Salary equalization for judicial assistants based on full service length and binding effect of prior court-ordered pay raises

Şedinţa publică din data de 3 noiembrie 2020

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal sub nr. x/2017 la data de 26.06.2017, reclamanta A., asistent judiciar în cadrul Tribunalului Argeş, în contradictoriu cu Ministerul Justiţiei a contestat Ordinul nr. 1626/C din data de 14.06.2017 solicitând anularea în parte a acestuia, numai în ceea ce priveşte cuantumul indemnizaţiei brute lunare ce i-a fost stabilită, deoarece există erori cu privire la modul de calcul al acesteia, astfel cum este aceasta reglementată de dispoziţiile Legii cadru nr. 284/2010, respectiv în Anexa nr. VI, Cap .VIII, Secţiunea a 3-a, art. 16.

2. Sentinţa instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 3962 din data de 26 octombrie 2017, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a hotărât următoarele: "A admis acţiunea formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Justiţiei.

A anulat în parte Ordinul nr. 1626/C din data de 14.06.2017, respectiv în ceea ce priveşte cuantumul indemnizaţiei brute lunare.".

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinţei civile atacate a formulat recurs pârâtul Ministerul Justiţiei criticând-o pentru nelegalitate în temeiul art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Recurentul-pârât Ministerul Justiţiei, în sens contrar celor reţinute de instanţă, arată că potrivit Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 27/2006, asistenţii judiciari au fost excluşi de la acordarea sporului pentru vechime în funcţie, spor de fidelitate, întrucât reprezintî o categorie de personal distinctă de cea a magistraţilor, cu un statut diferit care judtifică şi o salarizare diferită.

Mandatul asistenţilor judiciari limitat la 5 ani a exclus acordarea drepturilor care privesc fidelizarea în sistemul de justiţie, cum este sporul/majorarea de fidelitate, indiferent de cuantumul ei. La momentul adoptării Legii-cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, s-a apreciat că se poate avea în vedere acordarea unui drept specific doar pentru perioada aferentă vechimii în funcţie pe care un asistent judiciar o poate îndeplini în sistem: respectiv de la 3 la 5 ani, faptul că acelaşi asistent judiciar obţine ulterior un alt mandat de 5 ani nefiind relevant atât timp cât fidelizarea este incompatibilă cu noţiunea de mandat.

Astfel, arată pârâtul, înainte de anul 2010, sporul de fidelitate al asistenţilor judiciari nu era reglementat, Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr. 177/2002 privind salarizarea şi alte drepturi ale magistraţilor1, respectiv Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 27/2006 privind salarizarea şi alte drepturi ale judecătorilor, procurorilor şi altor categorii de personal din sistemul justiţiei (Capitolul 4, art. 16 şi art. 17) nu prevedeau acordarea sporului de fidelitate.

La momentul adoptării Legii-cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, în prezent în vigoare, s-a apreciat că se poate avea în vedere acordarea unui drept specific doar pentru perioada aferentă vechimii în funcţie pe care un asistent judiciar o poate îndeplini în sistem: respectiv de la 3 la 5 ani. în acest context nefiind relevant faptul că acelaşi asistent judiciar obţine ulterior un alt mandat de 5 ani, deci tot un mandat limitat care exclude fidelizarea în sistem pentru această categorie.

Legea-cadru nr. 284/2010 nu s-a aplicat niciunei categorii de salariaţi (deci nici asistenţilor judiciari) în ceea ce priveşte stabilirea salarizării, aceasta făcându-se prin aplicarea dispoziţiilor legale în vigoare în anul 2009, respectiv O.U.G. nr. 27/2006, precum şi ale Legii-cadru nr. 330/2009, în temeiul legilor anuale de salarizare.

Aşadar, începând cu data de 1 ianuarie 2011, în temeiul prevederilor Legii-cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, precum şi al Legii nr. 285/2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice, s-a realizat reîncadrarea personalului în funcţie, grad şi gradaţie, pe clase de salarizare.

Astfel, în ceea ce priveşte asistenţii judiciari, reîncadrarea s-a realizat avându-se în vedere dispoziţiile art. 16 din Capitolul VIII - "Reglementării specifice personalului din sistemul justiţiei", din Anexa VI - Familia ocupaţională de funcţii bugetare "justiţie", la Legea cadru nr. 284/2010.

Conform alin. (1) al acestui articol "(1) Asistenţii judiciari numiţi în condiţiile Legii nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, sunt salarizaţi cu o indemnizaţie de încadrare stabilită pe baza coeficienţilor de ierarhizare prevăzuţi la cap. I nr. crt. 1 din prezenta anexă, aferenţi unei vechimi în funcţie de la 0 la 3 ani, respectiv de la 3 la 5 ani."

Potrivit Normelor metodologice pentru aplicarea prevederilor Legii nr. 285/2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice, aprobate prin OMFP nr. 77/2011: "Persoana care, la 31 decembrie 2010, era încadrată în funcţia de asistent judiciar se reîncadrează în aceeaşi funcţie şi gradaţie, stabilindu-se clasa de salarizare în raport de vechimea în funcţie prevăzută la art. 16 alin. (1) din cap. VIII al anexei nr. VI la Legea-cadru nr. 284/2010 şi cu vechimea în muncă avute la 31 decembrie 2010 (pentru o vechime în funcţie de la 3 la 5 ani şi o vechime în muncă de peste 20 de ani, clasa de salarizare este 100). Asistenţii judiciari se pot încadra până la clasa maximă de salarizare 100."

Pct. III. A. din Ordinul comun MMFPS şi MFP nr. 42/77 din 13 ianuarie 2011 privind aprobarea Normelor metodologice pentru aplicarea prevederilor Legii nr. 285/2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice, prevede "Personalul care, în cursul anului 2011, trece într-o gradaţie superioară beneficiază suplimentar, în conformitate cu art. 11 din Legea-cadru nr. 284/2010, de clasele de salarizare succesive, iar salariul de bază i se majorează cu numărul de clase acordat înmulţit cu valoarea unei clase de salarizare de 2,5% din salariul de bază".

Aşadar, începând cu data de 1 ianuarie 2011, drepturile salariale corespunzătoare vechimii în muncă sau în funcţie au fost stabilite potrivit dispoziţiilor Legii nr. 285/2010 şi ale Normelor metodologice pentru aplicarea prevederilor Legii nr. 285/2010, mai sus-invocate.

Prin urmare, având în vedere că, potrivit O.U.G. nr. 27/2006, asistenţii judiciari nu au beneficiat de majorarea indemnizaţiei de încadrare brute lunare pentru vechimea în funcţie, acest drept salarial nu a putut fi acordat, prin ordin al ministrului justiţiei, nici după data de 1.01.2010, niciunui asistent judiciar.

4. Apărările formulate în cauză

Intimatul-reclamantă a formulat întâmpinare prin care a solicitat, în esenţă, respingerea recursului ca nefondat.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

Examinând sentinţa recurată prin prisma criticilor invocate prin cererea de recurs şi a dispoziţiilor legale incidente, Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.

Prealabil, Înalta Curte arată că, referitor la susţinerile recurentei în sensul că problema de drept a intrat în puterea de lucru judecat faţă de aspectul că prin sentinţa civilă nr. 1226/16.03.2018 pronunţată de către Curtea de Apel Bucureşti, au fost anulate ordinele emise de intimatul Ministerul Justiţiei în anul 2017 pe motivul nerespectării vechimii în funcţie, pot fi reţinute, eventual, ca practică judiciară în materie.

În ceea ce priveşte soluţia instanţei de fond privitoare la anularea în parte a Ordinul nr. 1626/C din data de 14.06.2017, respectiv în ceea ce priveşte cuantumul indemnizaţiei brute lunare stabilite pentru reclamantă, Înalta Curte apreciază că aceasta a făcut o analiză corectă a cauzei în raport cu situaţia de fapt, dar şi legislaţia aplicabilă cauzei.

Înalta curte constată că reclamanta este nemulţumită de cuantumului salariul stabilit, arătând că indemnizaţiile primite nu sunt la nivelul maxim aflat în plată şi nu includ sporul de fidelitate, respectiv sporul pentru vechime în specialitatea funcţiei din sistemul de justiţie de la 3 la 5 ani.

Reclamanta îndeplineşte funcţia de asistent judiciar în cadrul Tribunalului Argeş începând cu data de 20.06.2017.

Prin sentinţa civilă nr. 3962/26 octombrie 2017, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a dispus următoarele: "A admis acţiunea formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Justiţiei.

A anulat în parte Ordinul nr. 1626/C din data de 14.06.2017, respectiv în ceea ce priveşte cuantumul indemnizaţiei brute lunare.".

Înalta Curte constată că prin Ordinul nr. 1626/C/14.06.2017 s-a dispus ca începând cu data de 20.06.2017 reclamanta să fie numită pe o perioadă de 5 ani în funcţia de asistent judiciar la Tribunalul Argeş, clasa de salarizare 98 (corespunzătoare unei vechimi în funcţie între 3 şi 5 ani şi gradaţie 4), beneficiind de următoarele drepturi:

- o indemnizaţie de încadrare brută lunară de 9322 RON;

- un cuantum al sporului pentru condiţii de muncă grele, vătămătoare sau periculoase de 1398 RON;

- un cuantum al sporului pentru risc şi suprasolicitare neuropsihică şi al sporului pentru păstrarea confidenţialităţii de 1308 RON.

Din continutul ordinului, rezultă că pârâtul i-a stabilit reclamantei indemnizaţia de încadrare în raport de o vechime în funcţie de numai 0-3 ani, deşi în cuprinsul ordinul i-a fost recunoscută o vechime între 3 şi 5 ani.

Înalta Curte nu poate reţine argumentele recurentului pârât în sensul că reclamantei nu i se poate recunoaşte o vechime de 3 -5 ani întrucât mandatul limitat la 5 ani a exclus acordarea pentru asistenţii judiciari a drepturilor care privesc fidelizarea în sistemul de justiţie.

În acest sens, Înalta Curte arată că din punct de vedere cronologic legislaţia în privinţa salarizării personalului din sistemul justiţiei a parcurs următoarele etape:

a) Salarizarea personalului din sistemul bugetar a fost realizată prin Legea 284/2010 (în prezent abrogată prin Legea 153/2017) act normativ care nu s-a aplicat însă integral până la data abrogării sale.

b) Prin Legea 71/2015, publicată în Monitorul Oficial nr. 233 din 06.04.2015 şi care a intrat în vigoare la data de 09.04.2015 a fost aprobată O.U.G. nr. 83/2014 stabilindu-se: "Se aprobă Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 83 din 12 decembrie 2014 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2015, precum şi alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 925 din 18 decembrie 2014, cu următoarele modificări şi completări:

1. La articolul 1, după alin. (5) se introduce un nou alineat, alin. (5^1), cu următorul cuprins: "(5^1) Prin excepţie de la prevederile alin. (1) şi (2), personalul din aparatul de lucru al Parlamentului şi din celelalte instituţii şi autorităţi publice, salarizat la acelaşi nivel, precum şi personalul din cadrul Consiliului Concurenţei şi al Curţii de Conturi, inclusiv personalul prevăzut la art. 5 din aceste instituţii, care beneficiază de un cuantum al salariilor de bază şi al sporurilor mai mici decât cele stabilite la nivel maxim în cadrul aceleiaşi instituţii sau autorităţi publice pentru fiecare funcţie/grad/treaptă şi gradaţie, va fi salarizat la nivelul maxim dacă îşi desfăşoară activitatea în aceleaşi condiţii."

Reiese astfel că prin acest act normativ s-a stabilit obligaţia egalizării indemnizaţiilor pentru personalul din cadrul autorităţilor şi instituţiilor publice la nivelul maxim aflat în plată în cadrul aceleiaşi autorităţi sau instituţii.

c) În Monitorul Oficial nr. 884 din 25 noiembrie 2015 a fost publicată Legea 293/2015 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 83/2014 prin care s-a stabilit:

(1) Prin excepţie de la prevederile art. 1 alin. (1), începând cu data de 1 decembrie 2015, cuantumul brut al salariilor de bază/soldelor funcţiilor de bază/salariilor funcţiei de bază/indemnizaţiilor de încadrare de care beneficiază personalul prevăzut în anexa nr. VI - Familia ocupaţională de funcţii bugetare "Justiţie",……, se majorează cu 10% faţă de nivelul acordat pentru luna noiembrie 2015.

(2) Prin excepţie de la prevederile art. 1 alin. (2), cuantumul sporurilor, indemnizaţiilor şi al celorlalte elemente ale sistemului de salarizare care fac parte, potrivit legii, din salariul brut/solda lunară brută/salariul lunar brut/indemnizaţia brută de care beneficiază personalul prevăzut la alin. (1) se majorează cu acelaşi procent de 10%, în măsura în care personalul respectiv îşi desfăşoară activitatea în aceleaşi condiţii.

Aşadar, prin acest act normativ a fost stabilită o majorare cu 10% a indemnizaţiilor inclusiv pentru Familia ocupaţională de funcţii bugetare "Justiţie",

d) Prin art. 1 alin. (1) din Ordonanţa nr. de urgenţă a Guvernului nr. 57/2015 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2016, prorogarea unor termene, precum şi unele măsuri fiscal-bugetare, publicată în Monitorul Oficial nr. 923 din 11 decembrie 2015, s-a stabilit:, În anul 2016, cuantumul brut al salariilor de bază/soldelor funcţiei de bază/salariilor funcţiei de bază/indemnizaţiilor de încadrare de care beneficiază personalul plătit din fonduri publice se menţine la acelaşi nivel cu cel ce se acordă pentru luna decembrie 2015, în măsura în care personalul îşi desfăşoară activitatea în aceleaşi condiţii şi nu se aplică valoarea de referinţă şi coeficienţii de ierarhizare corespunzători claselor de salarizare prevăzuţi în anexele la Legea-cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, cu modificările şi completările ulterioare.’’

e) La data de 01.07.2016 a intrat în vigoare Ordonanţa de urgenţă nr. 20/2016 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 57/2015 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2016, prorogarea unor termene, precum şi unele măsuri fiscal-bugetare şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative.

Prin acest nou act normativ a fost modificată Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2015 fiind introdus art. 31 prin care se prevede; "Prin excepţie de la prevederile art. 1 alin. (1), începând cu luna august 2016, personalul plătit din fonduri publice care beneficiază de un cuantum al salariilor de bază/indemnizaţiilor de încadrare mai mic decât cel stabilit la nivel maxim pentru fiecare funcţie, grad/treaptă, gradaţie, vechime în funcţie sau în specialitate, după caz, va fi salarizat la nivelul maxim al salariului de bază/indemnizaţiei de încadrare din cadrul instituţiei sau autorităţii publice respective, dacă îşi desfăşoară activitatea în aceleaşi condiţii.’’

Având în vedere diferenţele nejustificate ale veniturilor din sistemul bugetar, pentru persoane care îşi desfăşurau activitatea în aceleaşi condiţii, prin acest act normativ s-a stabilit obligaţia egalizării nivelului veniturilor în raport de nivelul maxim aflat în plată.

f) La data de 31.08.2016 a fost adoptată Ordonanţă de urgenţă nr. 43/2016 publicată în Monitorul Oficial nr. 673 din 31 august 2016 prin care se modifică Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr. 57/2015 astfel:

La articolul 3^1, după alin. (1) se introduc patru noi alineate, alin. (1^1) - (1^4), cu următorul cuprins:

"(1^1) Sintagma «fiecare funcţie» prevăzută la alin. (1) reprezintă funcţiile prevăzute în aceeaşi anexă, capitol, literă, număr şi număr curent în Legea-cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, cu modificările şi completările ulterioare.

(1^2) În aplicarea prevederilor alin. (1), pentru stabilirea nivelului maxim al salariului de bază/indemnizaţiei de încadrare din cadrul instituţiei sau autorităţii publice respective, se iau în considerare numai drepturile salariale prevăzute în actele normative privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice şi nu se includ drepturile stabilite sau recunoscute prin hotărâri judecătoreşti.

Aşadar, prin acest act normativ a fost modificat principiul egalizării indemnizaţiilor în raport de nivelul maxim existent stipulându-se că acest nivel se va stabili fără a se ţine seama de drepturi salariale stabilite prin hotărâri judecătoreşti.

g) Prin decizia nr. 794/2016 din 15 decembrie 2016 Curtea Constituţională a României, sesizată cu soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor O.U.G. nr. 57/2015 a pronunţat următoarea soluţie:

1. Respinge, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 31alin. (1^4) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2015 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2016, prorogarea unor termene, precum şi unele măsuri fiscal-bugetare, excepţie ridicată de Curtea de Apel Bucureşti în Dosarul nr. 6 . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .al Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

2. Admite excepţia de neconstituţionalitate ridicată de aceeaşi autoare în acelaşi dosar şi constată că dispoziţiile art. 31alin. (1^2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2015 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2016, prorogarea unor termene, precum şi unele măsuri fiscal-bugetare sunt neconstituţionale.

3. Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de aceeaşi autoare în acelaşi dosar şi constată că dispoziţiile art. 31alin. (1^1) şi (1^3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2015 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2016, prorogarea unor termene, precum şi unele măsuri fiscal-bugetare sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.

În considerentele aceste decizii Curtea Constituţională a României, în motivarea deciziei de admitere a excepţiei de neconstituţionalitate a reţinut următoarele: "Prin urmare, Curtea constată că dispoziţiile art. 31alin. (1^2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2015, introdus prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 43/2016, contravin principiului egalităţii în faţa legii, consacrat prin art. 16 din Constituţie, deoarece stabilesc că persoanele aflate în situaţii profesionale identice, dar care nu au obţinut hotărâri judecătoreşti prin care să li se fi recunoscut majorări salariale, au indemnizaţii de încadrare diferite (mai mici) faţă de cei cărora li s-au recunoscut astfel de drepturi salariale, prin hotărâri judecătoreşti, generând diferenţe în stabilirea salariului de bază/indemnizaţiei de încadrare. Or, tratamentul juridic diferit instituit de legiuitor nu are nicio justificare obiectivă şi rezonabilă. De altfel, dispoziţiile de lege criticate lipsesc de sens şi, practic, anulează voinţa legiuitorului şi raţiunea esenţială a edictării actului normativ respectiv, astfel cum sunt precizate în Preambulul Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 20/2016, anume acelea de a egaliza veniturile personalului bugetar cu aceeaşi funcţie, grad/treaptă, gradaţie, vechime în funcţie sau în specialitate, prin raportate la nivelul maxim, şi de a elimina inechităţile existente. Aşadar, dispoziţiile art. 3^1 alin. (1^2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2015, introdus prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 43/2016, generează inegalităţi în ceea ce priveşte calculul indemnizaţiei/salariului de bază al magistraţilor, respectiv personalului asimilat, cu acelaşi grad, gradaţie, condiţii de vechime şi de studii, şi, prin urmare, contravin art. 16 din Constituţie.

Astfel, Curtea constată că, pentru respectarea principiului constituţional al egalităţii în faţa legii, nivelul maxim al salariului de bază/indemnizaţiei de încadrare, prevăzut de Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2015, corespunzător fiecărei funcţii, grad/treaptă, gradaţie, vechime în funcţie sau în specialitate, trebuie să includă majorările (indexările) stabilite prin hotărâri judecătoreşti şi să fie acelaşi pentru tot personalul salarizat potrivit dispoziţiilor de lege aplicabile în cadrul aceleiaşi categorii profesionale, respectiv familii ocupaţionale prevăzute de Legea-cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice.’’

h) În Monitorul Oficial, Partea I nr. 899 din 9 noiembrie 2016 a fost publicată decizia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie nr. 23 din 26 septembrie 2016 pronunţată de Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept prin care s-a stabilit: "În interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 1 alin. (51) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 83/2014 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2015, precum şi alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 71/2015, cu modificările şi completările ulterioare, sintagma "salarizat la acelaşi nivel" are în vedere personalul din cadrul aparatului de lucru al Parlamentului, personalul din cadrul Consiliului Concurenţei, al Curţii de Conturi, precum şi din cadrul celorlalte autorităţi şi instituţii publice enumerate de art. 2 alin. (1) lit. a) din Legea-cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, cu modificările şi completările ulterioare; nivelul de salarizare ce va fi avut în vedere în interpretarea şi aplicarea aceleiaşi norme este cel determinat prin aplicarea prevederilor art. 1 alin. (1) şi (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 83/2014, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 71/2015, cu modificările şi completările ulterioare, în cadrul aceleiaşi autorităţi sau instituţii publice.

În aplicarea acestui mecanism al egalizării reclamanta a invocat situaţia altor asistenţi judiciari în privinţa cărora drepturile salariale au fost stabilite la un nivel superior ca urmare a unor hotărâri judecătoreşti definitive.

Astfel a făcut referire la existenţa sentinţei civile nr. 797/23.05.2018 a Tribunalului Dâmboviţa, definitivă prin decizia nr. 34/17.01.2019 a a Curţii de Apel Ploieşti, hotărâre prin care altor persoane care ocupă aceleaşi funcţii le-a fost recunoscută în integralitate vechimea în funcţie.

În consecinţă, în raport de prevederile legale redate anterior, Înalta Curte constată că reclamanta este îndreptăţită la stabilirea drepturilor salariale prin luarea în considerare în integralitate a vechimii în funcţia de asistent judiciar.

Aşadar, concluzia instanţei de fond nu contrazice nici aplicarea deciziei CCR nr. 794/15.12.2016, nici a actelor normative anterior antamate, ci vine să sublinieze principiul egalităţii în faţa legii a tuturor categoriilor de salariaţi, inclusiv a asistenţilor judiciari, eliminând o serie de interpretări contradictorii cu privire la aplicarea legilor de salarizare, raportate la punerea în aplicarea a unor hotărâri judecătoreşti obţinute anterior şi incluse în baza de salarizare.

Acestea sunt chestiuni de principiu care stabilesc un echilibru firesc în raporturile de muncă dintre salariaţi şi angajatori care au calitatea de instituţii publice, plecând de la premisele egalităţii, nediscriminării şi transparenţei în acordarea remuneraţiei celor care lucrează în condiţii similare având aceeaşi funcţie/grad/treaptă şi gradaţie.

Pentru aceste considerente, constatând că nu este incident motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., în temeiul prevederilor art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul declarat de pârâtul Ministerul Justiţiei, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de pârâtul Ministerul Justiţiei împotriva sentinţei civile nr. 3962 din data de 26 octombrie 2017 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 3 noiembrie 2020.