Withdrawal of appeal in tax administrative litigation; characterization of renunciation to appeal under the principle of disposition
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice (ICCJ) took act of the appellant’s withdrawal from the appeal proceedings, rendering a final decision that left the lower court's dismissal of the appeal as inadmissible standing. The dispute arose from an administrative tax litigation where the plaintiff initially sought the annulment of a garnishment order, an executive title, and a tax notice; after the first-instance court declined jurisdiction and the appellate court dismissed the plaintiff's appeal as inadmissible, the plaintiff filed a petition to renounce the judgment of the appeal, claiming to have resigned from the insurance company. The court ruled that this manifestation of will constituted a renunciation to the appeal pursuant to Article 463(1) of the Code of Civil Procedure, applying the principle of disposition and its duty to provide the correct legal qualification of the act under Article 22(4) of the same Code, thereby terminating the appellate review without examining the merits of the original tax challenges.
Legislator headnote
AI generatedart. 248 C. proc. civ, art. 406 alin. (5) C. proc. civ, art. 22 alin. (4) din C. proc. civ; Withdrawal of appeal in tax administrative litigation; characterization of renunciation to appeal under the principle of disposition: Ulterior înregistrării cererii de recurs, la data de 9 septembrie 2019, recurenta-reclamantă a înregistrat cerere de renunţare la judecată, în temeiul art. 406 alin. (5) C. proc. civ., arătând, pe de o parte, că este unicul remediu pentru desfiinţarea executării silite iar, pe de altă parte, a precizat că a renunţat la calitatea de asigurat al filialei C.A.A. Constanţa, motiv pentru care consideră că nu se mai impune continuarea judecăţii cauzei. Cererea a fost comunicată păţilor adverse.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Şedinţa publică din data de 5 februarie 2020
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Obiectul cererii de chemare în judecată
Prin cererea modificată şi completată, înregistrată iniţial pe rolul Tribunalului Constanţa, secţia contencios administrativ şi fiscal sub nr. x/2016 reclamanta A., în contradictoriu cu pârâţii D.G.R.F.P. Galaţi - A.J.F.P. Constanţa, C.A.A. Filiala Constanţa, Casa de Asigurări a Avocaţilor din România, Consiliul de Administraţie al Casei de Asigurări a Avocaţilor Din România, Preşedintele Casei de Asigurări a Avocaţilor din România - CAB. Av. B., şi Preşedintele Casei de Asigurări a Avocaţilor - CAB. Av. C., a solicitat anularea adresei de înfiinţare a popririi din 20.11.2015 pentru suma de 6755 RON, titlul executoriu din 27.08.2016 pentru suma de 496 RON, notificarea privind obligaţiile fiscale din 12.07.2016.
2. Hotărârea instanţei de fond
Prin sentinţa civilă nr. 466/09.03.2017, Tribunalul Constanţa a admis excepţia necompetenţei materiale a Tribunalului Constanţa şi a declinat competenţa de soluţionare a cererii promovată de reclamanta A., în favoarea Judecătoriei Constanţa.
Împotriva sentinţei civile nr. 466/09.03.2017 pronunţată de Tribunalul Constanţa a declarat recurs reclamanta A., criticând-o ca fiind nelegală.
La termenul de judecată din data de 20.09.2017 Curtea, din oficiu, a invocat excepţia inadmisibilităţii recursului.
Examinând cu prioritate, potrivit dispoziţiilor art. 248 C. proc. civ., exceptia invocată instanţa, prin Decizia nr. 1109 din 15 noiembrie 2017, Curtea de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, a admis excepţia inadmisibilităţii şi, pe cale de consecinţă, a respins recursul în contencios administrativ şi fiscal promovat de recurenta reclamantă A., în contradictoriu cu intimaţii - pârâţi Direcţia Regională a Finanţelor Publice Galaţi, D.G.R.F.P. Galaţi - Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Constanţa C.A.A. Filiala Constanţa, Casa de Asigurări a Avocaţilor din România, Consiliul de Administraţie al Casei de Asigurări a Avocaţilor Din România, Preşedintele Casei de Asigurări a Avocaţilor din România - CAB. Av. B., şi Preşedintele Casei de Asigurări a Avocaţilor - CAB. Av. C., ca inadmisibil.
3. Calea de atac exercitată în cauză
Împotriva Deciziei nr. 1109 din 15 noiembrie 2017 a Curţii de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, a promovat recurs reclamanta A., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Ulterior înregistrării cererii de recurs, la data de 9 septembrie 2019, recurenta-reclamantă a înregistrat cerere de renunţare la judecată, în temeiul art. 406 alin. (5) C. proc. civ., arătând, pe de o parte, că este unicul remediu pentru desfiinţarea executării silite iar, pe de altă parte, a precizat că a renunţat la calitatea de asigurat al filialei C.A.A. Constanţa, motiv pentru care consideră că nu se mai impune continuarea judecăţii cauzei. Cererea a fost comunicată păţilor adverse.
II. Soluţia instanţei de recurs
Înalta Curte, sesizată cu soluţionarea recursului, constată faptul că recurenta - reclamantă a solicitat să se ia act de renunţarea la judecata recursului, formulând în acest sens cerere înregistrată la data de 9 septembrie 2019 (fila nr. x ds recurs).
Curtea va lua act de această manifestare de voinţă a părţii în temeiul principiului disponibilităţii, principiu fundamental al procedurii civile.
Manifestarea de voinţă, în sensul de a se renunţa la judecata recursului, reprezintă o desistare, un act de dispoziţie al recurentului, care nu este supus cenzurii instanţei de judecată, conform principiului disponibilităţii care guvernează procesul civil.
Deşi sub aspectul formei, recurenta - reclamantă şi-a intitulat cererea ca fiind o "renunţare la judecata recursului", Înalta Curte, fiind datoare în virtutea dispoziţiilor art. 22 alin. (4) din C. proc. civ., de a da o calificare juridică corectă a actului, în raport de voinţa reală a părţilor cu privire la efectele cererii de renunţare, constată că sunt incidente în cauză dispoziţiile art. 463 alin. (1) teza a II a din C. proc. civ., care reglementează Achiesarea la hotărâre ca reprezentând renunţarea unei părţi la calea de atac pe care o putea folosi ori pe care a exercitat-o deja împotriva tuturor sau a anumitor soluţii din respectiva hotărâre.
În raport de dispoziţiile legale mai sus arătate, Înalta Curte va lua act de cererea recurentei - reclamante de renunţare la judecata recursului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Ia act de renunţarea reclamantei A. la judecata recursului formulat împotriva Deciziei nr. 1109 din 15 noiembrie 2017 a Curţii de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 5 februarie 2020.