Legislator Case Law & Legislation
Decizia nr. 5662/2020 AI generated

Mootness of retroactive salary recalculation claims following issuance of subsequent administrative orders implementing maximum compensation principles for judicial personnel

Case Number Decizia nr. 5662/2020
Court / Authority
Jurisdiction Romania (RO)
Decision Date
Outcome Partially Allowed

Legislator summary

AI generated

The Supreme Court of Romania partially granted the Ministry of Justice’s appeal, cassating the lower court’s decision in part to dismiss the plaintiff’s request for the issuance of a new salary order calculated based on a 405 RON sectoral reference value retroactive to April 2015, declaring that specific claim remaining without object, while maintaining the initial partial annulment of the disputed salary order. The dispute concerned a challenge by a judge against a partial salary order, arguing for higher compensation based on statutory sectoral reference values and parity with specialized prosecutors, whereas the defendant argued the claims were satisfied by subsequent administrative acts. Relying on Article 1(51) of Government Emergency Ordinance 83/2014 and subsequent ministerial orders (4680/2016, 219/2017, and 2066/2018), the court determined that the defendant had fulfilled its obligations by recalculating salaries to the maximum level paid for similar functions in the relevant periods, rendering the plaintiff’s demand for a new specific order moot due to the issuance of new salary orders during the litigation.

Legislator headnote

AI generated

art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ, art. 1 alin. (51) din O.U.G. nr. 83/2014, art. 31 alin. (12) din O.U.G. nr. 57/2015, art. 1 alin. (51) O.U.G. nr. 83/2014, art. 496 din C. proc. civ; Mootness of retroactive salary recalculation claims following issuance of subsequent administrative orders implementing maximum compensation principles for judicial personnel: Împotriva hotărârii pronunţate de instanţa de fond a formulat recurs pârâtul Ministerul Justiţiei, întemeiat pe motivul de casare prevăzut de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., prin care a solicitat admiterea recursului, casarea sentinţei recurate, în sensul admiterii excepţiei prescripţiei şi respingerea acţiunii ca fiind prescrisă.

Keywords

AI generated
salary recalculation value in dispute relevant salary challenge of administrative decisions administrative personnel emergency government ordinance

Cited Legislation

AI generated
art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ
Împotriva hotărârii pronunţate de instanţa de fond a formulat recurs pârâtul Ministerul Justiţiei, întemeiat pe motivul de casare prevăzut de dispoziţiile art. 488 alin.
art. 1 alin. (51) din O.U.G. nr. 83/2014
219/C/2017 în baza art. 1 alin. (51) din O.U.G. nr. 83/2014 în acord cu Decizia nr.
art. 31 alin. (12) din O.U.G. nr. 57/2015
794/2016 a Curţii Constituţionale privind excepţia de neconstituţionalitate a art. 31 alin. (12) din O.U.G. nr. 57/2015 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice pe anul 2016.
art. 1 alin. (51) O.U.G. nr. 83/2014
Rezultă astfel că, în cursul soluţionării cauzei, în aplicarea art. 1 alin. (51) O.U.G. nr. 83/2014, modificată şi completată prin Legea nr.
art. 496 din C. proc. civ
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 din C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul declarat de pârâtul Ministerul Justiţiei împotriva sentinţei nr.

Cited Case Law

AI generated
AI generated

Need to analyze how this precedent applies to your matter?

Cross-reference this judgment against statutes, commentaries, and subsequent citing case law inside Legislator AI.

Open in Legislator →

Full text

Şedinţa publică din data de 3 noiembrie 2020

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Cererea de chemare în judecată

Prin acţiunea înregistrată pe rolul acestei instanţe sub nr. x/2017 din 31.08.2017, reclamanta A. a formulat, în contradictoru cu pârâtul Ministerul Justiţiei, contestaţie împotriva adresei de răspuns la plângerea prealabilă nr. x/2017 şi a solicitat instanţei să dispună:

- anularea parţială a Ordinului de salarizare nr. 1475/C/24.05.2017;

- obligarea pârâtei la emiterea unui alt ordin de salarizare, conform Legii nr. 71/2015, prin raportare la o valoare de referinţă sectorială în cuantum de 405 RON, începând cu data de 9 aprilie 2015 + 10% începând cu 1 decembrie 2015, conform art. 4 din Legea nr. 293 din 25 noiembrie 2015 şi, totodată, prin includerea în drepturile salariate lunare cuvenite subsemnatei a diferenţelor de drepturi salariate dintre indemnizaţiile procurorilor de la DNA şi DICOT şi drepturile salariale stabilite în favoarea sa.

2. Sentinţa instanţei de fond

Prin sentinţa nr. 4674 din data de 29 noiembrie 2017, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a hotărât următoarele: "Respinge excepţia prescripţiei.

Admite acţiunea formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Justiţiei.

Anulează parţial Ordinul Ministrului Justiţiei nr. 1475/C/24.05.2017 şi anexele acestuia sub aspectul modului de stabilire a cuantumului indemnizaţiilor de încadrare brute lunare ale reclamantei pentru perioada 09.04.2015 - 01.10.2016.

Obligă pârâtul Ministerul Justiţiei să emită un nou ordin prin care să stabilească salariul reclamantei prin raportare la o valoare de referinţă sectorială de 405 RON, începând cu data de 09.04.2015, respectiv 405 RON majorat cu 10%, începând cu 01.12.2015.".

3. Cererea de recurs

Împotriva hotărârii pronunţate de instanţa de fond a formulat recurs pârâtul Ministerul Justiţiei, întemeiat pe motivul de casare prevăzut de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., prin care a solicitat admiterea recursului, casarea sentinţei recurate, în sensul admiterii excepţiei prescripţiei şi respingerea acţiunii ca fiind prescrisă.

În motivarea recursului, a arătat că, la emiterea OMJ nr. 1475/C/24.05.2017 au fost avute în vedere atât Decizia nr. 23/2016 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie-Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept şi Decizia nr. 794/2016 a Curţii Constituţionale, astfel că nimic nu a împiedicat-o pe reclamantă să solicite chiar de la adoptarea Legii nr. 71/2015, cu respectarea termenelor legale imperative, emiterea unui ordin de salarizare cu aplicarea unei noi valori de refreinţă sectotială, dacă aprecia că drepturile nu i-au fost calculate corect.

A mai arătat recurentul-pârât că a fost emis OMJ nr. 4680/C/21.12.2016 şi Ordinul nr. 219/C/2017 în baza art. 1 alin. (51) din O.U.G. nr. 83/2014 în acord cu Decizia nr. 23/2016 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie-Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, în temeiul art. 31 alin. (1) şi (3) din O.U.G. nr. 57/2015 şi mai ales ca urmare a Deciziei nr. 794/2016 a Curţii Constituţionale privind excepţia de neconstituţionalitate a art. 31 alin. (12) din O.U.G. nr. 57/2015 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice pe anul 2016.

Ministerul Justiţie şi-a îndeplinit obligaţia prin emiterea OMJ nr. 4680/C/21.12.2016, act administrativ emis în aplicarea Deciziei nr. 794/2016 a Curţii Constituţionale şi ţinând cont de împrejurarea că se aflau în plată indemnizaţii de încadrare brute lunare, stabilite potrivit OMJ nr. 1561/2015 şi nr. 1563/2015, prin care, în baza unor hotărâri judecătoreşti, s-au acordat creşteri salariale de 5%, 2%, 11%, indemnizaţii care reprezentau nivelul maxim în plată la acea dată, respectiv VRS de 347,10 RON, iar nu valoarea de referinţă sectorială de 405 RON.

Totodată, prin OMJ nr. 219/C/01.02.2017 a fost modificat OMJ nr. 4680/C/2016, la art. 1 alin. (1) din cuprinsul acestuia prevăzându-se că "începând cu data de 1 octombrie 2016, judecătorii din cadrul judecătoriilor, tribunalelor, tribunalelor specializate şi curţilor de apel, precum şi asistenţii judiciari beneficiază de o indemnizaţie de încadrare brută lunară stabilită prin raportare la o valoare de referinţă sectorială de 405 RON, majorată cu 10%, potrivit Legii nr. 293/2015 (...)"

Faţă de textele invocate, recurentul arată că reclamanta nu are niciun temei legal de a pretinde aplicarea valorii de referinţă sectorială de 405 RON de la 09.04.2015, în condiţiile în care această valoare de referinţă a fost folosită, deci era în plată, din data de 01.10.2016.

4. Apărările intimaţilor

Intimata-reclamantă nu a formulat întâmpinare.

5. Alte aspecte procesuale

La data de 29 octombrie 2020 recurentul-pârât Ministerul Justiţiei a depus la dosarul cauzei note scrise în cuprinsul cărora a a invocat excepţia rămânerii fără obiect a acţiunii faţă de împrejurarea că a fost emis Ordinul Ministrului Justiţiei nr. 92/C/4.01.2019 în aplicarea OMJ nr. 2066/C/2018 şi OMJ nr. 3073/C/2018, în anexa căruia se regăseşte şi reclamanta.

II. Soluţia instanţei de recurs

Analizând actele şi lucrările dosarului, sentinţa recurată în raport cu motivele de casare invocate, Înalta Curte constată că se impune casarea în parte a sentinţei, iar, în rejudecare, respingerea cererii privind obligarea pârâtului Ministerul Justiţiei să emită un nou ordin prin care să stabilească salariul reclamantei prin raportare la o valoare de referinţă sectorială de 405 RON, începând cu data de 09.04.2015, respectiv 405 RON majorat cu 10%, începând cu 01.12.2015, ca fiind rămasă fără obiect şi menţinerea celorlalte dispoziţii ale sentinţei, pentru considerentele ce vor fi prezentate în continuare.

2.1. Argumentele de fapt şi de drept relevante.

Reclamanta a învestit instanţa de contencios administrativ cu o acţiune prin care a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Justiţiei, pronunţarea unei hotărâri judecătoreşti prin care să se dispună anularea parţială a Ordinului de salarizare nr. 1475/C/24.05.2017 şi obligarea pârâtului la emiterea unui alt ordin de salarizare, conform Legii nr. 71/2015, prin raportare la o valoare de referinţă sectorială în cuantum de 405 RON, începând cu data de 9 aprilie 2015 şi 10% începând cu 1 decembrie 2015, conform art. 4 din Legea nr. 293 din 25 noiembrie 2015 şi, totodată, prin includerea în drepturile salariate lunare cuvenite subsemnatei a diferenţelor de drepturi salariate dintre indemnizaţiile procurorilor de la DNA şi DICOT şi drepturile salariale stabilite în favoarea sa.

Înalta Curte constată că, la data de 21.12.2016, a fost emis Ordinul Ministrului Justiţiei nr. 4680/C/2016, în baza art. 1 alin. (51) din O.U.G. nr. 83/2014, în acord cu Decizia nr. 23/2016 a ÎCCJ - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, în temeiul art. 31 alin. (1) şi (3) din O.U.G. nr. 57/2015, urmare şi a Deciziei nr. 794/2016 a Curţii Constituţionale privind excepţia de neconstituţionalitate a art. 31 alin. (12) din O.U.G. nr. 57/2015 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice pe anul 2016.

Astfel, prin ordinul menţionat mai sus, la art. 1 s-a dispus că:

"Începând cu 9.04.2015, judecătorii care beneficiau la acea dată de un cuantum al indemnizaţiei de încadrare brute lunare şi al sporurilor mai mic decât cel stabilit la nivel maxim pentru fiecare funcţie, grad, gradaţie şi vechime în funcţie se recalculează la nivel maxim, dacă personalul îşi desfăşoară activitatea în aceleaşi condiţii".

La art. 2 din ordinul menţionat se prevede că:

"Începând cu 1 august 2016, indemnizaţia de încadrare brută lunară a judecătorilor din cadrul judecătoriilor, tribunalelor, tribunalelor specializate şi curţilor de apel, precum şi a asistenţilor judiciari se recalculează prin raportare la o valoare de referinţă sectorială de 381,823 RON, care include toate majorările acordate acestei categorii de personal, inclusiv majorarea de 10% prevăzută de Legea nr. 293/2015, în vederea stabilirii unei salarizări la nivelul maxim aflat în plată pentru aceeaşi funcţie, grad, gradaţie, vechime în funcţie, dacă personalul îşi desfăşoară activitatea în aceleaşi condiţii".

Înalta Curte reţine că, pentru aplicarea art. 1 alin. (51) O.U.G. nr. 83/2014, la stabilirea indemnizaţiei intimatei-reclamante, s-a ţinut cont de nivelul maxim al cuantumului salariului de bază şi al sporurilor pentru funcţia similară, diferenţele băneşti rezultate din calcularea în acest mod a drepturilor salariale începând cu data de 09.04.2015.

Totodată, prin Ordinul nr. 219/C/01.02.2017, care a modificat Ordinul nr. 4680/2016, la art. 1 se prevede stabilirea indemnizaţiei prin raportare la o valoare de referinţă sectorială de 405 RON, majorată cu 10%, potrivit Legii nr. 293/2015, începând cu 1 octombrie 2016.

Ulterior, la data de 24 mai 2018, Ministrul Justiţiei a emis Ordinul nr. 2066/C/2018 prin care s-a statuat, la art. 1, că, în perioada 9.04.2015-30.11.2015, indemnizaţia de încadrare brută lunară a judecătorilor şi asistenţilor judiciari este stabilită prin raportare la valoarea de referinţă sectorială 421,36 RON (alin. (1), în perioada 01.12.2015-31.12.2017, indemnizaţia se calculează prin raportare la valoarea de referinţă sectorială 463,5 RON (alin. (2),

La art. 3 al aceluiaşi ordin, se prevede că, începând cu 01.01.2018, în aplicarea dispoziţiilor Legii nr. 153/2017, drepturile salariale pentru judecători şi asistenţi judiciari se recalculează, având în vedere cele menţionate la alin. (2).

Drept urmare, în aplicarea Ordinului nr. 2066/C/2018, Ministrul Justiţiei a emis Ordinul nr. 92/C/2019, prin care au fost recalculate drepturile judecătorilor din cadrul instanţelor de judecată din circumscripţia Curţii de Apel Cluj, din care face parte şi intimata-reclamantă.

Rezultă astfel că, în cursul soluţionării cauzei, în aplicarea art. 1 alin. (51) O.U.G. nr. 83/2014, modificată şi completată prin Legea nr. 71/2015, la stabilirea indemnizaţiei intimatei-reclamante, s-a ţinut cont de nivelul maxim al cuantumului salariului de bază şi al sporurilor pentru funcţia similară, diferenţele băneşti rezultate din calcularea în acest mod a drepturilor salariale începând cu data de 09.04.2015.

Prin urmare, întrucât prin Ordinele Ministrului Justiţiei nr. 4680/C/2016, nr. 219/C/2017 şi nr. 2066/C/2018, s-au stabilit drepturile judecătorilor din cadrul judecătoriilor, tribunalelor, tribunalelor specializate şi curţilor de apel, precum şi asistenţilor judiciari potrivit dispoziţiilor art. 1 alin. (51) din O.U.G. nr. 83/2014, aprobată prin Legea nr. 71/2015, iar în aplicarea acestora au fost emise noi ordine de salarizare pentru judecătorii din circumscripţia Curţii de Apel Cluj, din care face parte şi intimata-reclamantă (OMJ nr. 3073/C/2018 şi OMJ nr. 92/C/2019), astfel cum s-a dispus prin sentinţa recurată, se constată că s-a răspuns pretenţiilor deduse judecăţii, aşa încât cererea de chemare în judecată a rămas fără obiect.

2.2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 din C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul declarat de pârâtul Ministerul Justiţiei împotriva sentinţei nr. 4674 din data de 29 noiembrie 2017 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, va casa, în parte, sentinţa recurată şi, rejudecând, va respinge acţiunea ca rămasă fără obiect, menţinând celelalte dispoziţii ale sentinţei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de pârâtul Ministerul Justiţiei împotriva sentinţei nr. 4674 din data de 29 noiembrie 2017 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

Casează, în parte, sentinţa recurată în sensul că respinge cererea privind obligarea pârâtului Ministerul Justiţiei să emită un nou ordin prin care să stabilească salariul reclamantei prin raportare la o valoare de referinţă sectorială de 405 RON, începând cu data de 09.04.2015, respectiv 405 RON majorat cu 10%, începând cu 01.12.2015, ca fiind rămasă fără obiect.

Menţine, în rest, celelalte dispoziţii ale sentinţei recurate.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 3 noiembrie 2020.