Forestry compensation suit against Ministry of Public Finance fails for lack of passive standing, appeal upheld as unfounded

Şedinţa publică din data de 4 februarie 2020

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Timişoara sub nr. x/2017, la data de 23.02.2017, reclamanta A. ai Oraşului Ineu, a chemat în judecată pârâtul Statul Roman, prin Ministerul Finanţelor Publice, solicitând instanţei ca, prin hotărârea ce o va pronunţa, să dispună obligarea pârâtului la transmiterea proiectului de Hotărâre a Guvernului pentru aprobarea Normelor Metodologice de acordare, utilizare si control a unor compensaţii reprezentând contravaloarea produselor pe care proprietarii nu Ie recoltează, datorită funcţiilor de protecţie stabilite prin amenajamente silvice care determină restricţii în recoltarea de masă lemnoasă Ia Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale în vederea notificării Comisiei Europene; obligarea pârâtei, după avizarea de către Comisia Europeana, la aprobarea proiectului de Hotărâre a Guvernului pentru aprobarea Normelor Metodologice de acordare, utilizare si control a unor compensaţii reprezentând contravaloarea produselor pe care proprietarii nu le recoltează, datorită funcţiilor de protecţie stabilite prin amenajamente silvice care determină restricţii în recoltarea de masă lemnoasă; obligarea pârâtei la plata către A. ai Oraşului Ineu de despăgubiri în valoare de 56.827.08 RON, suma reprezentând plăţile făcute de reclamantă în baza contractelor de prestări servicii către ocoalele silvice, servicii constând în paza şi administrarea pădurii cu statut de rezervaţie în suprafaţa de 114 hectare; obligarea pârâtei la plata către A. ai Oraşului Ineu de despăgubiri în valoare de 1.034.379 RON, suma reprezentând contravaloarea produselor pe care nu le-a recoltat de pe suprafaţa de 114 ha teren forestier pe perioada 2011-2017; obligarea pârâtului la plata de daune cominatorii în cuantum de 1000 RON pe zi de întârziere de la data pronunţării sentinţei şi până la transmiterea către Comisia Europeana spre avizare a proiectului de Hotărâre a Guvernului pentru aprobarea Normelor Metodologice de acordare, utilizare si control a unor compensaţii reprezentând contravaloarea produselor pe care proprietarii nu le recoltează, datorită funcţiilor de protecţie stabilite prin amenajamente silvice care determină restricţii în recoltarea de masă lemnoasă, precum şi obligarea pârâtului la plata de daune cominatorii în cuantum de 1000 RON pe zi de întârziere de la data primirii Deciziei Comisiei Europene de avizare a proiectului de Hotărâre a Guvernului pentru aprobarea Normelor Metodologice de acordare, utilizare şi control a unor compensaţii reprezentând contravaloarea produselor pe care proprietarii nu le recoltează, datorită funcţiilor de protecţie stabilite prin amenajamente silvice care determină restricţii în recoltarea de masă lemnoasă şi până la aprobarea acestui proiect de Hotărâre de către pârât.

Soluţia instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 167 pronunţată în data de 30.05.2017, Curtea de Apel Timişoara, secţia contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia lipsei de calitate procesuală pasivă a Statului Român prin Ministerul Finanţelor Publice, respingând acţiunea formulată de reclamanta A. ai Oraşului Ineu, în contradictoriu cu pârâtul Statul Roman, prin Ministerul Finanţelor Publice, fără cheltuieli de judecată.

Calea de atac a recursului exercitată în cauză şi motivele înfăţişate

Împotriva hotărârii instanţei de fond reclamantul A. ai Oraşului Ineu a exercitat calea de atac a recursului, în condiţiile art. 493 din C. proc. civ.

Încadrând generic recursul în dispoziţiile art. 488 şi următoarele din C. proc. civ., recurentul - reclamant a solicitat admiterea recursului, casarea în totalitate a sentinţei atacate şi trimiterea cauzei spre rejudecare la instanţa de fond.

În dezvoltarea criticilor sale, a susţinut în esenţă recurentul-reclamant că hotărârea atacată este netemeinică şi nelegală, raportat la faptul că instanţa de fond a admis cu cu usurinta apărările pârâtei, fără să motiveze hotărârea, dând senzaţia că lasă în seama instanţei de recurs judecarea prezentei cauze.

Intimata-pârâtă prin intampinarea depusa a invocat in sustinerea exceptiei lipsei de calitate procesuală pasivă, temeiuri de drept care nu au legătura cu aceasta exceptie.

Solicită astfel a se observa de către instanţa de control judiciar că hotărârea atacata este pronunţată fără a fi motivată, motivarea reprezentând un element esenţial al hotararii judecătoresti, o puternică garanţie a impartialitătii judecătorului şi a calitătii actului de justitie, precum şi o premisă a exercitării corespunzătoare de către instanta superioara a atribuţiilor de control judiciar de legalitate si temeinicie.

Susţine recurentul că, atâta timp cât în considerente instanta nu evoca normele substantiale si procedurale incidente şi aplicarea lor în speţă, soluţia exprimată prin dispozitiv rămâne nesusţinută şi pur formală.

Consideră astfel că hotărârea instanţei de fond este arbitrară şi nu permite exercitarea controlului judiciar.

In concluzie, recurentul menţionează că i-a fost încalcat dreptul la un proces echitabil, vătămat fiind procesual, vătămare care nu poate fi înlăturată decât prin aplicarea art. 498 alin. (2) C. proc. civ., respectiv casarea în totalitate a sentinţei atacate si trimiterea spre rejudecare la instanta de fond a cererii sale, pentru a asigura partilor accesul la gradul dublu de jurisdictie, ca garantie a legalitatii si temeiniciei hotarârii judecătoresti ce va fi dată în prezenta cauză.

Apărările formulate în cauză

Intimatul-pârât Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice a formulat întâmpinare, în cadrul căreia, fără a invoca excepţii de ordine publică, a solicitat respingerea recursului formulat în cauză, ca nefondat şi menţinerea sentinţei de fond, ca fiind temeinică şi legală.

Răspunsul la întâmpinare

Recurentul-reclamant a formulat răspuns la întâmpinarea depusă de intimatul - pârât, în cadrul căruia susţine că apărarea acestuia, în sensul că doar Ministerul Mediului, Apelor şi Pădurilor ar avea calitate procesual pasivă, ca iniţiator al proiectului de hotărâre de guvern, este nefondată cât timp la nivelul anului 2012 trebuia emisă doar hotărârea de guvern privind normele metodologice.

Susţine recurentul că Ministerele sunt organe de specialitate ale Administraţiei Publice Centrale în subordinea Primului Ministru, acţionând în calitate de reprezentant al puterii statale, actele acestora sunt considerate ale Statului Român, care garantează pentru corecta aplicare a hotărârilor emise în numele său, iar în litigiile ce au ca obiect drepturi patrimoniale, statul este reprezentat în instanţă prin Ministerul Finanţelor, astfel că obligaţia de plată a creanţei pe care o are împotriva Statului Român nu poate fi adusă la îndeplinire decât prin acţiunile întreprinse în mod concordant de către ministere şi Guvernul României.

Procedura de soluţionare a recursului

Cu privire la examinarea recursului în completul filtru

În cauză, au fost avute în vedere modificările aduse prin Legea nr. 212/2018 dispoziţiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ în sensul că procedura de filtrare a recursurilor, reglementată prin dispoziţiile art. 493 C. proc. civ., este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ şi fiscal, precum şi măsurile luate prin Hotărârea Colegiului de Conducere nr. 106 din data de 20 septembrie 2018 prin care s-a luat act de hotărârea Plenului judecătorilor secţiei de contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie adoptată la data de 13 septembrie 2018 în sensul că procedura de filtrare a recursurilor, reglementată prin dispoziţiile art. 493 C. proc. civ., este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ şi fiscal.

Faţă de aceste aspecte, în temeiul art. 494, raportat la art. 475 alin. (2) şi art. 201 din C. proc. civ., astfel cum au fost completate prin dispoziţiile XVII alin. (3), raportat la art. XV din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti, precum şi pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ. şi dispoziţiile art. 109 din Regulamentul de ordine interioară al instanţelor judecătoreşti, prin rezoluţie s-a fixat termen de judecată la data de 04 februarie 2020, în şedinţă publică, cu citarea părţilor.

Împreună cu Răspunsul la întâmpinare transmis prin poştă de către recurentul - reclamant la data de 28.11.2017, la data de 04.12.2017 a fost înregistrată şi Precizarea formulată de aceeaşi parte, în cadrul căreia menţionează că înţelege să renunţe la judecarea capetelor de cerere 1,2,5 şi 6, ca rămase fără obiect, având în vedere că, la data de 06 iulie 2017 s-a publicat în Monitorul Oficial al României nr. 526 Hotărârea Guvernului nr. 447/2017 pentru aprobarea Normelor Metodologice de acordare, utilizare şi control a compensaţiilor reprezentând contravaloarea produselor pe care proprietarii nu le recoltează datorită funcţiilor de protecţie stabilite prin amenajamentele silvice care determină restricţii în recoltarea de masă lemnoasă.

În cadrul dezbaterilor orale din şedinţa publică de la acest termen de judecată, reprezentantul intimatului - pârât Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice a invocat excepţia lipsei de interes a recursului cu privire la capetele 3 şi 4 din cererea de chemare în judecată, astfel cum a fost restrânsă de către recurentul - reclamant, prin Precizarea depusă la dosar în această etapă procesuală.

Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi asupra recursului, potrivit prevederilor art. 496-499 din C. proc. civ.

Analizând actele şi lucrările dosarului, precum şi sentinţa recurată, în raport de motivele de casare invocate şi de apărările din cuprinsul întâmpinării, Înalta Curte constată că recursul declarat de reclamantul A. ai Oraşului Ineu este nefondat, pentru următoarele considerente:

În prealabil, în ceea ce priveşte excepţia lipsei de interes a recursului, invocată verbal în şedinţa publică de faţă, de către reprezentantul intimatului - pârât, cu privire la capetele 3 şi 4 din cererea de chemare în judecată, astfel cum a fost restrânsă de către recurentul - reclamant, prin Precizarea depusă la dosar în această etapă procesuală, Înalta Curte o califica drept o apărare pe fondul litigiului, având în vedere soluţia dată de instanţa de fond prin hotărârea pronunţată, stadiul dosarului, aflat în calea de atac a recursului şi scopul acestei căi de atac, astfel cum este reglementat de dispoziţiile art. 483 alin. (3) C. proc. civ., conform cărora " recursul urmăreşte să supună instanţei competente examinarea, în condiţiile legii, a conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile".

Înalta Curte are în vedere deopotrivă şi dispoziţiile art. 478 alin. (3) C. proc. civ., incidente şi în cazul recursului, precum şi dispoziţiile art. 494 C. proc. civ., ce prevăd următoarele: art. 478 alin. (3) C. proc. civ. " În apel nu se poate schimba calitatea părţilor, cauza sau obiectul cererii de chemare în judecată şi nici nu se pot formula pretenţii noi", respectiv art. 494 C. proc. civ. ce reglementează judecata recursului, ce prevăd următoarele:" Dispoziile de procedură privind judecata în primă instanţă şi în apel se aplică şi în instanţa de recurs, în măsura în care nu sunt potrivnice celor cuprinse în prezenta secţiune".

În condiţiile în care, în prima etapă procesuală instanţa de fond nu a ajuns la analiza pe fond a litigiului, soluţionând cauza pe cale de excepţie, prin admiterea excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive, iar în calea de atac a recursului se examinează conformitatea hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile, Înalta Curte reţine că cererea precizatoare formulată de recurenta - reclamantă în această etapă procesuală, respectiv "excepţia lipsei de interes a recursului cu privire la capetele 3 şi 4, din cererea de chemare în judecată, astfel cum a fost restrânsă în această etapă procesuală", invocată de intimatul - pârât în cadrul dezbaterilor orale din şedinţa publică de faţă, s-ar putea analiza doar în ipoteza unei eventuale admiteri a recursului ce face obiectul prezentei judecăţi, cu consecinţa casării hotărârii şi trimiterii cauzei la instanţa de fond pentru continuarea judecăţii pe fondul litigiului.

Trecând la analizarea pe fond a recursului, reţine Înalta Curte că, deşi recurentul - reclamant a invocat doar generic dispoziţiile art. 488 şi următoarele din C. proc. civ., fără a încadra expres criticile sale în unul sau mai multe din cazurile de casare strict şi limitativ prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ., în baza rolului activ conferit de dispoziţiile art. 22 C. proc. civ., raportat la criticile dezvoltate în cadrul cererii de recurs, instanţa de control judiciar constată că, în esenţă, s-au invocat motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 şi pct. 8 C. proc. civ., recurentul criticând atât modalitatea în care judecătorul fondului a motivat hotărârea şi a expus motivele pe care şi-a întemeiat soluţia, susţinând astfel că hotărârea este nemotivată cât şi soluţia dată de acesta cu privire la excepţia lipsei calităţii procesuale pasive.

În ceea ce priveşte motivul de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., potrivit căruia casarea hotărârii se poate cere când aceasta nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau când cuprinde motive contradictorii ori numai străine de natura cauzei, Înalta Curte reţine următoarele:

Potrivit dispoziţiilor art. 425 alin. (1) lit. b) din C. proc. civ., republicat, hotărârea judecătorească va cuprinde:

"(1)/…/b) considerentele, în care se vor arăta obiectul cererii şi susţinerile pe scurt ale părţilor, expunerea situaţiei de fapt reţinută de instanţă pe baza probelor administrate, motivele de fapt şi de drept pe care se întemeiază soluţia, arătându-se atât motivele pentru care s-au admis, cât şi cele pentru care s-au înlăturat cererile părţilor."

Verificând considerentele sentinţei recurate, Înalta Curte constată că acestea îndeplinesc exigenţele dispoziţiilor art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ. şi explică în mod convingător soluţia pronunţată în dispozitiv, prin argumente de fapt şi de drept care demonstrează că judecătorul fondului a analizat în mod adecvat probele dosarului, pe care le-a trecut prin filtrul propriei sale aprecieri şi a explicat raţionamentul pe baza căruia a reţinut, în final, că acţiunea reclamantei a fost formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală.

În cauză, hotărârea pronunţată de instanţa de fond satisface cerinţele prevăzute de dispoziţiile legale menţionate, în considerentele acesteia regăsindu-se motivele de fapt şi de drept care au determinat formarea convingerii instanţei cu privire la soluţia pronunţată.

Astfel, sentinţa recurată cuprinde în motivare argumentele pentru care prima instanţă a constatat că, raportat la obiectul cererii de chemare în judecată, acţiunea promovată de recurenta - reclamantă a fost îndreptată împotriva unei persoane fără calitate procesuală, aceste argumente raportându-se în mod necesar, pe de o parte, la susţinerile reclamantului, iar pe de altă parte, la dispoziţiile legale aplicabile raportului juridic dedus judecăţii.

Astfel cum rezultă şi din considerentele sentinţei civile recurate, instanţa de fond a procedat în conformitate cu normele legale mai sus menţionate, soluţionând cu prioritate, în conformitate cu dispoziţiile art. 248 C. proc. civ., excepţia lipsei calităţii procesuale pasive, în sensul admiterea acesteia.

Motivarea clară şi accesibilă a judecătorului fondului răspunde şi exigenţelor impuse de art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, care obligă tribunalele să-şi motiveze deciziile dar nu le poate impune să dea un răspuns detaliat la fiecare argument, întinderea obligaţiei de motivare putând să varieze în funcţie de natura deciziei şi trebuind analizată în lumina circumstanţelor fiecărei speţe (Hotărârea din 9 decembrie 1994 în cauza Ruiz Torja contra Spaniei).

Instanţa de control judiciar nu-şi poate însuşi critica recurentului, în sensul că "hotărârea este pronunţată fără a fi motivată", din considerentele acesteia rezultând cu uşurinţă argumentele avute în vedere de instanţă la pronunţarea soluţiei de admitere a excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive a Statului Român prin Ministerul Finanţelor Publice, argumente ce se raportează în mod corect atât la obiectul cererii de chemare în judecată cât şi la normele legale incidente în litigiul dedus judecăţii.

În prezenta cauză, în condiţiile în care instanţa de fond, în conformitate cu dispoziţiile art. 248 C. proc. civ., a analizat şi s-a pronunţat " mai întâi", doar cu privire la excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice, adică înainte de a cerceta fondul litigiului, este de la sine înţeles că şi considerentele instanţei nu pot avea aceeaşi amploare şi consistenţă ca atunci când instanţa s-ar fi pronunţat pe fondul cauzei, situaţie ce impunea soluţionarea tuturor capetelor de cerere.

Prin urmare, se constată că motivarea hotărârii atacate este clară, concisă şi concretă, în concordanţă cu probele de la dosar, judecătorul fondului expunând silogismul logico-juridic ce a stat la baza soluţiei pronunţate, fiind clare raţiunile avute în vedere de aceasta

Faţă de aceste considerente Înalta Curte apreciază că toate criticile recurentului subsumate motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., sunt nefondate, sentinţa ce formează obiectul recursului fiind redactată cu respectarea dispoziţiilor art. 425 din C. proc. civ. - judecătorul fondului expunând în mod clar şi logic argumentele care au fundamentat soluţia adoptată.

În ceea ce priveşte motivul de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., potrivit căruia, casarea unei hotărâri se poate cere când "aceasta a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material", Înalta Curte reţine că aceste dispoziţii au în vedere situaţiile în care instanţa recurge la textele de lege ce sunt de natură să ducă la soluţionarea cauzei, dar fie le încalcă, în litera sau în spiritul lor, fie le aplică greşit, interpretarea pe care le-o dă fiind prea întinsă sau prea restrânsă ori cu totul eronată.

În cauza de faţă aceste motive nu sunt incidente, sentinţa pronunţată în litigiu fiind dată ca urmare a interpretării şi aplicării corecte a normelor de drept material la circumstanţele de fapt ale cauzei, instanţa de fond aplicând în mod corect dispoziţiile legale.

Analizând obiectul litigiului dedus judecăţii, Înalta Curte constată că recurentul reclamant A. ai Oraşului Ineu a solicitat instanţei ca, prin hotărârea pe care o va pronunţa, doar în contradictoriu cu pârâtul Statul Român - prin Ministerul Finanţelor Publice să dispună obligarea acestui pârât la următoarele:

- la transmiterea proiectului de Hotărâre a Guvernului pentru aprobarea Normelor Metodologice de acordare, utilizare si control a unor compensaţii reprezentând contravaloarea produselor pe care proprietarii nu Ie recoltează, datorită funcţiilor de protecţie stabilite prin amenajamente silvice care determină restricţii în recoltarea de masă lemnoasă Ia Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale în vederea notificării Comisiei Europene;

- la aprobarea, după avizarea de către Comisia Europeana, a proiectului de Hotărâre a Guvernului pentru aprobarea Normelor Metodologice de acordare, utilizare si control a unor compensaţii reprezentând contravaloarea produselor pe care proprietarii nu le recoltează, datorită funcţiilor de protecţie stabilite prin amenajamente silvice care determină restricţii în recoltarea de masă lemnoasă;

- la plata către A. ai Oraşului Ineu de despăgubiri în valoare de 56.827.08 RON, suma reprezentând plăţile făcute de reclamantă în baza contractelor de prestări servicii către ocoalele silvice, servicii constând în paza şi administrarea pădurii cu statut de rezervaţie în suprafaţa de 114 hectare;

- la plata de despăgubiri către A. ai Oraşului Ineu, în valoare de 1.034.379 RON, suma reprezentând contravaloarea produselor pe care nu le-a recoltat de pe suprafaţa de 114 ha teren forestier pe perioada 2011-2017;

- la plata de daune cominatorii în cuantum de 1000 RON pe zi de întârziere de la data pronunţării sentinţei şi până la transmiterea către Comisia Europeana spre avizare a proiectului de Hotărâre a Guvernului pentru aprobarea Normelor Metodologice de acordare, utilizare si control a unor compensaţii reprezentând contravaloarea produselor pe care proprietarii nu le recoltează, datorită funcţiilor de protecţie stabilite prin amenajamente silvice care determină restricţii în recoltarea de masă lemnoasă, precum şi

- la plata de daune cominatorii în cuantum de 1000 RON pe zi de întârziere de la data primirii Deciziei Comisiei Europene de avizare a proiectului de Hotărâre a Guvernului pentru aprobarea Normelor Metodologice de acordare, utilizare şi control a unor compensaţii reprezentând contravaloarea produselor pe care proprietarii nu le recoltează, datorită funcţiilor de protecţie stabilite prin amenajamente silvice care determină restricţii în recoltarea de masă lemnoasă şi până la aprobarea acestui proiect de Hotărâre de către pârât.

În drept, reclamantul şi-a întemeiat acţiunea pe dispoziţiile Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004 şi pe dispoziţiile Codului Silvic instituit de Legea nr. 46/2008.

Prin întâmpinarea formulată în cauză, singura autoritate chemată în proces ca pârât, respectiv Ministerul Finanţelor Publice - prin Direcţia Generală a Finanţelor Publice Timişoara, a invocat excepţia lipsei calităţii procesuale pasive, susţinând că această autoritate nu poate emite nici un document sau să satisfacă anumite pretenţii ale reclamanului care să aibă legătură cu cauza pendinte şi nici nu poate îndeplini vreun alt act care să împiedice naşterea calităţii procesuale pasive a pârâtei în cauză, astfel încât între părţi nu a luat naştere până în acest moment vreun raport juridic în condiţiile stipulate de dispoziţiile art. 36 teza I din C. proc. civ.

Totodată, pârâtul a apreciat că introducerea în cauză şi a Guvernului României, a Ministerul Agriculturii si Dezvoltării Rurale şi eventual a Ministerul Mediului şi Pădurilor în calitate de "pârât/pârâţi", ar putea acoperi acest viciu procedural.

Instanţa de fond, în conformitate cu dispoziţiile art. 248 C. proc. civ., având de soluţionat "mai întâi" excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Statului Român prin Ministerul Finanţelor Publice, a admis-o, reţinând în esenţă că, raportat la cererea de chemare în judecată şi la dispoziţiile art. 97 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 46/2008, privind Codul Silvic, cu modificările şi completările ulterioare şi art. 12 alin. (2) din H.G. nr. 861/2009, această autoritate nu are calitate procesuală pasivă în cauză, nefiind autoritatea desemnată să emită proiectul de Hotărâre a Guvernului şi nici autoritatea desemnată legal să deconteze sumele solicitate.

Pe cale de consecinţă, a respins acţiunea formulată de reclamant.

Această soluţie este însuşită şi de instanţa de control judiciar, pentru că reflectă o corectă raportare a situaţiei de fapt la cadrul normativ incident în perioada de referinţă.

Analizând hotărârea atacată din această perspectivă, având în vedere deopotrivă şi criticile formulate de recurentul - reclamant pe acest aspect, Înalta Curte reţine că menţionarea noţiunii de " stat" în cuprinsul art. 97 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 46/2008 -Codul Silvic, nu conferă calitate procesuală pasivă în cauză pârâtului Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice, având în vedere dispoziţiile exprese ale art. 99 alin. (1) din Legea nr. 46/2008, ce prevăd că " Normele metodologice de acordare, utilizare şi control a sumelor anuale prevăzute la art. 98 se aprobă prin hotărâre a Guvernului, la propunerea autorităţii publice centrale care răspunde de silvicultură".

Astfel, instanţa de control judiciar apreciază că judecătorul fondului în mod corect a reţinut că acordarea ajutoarelor de stat, respectiv plata compensaţiilor solicitate de reclamant prin cererea de chemare în judecată este condiţionată, alături de îndeplinirea condiţiei de emitere a Deciziei Comisiei Europene nr. C(2012) 5166 final/19.07.2012 (condiţie îndeplinită) şi de adoptarea şi publicarea în Monitorul Oficial a Hotărârii Guvernului pentru aprobarea normelor metodologice de acordare, utilizare şi control a ajutorului de stat pentru compensaţii reprezentând contravaloarea masei lemnoase pe care proprietarii nu o recoltează datorită funcţiilor de protecţie stabilite prin amenajamente silvice, necesare acoperirii costurilor reclamate de gestionarea durabilă a pădurilor (condiţie ce nu a fost îndeplinită) şi că ajutoarele de stat se vor acorda numai după aprobarea si publicarea proiectului de Hotărâre a Guvernului mai sus menţionat, în Monitorul Oficial al României, în limita fondurilor alocate în buget cu această destinaţie, conform Deciziei Europene nr. C(2012) 5166. O.G. nr. 14/2010 modificată şi completată prin Legea nr. 74/2010, la art. 4 punctul 11 prevâzându-se faptul că Guvernul este abilitat să acorde forme de ajutor de stat permise conform art. 1 şi în sectorul forestier.

Conform art. 9 alin. (2) din noul C. proc. civ., obiectul şi limitele procesului sunt stabilite prin cererile şi apărările părţilor.

Acest articol reglementează principiul disponibilităţii părţilor în procesul civil, una dintre componentele acestui principiu fiind dreptul de a determina cadrul procesual, atât din punct de vedere al obiectului, cauzei şi părţilor, cât şi din perspectiva apărărilor formulate în proces.

În conformitate cu acest principiu, reclamantul, prin Răspunsul la întâmpinarea depusă de autoritatea pârâtă la cererea de chemare în judecată formulată, nu a precizat un alt cadrul procesual, ci s-a limitat a combate excepţia lipsei calităţii procesuale pasive ridicată de pârât, invocând dispoziţiile art. 25 din Decretul nr. 31/1954 şi art. 3 pct. 37 din H.G. nr. 447/1997 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Finanţelor.

Înalta Curte constată însă că aceste dispoziţii nu fac dovada identităţii între pârâtul Statul Român - prin Ministerul Finanţelor Publice şi " persoana" care este subiect pasiv în raportul juridic dedus judecăţii, din conţinutul acestora nerezultând că Ministerul Finanţelor este autoritatea desemnată de legiuitor la " transmiterea proiectului de Hotărâre a Guvernului pentru aprobarea Normelor Metodologice de acordare, utilizare si control a unor compensaţii reprezentând contravaloarea produselor pe care proprietarii nu Ie recoltează, respectiv la aprobarea proiectului de Hotărâre a Guvernului pentru aprobarea Normelor Metodologice de acordare, utilizare si control a unor compensaţii reprezentând contravaloarea produselor pe care proprietarii nu le recoltează, astfel cum solicită recurentul - reclamant prin cererea de chemare în judecată.

Prin urmare, în mod corect instanţa de fond, a reţinut că autoritatea chemată în proces de reclamant, respectiv Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice nu are calitate procesuală pasivă, nefiind autoritatea desemnată să emită proiectul de Hotărâre a Guvernului şi nici autoritatea desemnată legal să deconteze sumele solicitate, respingând, ca atare, acţiunea formulată de reclamant, în contradictoriu cu pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice.

Având în vedere aceste considerente, Înalta Curte constată că dezlegarea dată litigiului cu care a fost învestită instanţa de fond reflectă interpretarea şi aplicarea corectă a prevederilor legale incidente.

În concluzie, se constată că toate criticile recurentului sunt nefondate, judecătorul fondului a expus în mod clar şi logic argumentele care au fundamentat soluţia adoptată, iar considerentele hotărârii reflectă aplicarea adecvată a cadrului normativ incident.

Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Pentru considerentele expuse, nefiind incidente motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 din C. proc. civ., republicat, Înalta Curte, în temeiul dispoziţiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 şi art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., republicat va respinge recursul declarat de reclamantul A. ai Oraşului Ineu, ca nefondat, menţinând sentinţa atacată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat recursul formulat de reclamantul A. ai Oraşului Ineu împotriva sentinţei civile nr. 167 din 30 mai 2017 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 4 februarie 2020.