Suspension of damages action pending final ruling on challenge to Court of Auditors administrative decision

Şedinţa publică din data de 3 noiembrie 2020

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Circumstanţele cauzei

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a II - a de contencios administrativ şi fiscal la data de 20.07.2018 sub nr. x/2018 reclamanta A. în contradictoriu cu pârâta S.C. B. S.R.L., a solicitat instanţei ca prin hotărârea ce o va pronunţa să dispună recuperarea prejudiciului în sumă de 6.958.714,76 RON, inclusiv a dobânzilor şi penalităţilor aferente, cu cheltuieli de judecată.

Prin sentinţa civilă nr. 915/2019 din data de 12 februarie 2019, Tribunalul Bucureşti a respins excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune ca neîntemeiată şi a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta Societatea Română de Radiodifuziune, în contradictoriu cu pârâta S.C. B. S.R.L, ca neîntemeiată, iar calea de atac exercitată împotriva acestei hotărâri a fost înaintată spre competentă soluţionare Curţii de Apel Bucureşti.

2. Încheierea curţii de apel

Prin încheierea din 12 iunie 2017 Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a suspendat cauza, în baza art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., până la soluţionarea definitivă a dosarului nr. x/2017 al Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a veche.

3. Recursul exercitat în cauză

Împotriva acestei încheieri a declarat recurs reclamanta Societatea Română de Radiodifuziune criticând-o pentru nelegalitate şi solicitând casarea hotărârii şi trimiterea cauzei pentru continuarea judecăţii.

În motivarea căii de atac, s-a arătat că la momentul pronunţării suspendării cauzei nu era redactată sentinţa civilă nr. 1562/23.04.2019 pronunţată de către Curtea de Apel Bucureşti în dosarul nr. x/2017, aceasta fiind redactată în data de 14.04.2020 şi comunicată reclmantei la data de 21.04.2020.

Or, în cuprinsul sentinţei anterior menţionate se reţine că "aspectele invocate în întâmpinarea depusă de Curtea de Conturi grefate pe corespondenţa ulterioară cu ANAF nemenţionate în decizia contestată, nu pot complini constatările echipei de control, astfel cum acestea au fost redate în cuprinsul deciziei atacate, legalitatea actului atacat neputând fi analizată decât în raport de aspectele reţinute în cuprinsul acestuia.".

Prin urmare, arată reclamanta este evident că în dosarul nr. x/2017 nu a fost reţinută corespondenţa ANAF - Departamentul Antifraudă întrucât aceasta a fost ulterioară emiterii actelor administrative contestate, astfel că se impune reluarea judecării cauzei.

Intimata S.C. B. S.R.L. a depus întâmpinare, în cuprinsul căreia a precizat că măsura de suspendare a judecării cauzei a fost corect dispusă, având în vedere că instanţa de fond la soluţionarea cererii de suspendare a avut în vedere, în principal, dispozitivul sentinţeinr. 1562/23.04.2019 prin care s-a dispus anularea mai multor acte emise de Curtea de Conturi care vizau inclusiv existenţa unor nereguli cu privire la modul de valorificare a spaţiului publicitar al A..

4. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

Examinând încheierea recurată prin prisma criticilor formulate, a normelor legale incidente în cauză, Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru considerentele ce succed:

Potrivit dispoziţiilor art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., "instanţa poate suspenda judecata: 1. când dezlegarea cauzei depinde, în tot sau în parte, de existenţa ori inexistenţa unui drept care face obiectul unei alte judecăţi".

Textul reglementează unul dintre cazurile suspendării facultative şi se referă la chestiuni prealabile, care pot avea o influenţă asupra dreptului dedus în justiţie.

În cauza de faţă, se solicită de către reclamanta Societatea Română de Radiodifuziune recuperarea prejudiciului în sumă de 6.958.714,76 RON, inclusiv a dobânzilor şi penalităţilor aferente, rezultat din încheierea mai multor acorduri/contracte cu pârâta S.C. B. S.R.L.

În motivarea demersului său reclamanta face referire la verificările efectuate de către Agenţia Naţională de Administrare Fiscală - Direcţia Generală Antifraudă şi constatările acestui organ de control vizând neregularităţile constatate.

Or, prin acţiunea înregistrată pe rolul Curtea de Apel Bucureşti în dosarul nr. x/2017, reclamanta a solicitat, a solicitat următoarele:

1. Suspendarea măsurilor dispuse prin Decizia nr. 14/25.10.2016 emisă de Curtea de Conturi a României- Departamentul XI pana la soluţionarea definitivă a cauzei;

2. Anularea încheierii nr. 47/22.02.2017 emisă de Curtea de Conturi a României - Departamentul XI, si pe cale de consecinţă;

3. Anularea Deciziei nr. 14/25.10.2016 emisă de Curtea de Conturi a României- Departamentul XI si a Raportului de control înregistrat sub nr. x/26.07.2016;

4. Obligarea pârâtei la plata tuturor cheltuielilor de judecată ocazionate de soluţionarea prezentului demers procesual, în temeiul art. 453 C. proc. civ.:

Prin sentinţa civilă nr. 1562 din 23.04.2019, pronunţată în dosarul nr. x/2017 al Curţii de Apel Bucureşti a fost admisă în parte cererea de chemare în judecată, a fost anulată parţial încheierea nr. 47/22.02.2017, Decizia nr. 14/25.10.2016 şi Raportul de control nr. 1.00/5331/26.07.2016, în privinţa măsurilor II.11, II.12, I.17 şi a constatărilor în legătură cu măsurile anterior menţionate, a fost respinsă în rest acţiunea ca neîntemeiată şi a fost obligată pârâta către reclamantă la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 10.050 RON, reprezentând taxa judiciară de timbru şi onorariu avocaţial redus.

În cuprinsul încheierii nr. 47/22.02.2017 emisă de Curtea de Conturi şi a Raportului de control nr. 1.00/5331/26.07.2016, în privinţa măsurilor II.11, II.12, I.17, anulate parţial de către instanţă, se face vorbire inclusiv despre concluziile controlului efectuat de Agenţia Naţională de Administrare Fiscală - Direcţia Generală Antifraudă .

Concluziile controlului de Agenţia Naţională de Administrare Fiscală - Direcţia Generală Antifraudă sunt menţionate ca fiind unul din aspectele pentru care se respinge calea de atac administrativă formulată de recurentă, iar aceleaşi concluzii sunt folosite ca argument principal în susţinerea cererii de chemare în judecată precum şi a recursului în dosarul x/2018 .

În egală măsură, este de evidenţiat aspectul că au existat două controale succesive ale Curţii de Conturi finalizate prin Raportul de control nr. 1.00/5331/26.07.2016 aferent perioadei 01.01.2013 - 21.12.2015 şi Raportul de control nr. 1.00/3970/31.07.2017 aferent perioadei 01.01.2016 - 31.12.2016, faptele identificate şi analizate în cuprinsul acestor rapoarte fiind aceleaşi. Faţă de solicitarea reclamantei care face obiectul dosarului nr. x/2018, respectiv recuperarea prejudiciului în sumă de 6.958.714,76 RON aferent perioadei vizată de ambele controale şi reţinând soluţia de anulare parţială a actelor emise urmarea primului control efectuat de către Curtea de Conturi, este evident aspectul că soluţia din dosarul pentru care a operat suspendarea depinde de soluţia pronunţată în dosarul x/2017

Înalta Curte constată că cerinţele impuse de dispoziţiile art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. sunt îndeplinite în speţă, prima instanţă, reţinând în mod corect că soluţionarea litigiului privind obligarea la plată a prejudiciului în sumă de 6.958.714,76 RON, inclusiv a dobânzilor şi penalităţilor, de către pârâta S.C. B. S.R.L, depinde de soluţionarea dosarului având ca obiect anularea încheierii nr. 47/22.02.2017, anularea Deciziei nr. 14/25.10.2016 emise de Curtea de Conturi a României- Departamentul XI si a Raportului de control înregistrat sub nr. x/26.07.2016.

În acest context, se apreciază că sunt neîntemeiate susţinerile recurentei referitoare la inexistenţa unei legături între cele două cauze. De asemenea, aspectul învederat de recurentă potrivit căruia "este evident că în dosarul nr. x/2017 nu a fost reţinută corespondenţa ANAF - Departamentul Antifraudă întrucât aceasta a fost ulterioară emiterii actelor administrative contestate", urmează a fi analizată de instanţa legal învestită cu soluţionarea cauzei şi nu poate produce efecte asupra condiţiilor necesar a fi îndeplinite pentru suspendarea judecăţii.

Nu în ultimul rând, Înalta Curte reţine şi faptul că adoptarea măsurii suspendării judecării cauzei depinde de aprecierea instanţei, care este datoare să aibă în vedere nu numai legătura dintre cauze, ci şi oportunitatea suspendării judecăţii.

Pentru considerentele expuse, constatând că încheierea recurată nu este afectată de nelegalitate şi a fost pronunţată cu aplicarea corectă a dispoziţiilor legale incidente, Înalta Curte, în conformitate cu dispoziţiile art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamanta Societatea Română de Radiodifuziune împotriva încheierii de şedinţă din data de 19 februarie 2020 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 3 noiembrie 2020.