Waiver of judgment by plaintiffs in administrative appeal regarding recognition as revolutionary fighters.

Şedinţa publică din data de 29 octombrie 2020

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată iniţial pe rolul Tribunalului Bucureşti sub nr. x/2018, astfel cum a fost modificată, reclamanţii A. şi B. au chemat în judecată pârâtul Secretariatul de Stat pentru Recunoaşterea Meritelor Luptătorilor Împotriva Regimului Comunist Instaurat în România în Perioada 1945-1989 solicitând anularea proceselor-verbale din 12.11.2018 ale Comisiei constituite în cadrul SSRML prin care au fost respinse cererile de acordare a calităţii de Luptător cu rol determinant şi obligarea secretariatului la eliberarea noului Certificat de Luptător cu rol determinant, apreciind că dispoziţiile art. 3 alin. (1) lit. b) pct. 3 din Legea nr. 341/2004 au fost interpretate în mod eronat.

Prin sentinţa civilă 8091/05.12.2018, Tribunalul Bucureşti a dispus declinarea competenţei de soluţionare a cererii în favoarea Tribunalului Constanţa, pe rolul instanţei, cauza fiind înregistrată la data de 01.02.2019.

Prin sentinţa civilă nr. 567/11.04.2019 Tribunalul Constanţa a respins ca nefondată cererea.

Împotriva sentinţei civile nr. 567/11.04.2019 pronunţată de Tribunalul Constanţa au declarat recurs reclamanţii A. şi B. criticând-o ca fiind nelegală.

La data de 28.01.2020, recurenţii-reclamanţi A. şi B. au depus la dosar cerere de renunţare la judecata cauzei.

1.2. Hotărârea primei instanţe

Prin decizia civilă nr. 112 din 29 ianuarie 2020, Curtea de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a luat act de renunţarea la judecarea cauzei, a admis recursul contencios administrativ şi fiscal promovat de recurenţii-reclamanţi A. şi B., împotriva sentinţei civile nr. 567/11.04.2019 pronunţată de Tribunalul Constanţa, secţia de contencios administrativ şi fiscal în dosar nr. x/2018, în contradictoriu cu intimaţii-pârâţi Secretariatul de Stat pentru Recunoaşterea Meritelor Luptătorilor Împotriva Regimului Comunist Instaurat în România în Perioada 1945 - 1989, Comisia Parlamentară a Revoluţionarilor din decembrie 1989, a anulat hotărârea instanţei de fond şi a constatat că reclamanţii au renunţat la judecarea cererii de chemare în judecată.

1.3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs în termen legal Secretariatul de Stat pentru recunoaşterea meritelor luptătorilor împotriva regimului comunist instaurat în România în perioada 1945-1989 invocând motivele de nelegalitate prevăzut de art. 488 pct. 8 din C. proc. civ.

În opinia recurentului, reclamanţii-intimaţi cu rea credinţă au renunţat la cererea de chemare în judecată.

Se susţine că renunţarea la procesul din prezenta cauză de către reclamanţii-intimaţi a avut ca scop evitarea puterii de lucru judecat privind legalitatea constituirii comisiei de punere în executare a sentinţei civile nr. 215 din 12.02.2016, rămasă definitivă prin decizia civilă nr. 613/CA/19.09.2016.

II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului declarat în cauză

2.1. Examinând sentinţa recurată, prin prisma criticilor formulate, în raport de actele şi lucrările dosarului şi de dispoziţiile legale incidente, constată că recursul este nefondat, potrivit considerentelor ce vor fi expuse în continuare.

În cauza de faţă, la data de 28.01.2020 recurenţii reclamanţi A. şi B. au depus la dosarul Curţii de Apel Constanţa cerere de renunţare la judecata cauzei.

Potrivit dispoziţiilor cuprinse în art. 406 noul C. proc. civ.:

"(1) Reclamantul poate să renunţe oricând la judecată, fie verbal în şedinţă de judecată, fie prin cerere scrisă; (5) Când renunţarea la judecată se face în apel sau în căile extraordinare de atac, instanţa va lua act de renunţare şi va dispune şi anularea, în tot sau în parte, a hotărârii sau, după caz, a hotărârilor pronunţate în cauză".

Curtea de Apel Constanţa a reţinut că renunţarea la judecată este un drept procesual de dispoziţie al părţii care a iniţiat demersul judiciar fiind firesc ca aceasta să aibă şi dreptul de a pune capăt procesului, fără a justifica în vreun fel manifestarea de voinţă şi fără a putea fi cenzurat dacă este exercitat conform prescripţiilor legale.

Faţă de manifestarea de voinţă a recurenţilor reclamanţi în sensul renunţării la judecata cauzei, exprimată în scris prin cererea depusă la dosar, instanţa, în mod corect a constatat că sunt îndeplinite dispoziţiile art. 406 C. proc. civ., astfel că a luat act de renunţarea reclamanţilor la judecarea cauzei.

Analizând cererea de recurs formulată, intanţa de control juudiciar reţine următoarele.

Procesul civil porneşte la iniţiativa reclamantului care fixează prin actul de sesizare obiectul şi limitele procesului, iar asupra acestuia, în condiţiile legii, are un drept de dispoziţie, drept reglementat prin dispoziţiile art. 9 C. proc. civ., manifestat inclusiv prin posibilitatea reclamantului ca, potrivit art. 406 alin. (1) C. proc. civ., să renunţe la judecarea cauzei oricând, în tot sau în parte, verbal în şedinţa de judecată ori prin cerere scrisă.

Procesul civil este guvernat de principiul disponibilităţii, instanţa neputându-se substitui voinţei părţilor şi nici ignora manifestarea de voinţă a acestora, având doar obligaţia de a verifica dacă sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 406 C. proc. civ. şi să ia act că se renunţă la judecarea cererii.

Instanţa reţine că, în cauză, reclamanţii a formulat cerere de renunţare la judecarea cererii, întemeiată pe dispoziţiile art. 406 C. proc. civ., manifestarea de voinţă fiind neechivocă, iar cererea este semnată de către aceştia.

De asemenea, se reţine că din dispoziţia instanţei, pârâtului i s-a adus la cunoştinţă faptul că reclamanţii au renunţat la judecată. Pârâtul nu a comunicat instanţei un răspuns la cererea de renunţare la judecată, motiv pentru care în baza art. 406 alin. (4) C. proc. civ., instanţa a considerat acordul tacit al acestuia şi în baza art. 406 alin. (4) C. proc. civ., a luat act de această cerere.

Având în vedere că recurentul-pârât nu a invocat niciun motiv de nelegalitate sau de netemeinicie a hotărârii instanţei de fond, Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de Secretariatul de Stat pentru recunoaşterea meritelor luptătorilor împotriva regimului comunist instaurat în România în perioada 1945-1989 împotriva Deciziei nr. 112 din 29 ianuarie 2020 a Curţii de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 29 octombrie 2020.