C.. Astfel, în 14 zile de la validarea mandatului său de viceprimar, a renunţat efectiv la funcţia de preşedinte şi membru în cadrul acestei Asociaţii.

În ceea ce priveşte activitatea didactică întreprinsă în cadrul Universităţii Sapientia, reclamantul arată că a desfăşurat această activitate între anii 2008-2010, aspect constatat şi în raportul de evaluare. Mai apoi, din perspectiva perioadei analizate sub aspectul existenţei conflictului de interese, a menţionat că această perioadă este cuprinsă între datele de 22.06.2012 - 27.10.2015. Astfel, subliniază ideea potrivit căreia, este irelevantă perioada în care a fost cadru didactic la această Universitate, având în vedere că funcţia de viceprimar am ocupat-o după 2 ani de la încetarea oricărui raport cu D..

2. Soluţia instanţei de fond

Curtea de Apel Cluj, secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa civilă nr. 290 din 28 septembrie 2017, a admite excepţia inadmisibilităţii acţiunii faţă de pct. 3 din cadrul Raportului de evaluare.

Totodată, a respins acţiunea formulată de reclamanta A. împotriva Raportului de Evaluare nr. x/28.02.2017 întocmite de Agenţia Naţională de Integritate.

În argumentele expuse în susţinerea soluţiei, insanţa, în esenţă a reţinut că reclamanta este şi în prezent preşedinte al B. întrucât declaraţia notarială nu poate avea efectul de pierdere a calităţii de preşedinte şi membru al asociaţiei.

Conform adresei x/15.11.2016 transmisă de către Ministerul Justiţiei - Registrul Asociaţilor şi Fundaţiilor rezultă faptul că reclamanta A. deţine calitatea de preşedinte în cadrul B.. Nu are relevanţă prin urmare îndeplinirea unor acte curente ale asociaţiei de către vicepreşedintele acesteia deoarece cu toate că are calitatea de membru în conducerea asociaţiei reclamanta şi-a păstrat până la acest moment calitatea de preşedinte.

În ceea ce priveşte apărarea conform căreia în calitate de viceprimar poate invoca prevederile art. 87 alin. (1) lit. k) din Legea 161/2003 şi să deţină şi calitatea de preşedinte în cadrul unei asociaţii, Curtea nu neagă această posibilitate, însă în aceste condiţii trebuia să nu participe în comisia de evaluare şi selecţionare a solicitărilor de finanţări nerambursabile din fondurile bugetului local al municipiului Cluj-Napoca alocate pentru activităţi nonprofit de interes local unde a selectat printre proiectele eligibile şi cele depuse de B..

În raport de această stare de fapt, instanţa a reţinut că în mod corect că s-a făcut în mod corect aplicarea disp.art. 70 şi 71 din Legea 161/2003. Aceste prevederi reglementează principiul supremaţiei interesului public, astfel că prin natura funcţiei cu care a fost investit, consilierul local slujeşte interesele comunităţii din care face parte, ceea ce impune ca în cazul existenţei unei împrejurări care ar aduce asociaţiei cu care o relaţie de angajament un avantaj să nu abuzeze de poziţia pe care o deţine şi să nu participe la luarea procesului decizional.

3. Calea de atac exercitată şi motivele înfăţişate

Împotriva acestei hotărâri a promovat recurs reclamanta A., în condiţiile art. 493 C. proc. civ.

Invocând ca temei de drept al demersului său procesual prevederile art. 488 pct. 8 C. proc. civ., recurenta-reclamantă a solicitat, in principal, admiterea recursului, casarea sentinţei atacate şi, în rejudecare, admiterea acţiunii astfel cum a fost formulată. În subsidiar, a solicitat admiterea recursului, casarea sentinţei atacate şi trimiterea cauzei spre rejudecare instanţei de fond.

Reiterând modalitatea de soluţionare a cauzei şi în contextul unei succinte prezentări a situaţiei de fapt, recurenta-reclamantă a arătat, în esenţă, că hotărârea atacată este nelegală întrucât instanţa de fond a ignorat conţinutul textelor legale incidente în cauză, respect regimul juridic al asociaţiilor şi fundaţiilor, după cum sunt prevăzute în O.G. nr. 26/2000 precum şi a celor care reglementează conflictul de interese reglementat de Legea nr. 161/2003.

În ceea ce priveşte deţinerea calităţii de Preşedinte a B. de către recurentă, se constată încălcarea art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

Recurenta a susţinut că, aşa cum s-a arătat în cuprinsul acţiunii formulate, în curs de 14 zile de la validarea mandatului de viceprimar, recurenta a renunţat scriptic, în formă autentică, prin declaraţie autentificată de către notarul public C., la funcţia de preşedinte în cadrul asociaţiei. Participarea la adoptarea HCL nr. 194/09.04.2013, prin care, printre altele, au fost atribuite anumite beneficii patrimoniale B., nu poate conduce la reţinerea unui conflict de interese, susţine recurenta, întrucât nu mai deţinea funcţia de preşedinte al acestei asociaţii încă din 06.07.2012.

Cu toate acestea, instanţa a interpretat în mod restrictiv dispoziţiile art. 6 şi art. 21 Ordonanţa nr. 26/2000, considerând că în lipsa îndeplinirii formalităţilor prevăzute în acest act normativ, funcţia de preşedinte nu poate înceta, chiar dacă în fapt, recurenta nu a mai exercitat nicio atribuţie în cadrul asociaţiei, toate actele care angajau asociaţia fiind redactate şi semnate de către vicepreşedintele E..

Chiar dacă după demisia recurentei, domnul F., fondator al asociaţiei, a încercat să înregistreze declaraţia notarială prin care a renunţat la această funcţie, la Judecătoria Cluj-Napoca, demersul a eşuat, întrucât cei care activează în cadrul Registrului Asociaţiilor şi Fundaţiilor au susţinut că o astfel de menţiune poate fi înregistrată doar în baza unui proces-verbal al AGA. După acest moment, s-a încercat în nenumărate rânduri convocarea AGA, procesul eşuând de fiecare dată, drept urmare a lipsei de cvorum.

Mai susţine recurenta că, că potrivit art. 6 alin. (2) din Ordonanţa nr. 26/2000, într-adevăr numele primilor membrii ai unei asociaţii vor fi prevăzuţi în actul constitutiv al acesteia, iar la nivel teoretic, orice revocare a acestora ar trebui să conducă la modificarea actului constitutiv. Cu toate acestea, modificarea actului constitutiv trebuie sa fie si posibilă.

Instanţa nu a ţinut cont de particularităţile prezentei cauze, afirmând că starea de fapt, respectiv demisia subsemnatei, este contrazisă de prevederile legale mai sus amintite.

Recurenta a susţinut că a urmat toate demersurile legale pentru a evita orice încălcare a legii, însă, lipsa unui hotărâri AGA prin care să fie constatată demisia mea, nu îi poate fi imputată. După cum prevede art. 115 alin. (1) din Legea nr. 31/1990, pentru modificările actului constitutiv, este necesară întrunirea unui cvorum de cel puţin o pătrime la prima convocare şi de cel puţin o cincime la cea de a doua convocare, realizată în lipsa întrunirii cvorumului la prima convocare. Aşa cum a arătat, încercările de convocare a adunării generale au eşuat, recurenta neavând o altă opţiune legală pentru a emiterea acestei hotărâri, motiv pentru care demisia mea nu a putut fi constatată printr-o hotărâre AGA.

În ceea ce priveşte necesitatea înscrierii în Registrul Asociaţiilor şi Fundaţiilor a oricăror modificări a actului constitutiv, această prevedere este reglementată doar pentru a asigura opozabilitatea faţă de terţi, pentru a se evita prejudicierea acestora prin modificarea structurilor de conducere din cadrul asociaţiilor.

Susţine recurenta că o eventuală modificare a actului constitutiv al unei asociaţii nu dobândeşte caracter obligatoriu de la data înscrierii, ci de la data adoptării.

În acelaşi sens, Înalta Curte a arătat prin Decizia nr. 345/2014 că renunţarea la calitatea de administrator în cadrul unei societăţi a primarului din Orşova, nu este condiţionată de înscrierea în Registrul Comerţului:

"Înalta Curte apreciază că înregistrarea menţiunilor în Registrul Comerţului nu reprezintă o condiţie necesară producerii efectelor revocării în planul răspunderii personale a titularului ei, ci doar în ceea ce priveşte opozabilitatea acestui act faţă de terţi. Revocarea reclamantului din funcţia de administrator a devenit efectivă în 24 iunie 2008, dată la care, astfel cum în mod corect s-a reţinut în fond, în raport de contractele depuse, recurentul reclamant nu a mai exercitat efectiv funcţia de administrator al SC. C. S.R.L., această funcţie fiind exercitată de soţia sa, în calitate de nou administrator."

Aşadar, după cum a arătat, raporturile dintre recurentă şi B. au încetat de la data autentificării declaraţiei notariale prin care a renunţat la această funcţie, din data de 06.07.2012. Negarea acestei situaţii conduce la încălcarea dispoziţiilor constituţionale, prin nesocotirea dispoziţiilor art. 41 din Legea Fundamentală, potrivit căruia:

"Alegerea profesiei, a meseriei sau a ocupaţiei, precum şi a tocului de muncă este liberă." Într-o societate democratică, o persoană nu poate fi obligată să deţină o funcţie contrar propriei voinţe, drept urmare a lipsei îndeplinirii unor chestiuni birocratice.

Aspecte privitoare la greşita aplicare a dispoziţiilor art. 70 şi art. 71 din Legea nr. 161/2003, care a condus la încălcarea prevederilor art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

Recurenta a punctat că, în prezenta speţă, condiţia necesară pentru existenţa unei conflict de interese, aşa cum este definit în art. 701 din Legea nr. 161/2003, respectiv interesul patrimonial, nu este îndeplinită, tocmai în baza considerentelor mai sus prezentate. In măsura în care recurenta nu a mai avut nicio legătura cu B., încă din 06.07.2012, nu se poate susţine că a urmărit satisfacerea unui interes patrimonial propriu la momentul adoptării HCL nr. 194/09.04.2013, prin care au fost atribuiţi 9.000 de RON asociaţiei. Chiar dacă, după cum în mod corect a susţinut instanţa, prevederile art. 70 si art. 71 din Legea nr. 161/2003 reglementează principiul supremaţiei interesului public, în această situaţie nu se poate pune problema încălcării acestuia, nici măcar la nivel ipotetic, tocmai drept urmare a lipsei oricărui interes patrimonial al recurentei, în ceea ce priveşte adoptarea HCLnr. 194/09.04.2013. La momentul adoptării hotărârii care face obiectul discuţiei, s-au respectat principiile dictate de art. 71 din Legea nr. 161/2003, respectiv; imparţialitatea, integritatea, transparenţa deciziei şi supremaţia interesului public, renunţând în prealabil la funcţia de preşedinte al B., chiar dacă această calitate nu ar fi condus la existenţa unei stări de incompatibilitate.

4. Apărările formulate în cauză

Intimata- pârâtă Agenţia Naţională de Integritate a formulat întâmpinare, prin care, fără a invoca excepţii, a solicitat respingerea recursului formulat, ca nefondat.

În esenţă, în susţinetra apărărilor a arătat că în mod corect instanţa de fond a menţinut raportul de evaluare emis de agenţie şi în care s-a reţinut o situaţie de conflict de interese în sarcina recurentei, conflict de interese generat de încălcarea dispoziţiilor art. 70, 71 şi 77 din Legea nr. 161/2003, coroborate cu dispoziţiile art. 46 din Legea nr. 215/2001 şi ale art. 77 din Legea nr. 393/2004.

5. Procedura de soluţionare a recursului

În recurs s-a derulat procedura de regularizare a cererii de recurs şi de comunicare a actelor de procedură între părţi, prin intermediul grefei instanţei, în conformitate cu dispoziţiile art. 486, art. 490 C. proc. civ.

Prin rezoluţia din 19 noiembrie 2018 a completului învestit aleatoriu cu soluţionarea dosarului, a fost fixat termen de judecată pentru soluţionarea recursului în şedinţă publică, la data de 5 februarie 2020, cu citarea părţilor, fără a se mai parcurge procedura de filtrare a recursului, având în vedere Hotărârea Colegiului de Conducere nr. 106 din 20 septembrie 2018, prin care s-a luat act de hotărârea Plenului judecătorilor secţiei de contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie adoptată la data de 13 septembrie 2018, în sensul că procedura de filtrare a recursurilor reglementată prin dispoziţiile art. 493 C. proc. civ., este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ şi fiscal, precum şi Hotărârea Colegiului de Conducere nr. 109 din data de 20 septembrie 2018.

II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului declarat în cauză

Analizând recursul formulat, prin prisma motivelor invocate şi a temeiului de drept indicat, precum şi din perspectiva obiectului şi a normelor legale incidente, a apărărilor expuse în întâmpinarea formulată de către intimată, Înalta Curte constată că acesta este nefondat, urmând a fi respins, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:

Reclamanta A. a supus controlului de legalitate, potrivit art. 22 alin. (1) din Legea nr. 176/2010, Raportul de evaluare nr. x/28.02.2017 întocmit de Agenţia Naţională de Integritate.

Prin acest Raport de evaluare s-a constatat faptul că reclamanta A. în calitate de viceprimar al municipiului Cluj-Napoca a încălcat dispoziţiile legale privind conflictul de interese astfel: conflict deinterese prev.de art. 70 din Legea 161/2003 coroborat cu art. 46 alin. (1) din Legea 215/2001 şi art. 77 din Legea 393/2004 deoarece în perioada exercitării mandatului de ales local a participat la deliberarea şi adoptarea votând pentru conform procesului-verbal de şedinţă aferent Hotărârii Consiliului local al Municipiului Cluj-Napoca nr. 194 din 09.04.2016 prin care a fost alocată suma de 90.000 RON B. în cadrul căreia persoana evaluată deţine funcţia de preşedinte, suma alocată având ca scop promovarea comportamentului ecologic în Cluj-Napoca având un interes de natură patrimonială.

S-a constatat de asemenea conflictul de interese prev.de disp.art. 301 C. pen. întrucât se identifică existenţa indiciilor cu privire la posibila săvârşire a infracţiunii de conflict de interese de către reclamanta A., întrucât în exercitarea atribuţiilor de serviciu respectiv atribuţiilor de ales local a participat la iniţierea proiectului de hotărâre a Consiliului local al municipiului Cluj-Napoca nr. 194 din 09.04.2013 privind alocarea sumei de 1.390.000 RON de la bugetul local pe anul 2013 pentru activităţi non profit de interes local al instituţiilor de cultură, învăţământ şi ONG-urilor locale, precum şi la deliberarea şi adoptarea (votând pentru) acesteia conform procesului-verbal de şedinţă prin care au fost alocate suma de 30.000 RON Universităţii Sapienţia - Facultatea de Ştiinţe şi Arte pentru organizarea festivalului internaţional al filmului G. arătând în perioada 2008-2010 a beneficiat de la D. de venituri în sumă de 4232 RON în calitate de cadru didactic plătit cu ora.

Ca atare, Agenţia Naţională de Integritate a dispus comunicarea raportului de evaluare persoanei evaluate precum şi Consiliului local al municipiului Cluj-Napoca pentru informare şi luarea măsurilor ce se impun după rămânerea definitivă a acestuia şi sesizarea Direcţiei Naţionale Anticorupţie - Serviciul Teritorial Cluj cu privire la existenţa indiciilor referitoare la săvârşirea de către A. a infracţiunii prev.de art. 301 din C. pen.

În ceea ce priveşte excepţia inadmisibilităţii contestaţiei referitoare la sesizarea Parchetului întocmită în temeiul art. 17 din Legea 176/2010.

În conformitate cu dispoziţiile art. 22 din Legea nr. 176/2010 "persoana care face obiectul evaluării poate contesta raportul de evaluare a conflictului de interese sau a incompatibilităţii în termen de 15 zile de la primirea acestuia, la instanţa de contencios administrativ".

Articolul 22 alin. (1) din Legea nr. 176/2010, recunoaşte persoanei care face obiectul evaluării dreptul de a contesta raportul de evaluare a conflictului de interese la instanţa de contencios administrativ.

Însă, Înalta Curte apreciază că dreptul persoanelor evaluate de a contesta raportul de evaluare la instanţa de contencios administrativ se referă la conflictul de interese de ordin administrativ şi nu la cel de natură penală, deşi textul art. 22 alin. (1) din Legea nr. 176/2010 face referire la contestarea raportului de evaluare, în general, fără a face vreo distincţie.

Dreptul unei autorităţi sau instituţii de a sesiza existenţa unor indicii privind săvârşirea unei infracţiuni nu poate fi cenzurat de instanţa de contencios administrativ, pentru că sesizarea nu este un act emis în regim de putere publică, un astfel de drept nefiind de esenţa regimului de putere publică şi nefiind apt să vatăme un drept recunoscut de lege sau interes legitim, întrucât sesizarea nu produce prin ea însăşi efecte juridice.

Pentru a fi considerat act administrativ, condiţiile prevăzute de lege trebuie îndeplinite cumulativ, respectiv să fie vorba de un act unilateral emis de o autoritate publică, în regim de putere publică, în vederea organizării executării legii sau a executării în concret a legii, în scopul de a da naştere, a modifica sau a stinge drepturi şi obligaţii.

Este de menţionat că nu toate actele unilaterale emise de autorităţile publice, sunt acte administrative ci numai cele care sunt emise în regim de putere publică, în vederea organizării executării legii sau a executării acesteia.

Aşa cum corect a reţinut şi instanţa de fond, Înalta Curte constată că actul ce constituie obiectul cauzei, chiar dacă este denumit act de constatare, nu constată existenţa unui conflict de interese sau starea de incompatibilitate în care s-ar fi aflat reclamanta. Prin acest raport pârâta a dispus sesizarea parchetului în vederea efectuării de cercetări cu privire la săvârşirea infracţiunii.

Astfel fiind, Înalta Curte constată că este inadmisibilă contestarea lui în instanţa de contencios administrativ, astfel că în mod corect instanţa fondului a respins acest capăt de cerere ca inadmisibil.

Cât priveşte motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte constată că niciuna dintre criticile formulate nu este întemeiată, sentinţa fiind pronunţată cu interpretarea şi aplicarea corectă a dispoziţiilor legale incidente în cauză.

Pentru a răspunde motivelor de nelegalitate expuse de reclamantă prin cererea de recurs, Înalta Curte are în vedere că, potrivit art. 70 din Legea nr. 161/2003:

"Prin conflict de interese se înţelege situaţia în care persoana ce exercită o demnitate publică sau o funcţie publică are un interes personal de natură patrimonială, care ar putea influenţa îndeplinirea cu obiectivitate a atribuţiilor care îi revin potrivit Constituţiei şi altor acte normative.", iar conform art. 77 din acelaşi act normativ:

"Conflictele de interese pentru preşedinţii şi vicepreşedinţii consiliilor judeţene sau consilierii locali şi judeţeni sunt prevăzute în art. 47 din Legea administraţiei publice locale nr. 215/2001, cu modificările şi completările ulterioare.

Conform art. 71, principiile care stau la baza prevenirii conflictului de interese în exercitarea demnităţilor publice şi funcţiilor publice sunt: imparţialitatea integritatea transparenţa deciziei şi supremaţia interesului public". Persoanele care deţin funcţii publice sunt obligate să manifeste o atitudine neutră, imparţială şi obiectivă faţă de interesele lor de orice natură, acestor persoane fiindu-le interzis să abuzeze în orice fel de poziţiile pe care le deţin şi să obţină anumite beneficii pentru ei, soţi, rude sau alte persoane, în considerarea funcţiei lor.

Dispoziţiile art. 46 alin. (1) din Legea nr. 215/2001 prevăd că:

"Nu poate lua parte la deliberare şi la adoptarea hotărârilor consilierul local care, fie personal, fie prin soţ, soţie, afini sau rude până la gradul al patrulea inclusiv, are un interes patrimonial în problema supusă dezbaterilor consiliului local.".

În cauză sunt incidente şi prevederile art. 75 lit. f) din Legea nr. 393/2004, potrivit cărora:

"Aleşii locali au un interes personal într-o anumită problemă dacă au posibilitatea să anticipeze că o decizie a autorităţii publice din care fac parte ar putea prezenta un beneficiu sau un dezavantaj pentru sine sau pentru: (...) f) o asociaţie sau fundaţie din care fac parte", precum şi dispoziţiile art. 77 din aceeaşi lege, potrivit cărora:

"(1) Consilierii judeţeni şi consilierii locali nu pot lua parte la deliberarea şi adoptarea de hotărâri dacă au un interes personal în problema supusă dezbaterii. (2) În situaţiile prevăzute la alin. (1), consilierii locali şi consilierii judeţeni sunt obligaţi să anunţe, la începutul dezbaterilor, interesul personal pe care îl au în problema respectivă"

Pornind de la aceste premise de ordin legislativ, Înalta Curte apreciază că în mod corect prima instanţă a reţinut existenţa conflictului de interese, în ceea ce o priveşte pe reclamantă, iar criticile de nelegalitate expuse prin recursul declarat în cauză sunt nefondate.

O primă critică în cadrul recursului formulat o reprezintă greşita interpretare de către instanţa de fond a prevederilor legale incidente (citate anterior), în ceea ce priveşte existenţa conflictului de interese administrativ, în sensul că instanţa şi-a formulat raţionamentul în baza art. 70 şi art. 71 din Legea nr. 161/2003, considerând că reclamanta a urmărit promovarea intereselor B., votând pentru adoptarea în şedinţa din consiliu, a proiectului de hotărâre, prin care a fost alocată asociaţiei suma de 90.000 RON.

Înalta Curte va respinge, ca nefondată, această critică, apreciind că, aşa cum reiese din actele administrate în cauză, reclamanta în calitate de consilier local ales viceprimar al Municipiului Cluj-Napoca a participat la deliberarea şi adoptarea Hotărârii Consiliului Local al Municipiului Cluj-Napoca nr. 194 din 09.04.2016 prin care a fost alocată suma de 9.000 RON B..

Astfel, în data de 22 iunie 2012 s-au validat mandatele de consilieri locali cât şi cele de viceprimari, prin HCL nr. 267 din 22 iunie 2012, respectiv HCL nr. 270 din 22 iunie 2012, data la care recurenta-reclamantă a început exerciţiul funcţiei de primar.

Din apărările formulate de recurenta- reclamantă cu privire la starea de conflict de interese reţinută de către inspectorul de integritate în concluziile raportului de evaluare, acesta a declarat că renunţă la calitatea de membru şi preşedinte al B. pentru dezvoltarea comunităţii, la data de 6 iulie 2012, aspect care nu a fost adus cunoştinţa asociaţilor.

În virtutea art. 22 alin. (2) din C. proc. civ., instanţa la termenul de judecată din data de 6 septembrie 20117 a solicitat lămuriri în sensul dacă această calitate de membru nu îi oferă posibilitatea de intervenire în problemele interne ale asociaţiei, cum ar fi alegerea unui nou preşedinte.

Astfel că în urma solicitării recurentei şi dispusă de către judecătorului fondului, s-a administrat şi depus la dosarul cauzei, registrul acestei asociaţii de unde rezultă că această declaraţie a fost consemnată la poziţia 30 în data de 29.10.2012 (fila x ds. Fond vol. II).

Aşadar, probele administrate înaintea primei instanţe rămân dobândite cauzei iar în cauza de faţă, instanţa a dispus completarea lor constatând că sunt necesare pentru soluţionarea cauzei fiind la aprecierea sa recurgerea la una sau la alta din opţiuni în funcţie de situaţia concretă din fiecare cauză.

Ca un argument suplimentar, practic, recurenta-reclamantă A. a avut la îndemână un interval de timp (4 luni de zile), de la data declaraţiei (6 iulie 2012) dată în faţa notarului public C. pentru a aduce la cunoştinţa B. şi pentru a fi urmată de acte interne inclusiv de schimbarea din cadrul asociaţiei şi data de 29 octombrie 2012 când a fost înregistrată această declaraţie în Registrul de Asociaţii şi Fundaţii în care se face publicitatea.

Ca atare, din înscrisurile administrate în cauză şi depuse la dosarul cauzei (fila nr. x şi urm. ds fond vol. II) atestă că această declaraţie dată în faţa notarului public C. nu poate avea efectul de pierdere a calităţii de preşedinte şi membru al asociaţiei.

Mai mult decât atât, din cuprinsul adresei x/15.11.2016 transmisă de către Ministerul Justiţiei- Registrul Asociaţilor şi Fundaţiilor, reiese că recurenta- reclamanta A. deţine calitatea de preşedinte în cadrul B., conform modificăriii din 13 aprilie 2010-ds. instanţă nr. 9449/211/2010.

Este evident, că recurenta-reclamanta şi-a păstrat calitatea de preşedinte condiderând în mod eronat că declaraţia notarială ar fi suficientă pentru a demonstra că nu mai exercită faptic această funcţie din momentul renunţării efective.

Respingerea probei cu martori este pe deplin justificată fiind contrară celor consemnate în înscrisurile administrate în cauză în legătură cu ceea ce se pretinde că s-ar fi zis înainte, în timpul sau în urma întocmirii lor.

Prin urmare, dispoziţiile art. 6 alin. (2) lit. 1) şi g) din Ordonanţa 26/2000 cu privire la asociaţii şi fundaţii, coroborate cu prevederile art. 21 alin. (2) lit. c) din Ordonanţa 26/2000 îsi găsesc aplicabilitatea, având în vedere că pierderea calităţii de asociat se poate face doar în baza statutului asociaţiei act care nu a fost depus, iar schimbarea conducerii asociaţiei se poate face doar în baza hotărârii adunării generale urmată de înscrierea modificării în registrul asociaţilor şi fundaţiilor aflat la grefa judecătoriei în a cărei circumscripţie îşi are sediul asociaţia conform art. 33 din O.G. nr. 26/2000.

Deci regimul juridic al asociaţiilor şi fundaţiilor este reglementat de Ordonanţa nr. 26/2000 cu privire la asociaţii şi fundaţii, nicidecum de Legea Registrului Comerţului, iar Ministerului Justiţiei nu i se aplică aceleaşi prevederi legale ca Oficiului Registrului Comerţului.

Referitor la criticile privind greşita aplicare a dispoziţiilor art. 70 şi art. 71 din Legea nr. 161/2003, care a condus la încălcarea prevederilor art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

În lumina celor expuse în cadrul paragrafelor deciziei prezente, se conchide, fără urme de dubiu, faptul că prin adoptarea şi votarea Hotărârii Consiliului Local al municipiului Cluj-Napoca nr. 194/09.04.2013, B. (asociaţie în cadrul căreia A. deţine calitatea de preşedinte) a beneficiat de suma de 9.000 RON pentru "Promovarea comportamentului ecologic în Cluj-Napoca.

În cadrul şedinţei Consiliului Local al municipiului Cluj-Napoca din 09.04.2016, şedinţă în urma căreia s-a adoptat Hotărârea Consiliului Local al municipiului Cluj-Napoca nr. 194/09.04.2016, recurenta-reclamanta avea obligaţia de a anunţa la începutul dezbaterilor, interesul personal pe care îl avea în problema supusă dezbaterii; de a se abţine de la deliberarea şi adoptarea hotărârii cu privire la problema respectivă.

Abţinerea de la deliberare şi adoptarea hotărârii presupune ca persoana care a declarat că se află în conflict de interese să nu fie prezentă fizic la momentul discutării chestiunii supuse dezbaterii, ceea ce nu s-a întâmplat, astfel de consemnări neregăsindu-se în procesele-verbale ale respectivelor şedinţe ale consiliului local, fiind deci încălcate dispoziţiile art. 77 din Legea nr. 393/2004.

Conflictul de interese privind aleşii locali este reglementat de prevederile Legii nr. 161/2003, privind unele măsuri pentru asigurarea transparentei în exercitarea demnităţilor publice, a funcţiilor publice şi în mediul de afaceri, prevenirea şi sancţionarea corupţiei.

În raport cu prevederile legale precum şi a datelor şi informaţiilor transmise de către Primăria municipiului Cluj-Napoca, judeţul Cluj, cu privire la A. au fost identificate elemente în sensul existenţei unui conflict de interese, întrucât a existat un interes de natură patrimonială pentru B. (asociaţie în cadrul căreia aceasta deţine calitatea de preşedinte), prin participarea acesteia la iniţierea proiectului de Hotărâre a Consiliului Local al municipiului Cluj-Napoca nr. 194/09.04.2013 privind alocarea sumei de 1.390.000 RON de la bugetul local pe anul 2013 pentru activităţi nonprofit de interes local ale instituţiilor de cultură, învăţământ şi ONG-urilor locale, conform anexei, precum şi la deliberarea şi adoptarea (votând "pentru") acesteia, conform procesului-verbal de şedinţă aferent.

De altfel, acest interes nu trebuie neapărat să se şi materializeze, opţiunea legiuitorului fiind ca simpla existenţă a acestuia la nivel potenţial să fie suficientă pentru a fi reţinută incidenţa conflictului de interese.

Aşa fiind, în speţă nu prezintă relevanţă cuantumul folosului material obţinut efectiv de asociaţie, ci producerea unui beneficiu material în favoarea acestuia prin deliberarea şi votul favorabil exprimat de recurentă la adoptarea hotărârilor Consiliului local şi posibilitatea prefigurării acestui beneficiu, împrejurări de natură a afecta îndeplinirea cu obiectivitate şi imparţialitate a atribuţiilor ce-i reveneau potrivit legii.

Susţinerea recurentei în sensul că probele administrate în cauză nu relevă un interes personal de natură patrimonială, iar faptele imputate nu se circumscriu sferei de aplicabilitate a conflictului de interese, nu pot fi reţinute.

Finanţările obţinute se înscriu în sfera noţiunii de beneficiu din conţinutul conflictului de interese, întrucât aceste finanţări au constituit resurse financiare pentru asociaţie, ce reprezintă un avantaj patrimonial ce a fost oferit asociaţiei şi prin contribuţia recurentei-reclamante. Potrivit dispoziţiilor art. 75 din Legea nr. 393/2004, în cazul interesului personal de ordin administrativ nu se pune în discuţie existenţa unui folos material concret, ci simpla posibilitate a anticipării deciziei autorităţii, neprezentând relevanţă faptul că recurenta-reclamantă nu a fost remunerată pentru activitatea desfăşurată în cadrul asociaţiei (o astfel de împrejurare nefiind, de altfel, imputată acesteia prin raportul de evaluare contestat în prezentul dosar).

Pe de altă parte, legiuitorul a avut în vedere în mod expres şi situaţia în care beneficiul/avantajul viza o asociaţie sau fundaţie, deci o persoană juridică care de regulă desfăşoară activitate non-profit.

Faţă de toate împrejurările de fapt şi de drept expuse, Înalta Curte constată că prima instanţă a făcut o corectă aplicare a prevederilor legale la situaţia de fapt ce rezulta din probatoriul administrat, motiv pentru care nu se impune casarea sentinţei recurate.

III. Soluţia instanţei de recurs şi temeiul juridic al acesteia

În baza dispoziţiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 coroborate cu art. 496 alin. (1) raportat la art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., Înalta Curte va menţine ca legală şi temeinică sentinţa instanţei de fond, urmând să respingă ca nefondat recursul declarat de reclamanta A..

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de reclamanta A. împotriva sentinţei civile nr. 290 din 28 septembrie 2017 a Curţii de Apel Cluj, secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 5 februarie 2020.