Retroactive salary equalization for magistrates under Law 71/2015 and OUG 20/2016: statutory right to maximum reference value vs. administrative non-implementation

Şedinţa publică din data de 16 octombrie 2020

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Cererea de chemare în judecată

Prin acţiunea formulată reclamanţii A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., P., Q., R., S., T., U., V., W., X., Y.,Z., AA., BB., CC., DD., EE., FF., GG. şi HH. au chemat în judecată pe pârâtul Ministerul Justiţiei, solicitând obligarea pârâtului să emită ordine de salarizare în aplicarea Legii nr. 71/2015 şi a O.U.G. nr. 20/2016, prin raportare la o valoare de referinţă sectorială în cuantum de 405 RON, începând cu data de 9 aprilie 2015, obligarea pârâtului la repararea prejudiciului creat prin neaplicarea Legii nr. 71/2015 si a O.U.G. nr. 20/2016, respectiv restituirea pentru fiecare lună, până la recunoaşterea efectivă a dreptului prin emiterea unor noi ordine de salarizare, potrivit pct. 3 din prezenta cerere, a diferenţei dintre venitul pe care l-ar fi obţinut potrivit Legii nr. 71/2015 şi a O.U.G. nr. 20/2016 (cu indemnizaţia calculată prin raportare la o valoare de referinţă sectorială de 405 RON) şi venitul efectiv plătit (prin raportare la o valoare de referinţă sectorială de 291,98 RON), sumă care va fi actualizată cu indicele de inflaţie, şi la care se va aplica dobânda legală penalizatoare, calculată de la data exigibilităţii fiecărei obligaţii lunare de plată şi până la data plăţii efective.

2. Soluţia instanţei de fond

Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa nr. 2925 din 17 iulie 2017, a respins excepţia inadmisibilităţii şi, totodată, a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamanţii A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., P., Q., R., S., T., U., V., W., X., Y.,Z., AA., BB., CC., DD., EE., FF., GG. şi HH., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Justiţiei, ca neîntemeiată.

3. Calea de atac exercitată

Împotriva hotărârii instanţei de fond reclamanţii A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., P., Q., R., S., T., U., V., W., X., Y., Z., AA., BB., CC., DD., EE., FF., GG. şi HH. au declarat recurs, întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

În motivarea recursului, au invocat considerentele deciziei Curţii Constituţionale nr. 794/15.12.2016 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 31 alin. (1/1) - (1/4) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2015 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2016, prorogarea unor termene, precum şi unele măsuri fiscal bugetare, publicată în Monitorul Oficial nr. 1029 din 21 decembrie 2016.

Recurenta precizează că, în cuprinsul deciziei nr. 794/2016, Curtea Constituţională a reţinut că prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 20/2016 (care se aplică întregului personal bugetar, inclusiv magistraţilor), s-au eliminat şi diferenţele provenite din faptul că o parte dintre magistraţii şi personalul asimilat, încadraţi în aceeaşi funcţie, grad/treaptă, gradaţie, vechime în funcţie sau în specialitate au obţinut hotărâri judecătoreşti definitive şi irevocabile, prin care le-au fost recunoscute majorări salariale, în timp ce alţii nu obţinuseră asemenea hotărâri judecătoreşti. Astfel, urmarea intrării în vigoare a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 20/2016 este aceea că, pentru fiecare funcţie, grad/treaptă, gradaţie, vechime în funcţie sau în specialitate, indemnizaţia de încadrare a magistraţilor şi a personalului asimilat este aceeaşi, stabilită la nivel maxim. De altfel, chiar înainte de intrarea în vigoare a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 20/2016. prin art. 1 alin. (5 indice 1") din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 83/2014 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2015, precum şi alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice, introdus prin legea sa de aprobare, în Legea nr. 71/2015 s-a prevăzut aceeaşi soluţie legislativă, a egalizării indemnizaţiilor la nivel maxim.

Aşadar, Curtea constituţională a constatat că, pentru fiecare funcţie, grad/treaptă, gradaţie, vechime în funcţie sau în specialitate, salariul de bază sau indemnizaţia de încadrare urma să fie acelaşi, respectiv aceeaşi, stabilită la nivel maxim, nefiind permis ca, spre exemplu, doi judecători de acelaşi grad, gradaţie, vechime în funcţie sau în specialitate şi aceleaşi studii, să aibă indemnizaţii de încadrare diferite.

Prin aceeaşi decizie, Curtea Constituţională a mai statuat în sensul că, pentru respectarea principiului constituţional al egalităţii în faţa legii, nivelul maxim al salariului de bază/indemnizaţiei de încadrare, prevăzut de Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2015, corespunzător fiecărei funcţii, grad/treaptă, gradaţie, vechime în funcţie sau în specialitate, trebuie să includă majorările (indexările) stabilite prin hotărâri judecătoreşti şi să fie acelaşi pentru tot personalul salarizat potrivit dispoziţiilor de lege aplicabile în cadrul aceleiaşi categorii profesionale, respectiv familii ocupaţionale prevăzute de Legea-cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice.

În opinia recurenţilor, instanţa fondului a nesocotit prevederile art. 1 alin. (51) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 83/2014 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2015. precum şi alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice, introdus prin Legea nr. 71/2015, text de lege care a recunoscut principiul egalizării indemnizaţiei de încadrare la nivel maxim încă din 09.04.2015.

În susţinerea pretenţiilor recurenţii au depus Ordinul nr. 2100/C emis de Ministrul Justiţiei privind reîncadrarea unor magistraţi cu grad de tribunal prin raportare la valoarea de referinţă 405 începând cu data de 01.01.2010, înscris ce infirmă susţinerea intimatului Ministerul Justiţiei conform căreia la nivelul anului 2015 nu există magistraţi cu indemnizaţie în plată calculată prin raportare la valoarea de referinţă 405, susţinere însuşită de instanţa fondului contrar celor statuate prin decizia Curţii Constituţionale şi hotărârile judecătoreşti de care s-au prevalat în justificarea demersului judiciar.

Cu privire la cererea de salarizare prin raportare la o valoare de referinţă sectorială în cuantum de 405 RON, începând cu data de 9 aprilie 2015 recurenşii precizează că, la nivelul anului 2007, salarizarea magistraţilor şi a personalului de specialitate juridică asimilat judecătorilor şi procurorilor era stabilită de O.U.G. nr. 27/2006.

După intrarea în vigoare a O.G. nr. 10/2007, o mare parte dintre magistraţi şi personal de specialitate juridică asimilat judecătorilor şi procurorilor (nu toţi) a introdus acţiuni în instanţă, recunoscându-li-se faptul că actualizarea de 18% stabilită de O.G. nr. 10/2007 vizează şi situaţia magistraţilor şi, prin urmare, în funcţie de modalitatea de formulare a obiectului acţiunii, unii au obţinut recunoaşterea acestor drepturi pentru trecut (reparându-se prejudiciul neplăţii acestor drepturi), iar alţii au obţinut recunoaşterea acestor drepturi, atât pentru trecut, cât şi pentru viilor.

Astfel, s-a stabilit că O.G. nr. 10/2007 a avut ca efect majorarea corelativă a indemnizaţiei lunare brute de încadrare, stabilită prin O.U.G. nr. 27/2006, iar această majorare s-a perpetuat lună de lună, trebuind păstrată şi după data de 01.01.2010 când s-a trecut la sistemul de salarizare prevăzut de Legea nr. 330/2009, precum şi după dala de 01.01.2011, când s-a trecut la sistemul de salarizare prevăzut de Legea nr. 284/2010 şi de Legea nr. 285/2010.

Această concluzie rezultă din Decizia nr. 23/2015 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie civilă, decizie obligatorie pentru instanţe, prin care s-a reţinut că "majorările salariale. sub forma indexărilor prevăzute de Ordonanţa Guvernului ni: 10/2007, aprobată cu modificări prin Legea nr. 231/2007, cu modificările ulterioare, sunt considerate facta praeterita, ca urmare a recunoaşterii şi acordării lor printr-o hotărâre judecătorească irevocabilă, adică drepturi definitiv câştigate, care sunt protejate de principiul neretroactivităţii efectelor deciziilor pronunţate în interesul legii", astfel încât vor fi luate în considerare la stabilirea pensiei de serviciu a magistralilor, aceste drepturi existând definitiv şi permanent, lună de lună, astfel cum s-a reţinut şi anterior".

Magistraţii şi personalul de specialitate juridică asimilat judecătorilor şi procurorilor care primesc indemnizaţiile de încadrare mai mici decât cea stabilită la nivel maxim pentru fiecare funcţie, grad/treaptă, gradaţie, vechime în funcţie sau în specialitate, după caz, vor fi salarizaţi la nivelul maxim al indemnizaţiei de încadrare din cadrul instituţiei sau autorităţii publice respective, dacă îşi desfăşoară activitatea în aceleaşi condiţii.

În cazul magistraţilor şi al personalului de specialitate juridică asimilat judecătorilor şi procurorilor există situaţii în care indemnizaţiile au fost stabilite cu includerea unui procent de aproximativ 18%, conform O.U.G. nr. 10/2007, şi care a determinat, pentru aceştia, o valoare de referinţă sectorială majorată cu 5%, 2% şi respectiv, 11% (conform O.G. nr. 10/2007).

Potrivit art. 5 alin. (11) din O.U.G. nr. 83/2014, modificată şi completată prin Legea nr. 71/2015 şi art. 31 din O.U.G. nr. 57/2015, astfel cum a fost modificat şi completat prin O.U.G. nr. 20/2016, rezultă că pentru stabilirea indemnizaţiei de încadrare a tuturor magistraţilor şi personalului de specialitate juridică asimilat judecătorilor şi procurorilor, trebuie avut în vedere nivelul maxim în plată pentru fiecare funcţie, grad/treaptă, gradaţie, vechime în funcţie sau în specialitate.

Nivelul maxim al indemnizaţiilor la nivelul întregului sistem al justiţiei, la dala de 09 aprilie 2015 (data intrării în vigoare a Legii nr. 71/2015) este cel stabilit prin raportare la o valoare de referinţă sectorială de 405 RON, astfel cum a fost stabilit prin hotărâri judecătoreşti în foarte multe cazuri.

Or, prin Legea nr. 71/2015 şi prin O.U.G. nr. 20/2016, indemnizaţiile magistraţilor şi personalului de specialitate juridică asimilat judecătorilor şi procurorilor au fost egalizate, actele normative producând efecte în chiar această formă.

Din punct de vedere juridic, de la data de 9 aprilie 2015, magistraţii şi personalul de specialitate juridică asimilat judecătorilor şi procurorilor au dobândit dreptul de a avea indemnizaţia egalizată cu cele în plată, stabilite prin raportare la o valoare de referinţă de 405 RON, astfel cum impuneau dispoziţiile art. 5 alin. (11) din O.U.G. nr. 83/2014, modificată şi completată prin Legea nr. 71/2015 şi ulterior ale art. 31 din O.U.G. nr. 57/2016, modificată prin O.U.G. nr. 20/2016.

Chiar dacă în fapt, pârâtul nu a emis dispoziţiile de salarizare corespunzătoare, aceasta nu înseamnă că Legea nr. 71/2015 şi O.U.G. nr. 20/2016 nu au intrat în vigoare şi nu au creat acest drept în patrimoniul magistraţilor şi al personalului de specialitate juridică asimilat judecătorilor şi procurorilor, respectiv o situaţie juridică nouă, de care actele normative ulterioare trebuie să ţină seama.

În privinţa cererii de actualizare a sumei astfel stabilite, cu indicele de inflaţie, precum şi a cererii de obligare a pârâtului la plata dobânzilor legale penalizatoare, preluând argumentaţia din Decizia Înaltei Curţi de Casaţie si Justiţie nr. 2/2014 din 17 februarie 2014 şi ţinând seama de soluţia din Decizia nr. 21 din 22 iunie 2015 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în dosarul nr. x/2015, rezultă că repararea integrală a prejudiciului, în cazul neexecutării unei obligaţii de plată a salariului, presupune atât actualizarea cu indicele de inflaţie a sumei datorate (acoperirea pierderii efective suferite de creditor) cât şi plata dobânzii legale (beneficiul de care este lipsit salariatul).

În susţinerea recursului sunt redate texte de lege incidente pricinii şi practică judiciară.

4. Apărările formulate în cauză

Intimatul Ministerul Justiţiei a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

5. Soluţia instanţei de recurs

Analizând sentinţa atacată, prin prisma criticilor formulate de recurentă, a apărărilor expuse în întâmpinarea intimatului, Înalta Curte apreciază că recursul este fondat.

Pentru a ajunge la această soluţie instanţa a avut în vedere considerentele în continuare arătate.

Din actele şi lucrările dosarului rezultă că prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII a contencios administrativ şi fiscal, reclamanţii au solicitat obligarea pârâtului să emită ordine de salarizare în aplicarea Legii nr. 71/2015 şi a O.U.G. nr. 20/2016, prin raportare la o valoare de referinţă sectorială în cuantum de 405 RON, începând cu data de 9 aprilie 2015; obligarea pârâtului la repararea prejudiciului creat prin neaplicarea Legii nr. 71/2015 şi a O.U.G. nr. 20/2016, respectiv restituirea pentru fiecare lună, până la recunoaşterea efectivă a dreptului prin emiterea unor noi ordine de salarizare, potrivit pct. 3 din prezenta cerere, a diferenţei dintre venitul pe care l-ar fi obţinut potrivit Legii nr. 71/2015 şi a O.U.G. nr. 20/2016 (cu indemnizaţia calculată prin raportare la o valoare de referinţă sectorială de 405 RON) şi venitul efectiv plătit (prin raportare la o valoare de referinţă sectorială de 291,98 RON), sumă care va fi actualizată cu indicele de inflaţie, şi la care se va aplica dobânda legală penalizatoare, calculată de la data exigibilităţii fiecărei obligaţii lunare de plată şi până la data plăţii efective.

Înalta Curte constată că refuzul pârâtului de soluţionare favorabilă a cererii reclamanţilor are caracter nejustificat, acesta interpretând în mod greşit dispoziţiile O.U.G. nr. 83/2014, astfel cum au fost modificate şi completate prin Legea nr. 71/2015 şi cele ale O.U.G. nr. 20/2016.

Astfel, dispoziţiile art. 1 din O.U.G. nr. 83/2014 sunt în sensul următor:

"(1) În anul 2015, cuantumul brut al salariilor de bază/soldelor funcţiei de bază/salariilor funcţiei de bază/indemnizaţiilor de încadrare de care beneficiază personalul plătit din fonduri publice se menţine la acelaşi nivel cu cel ce se acordă pentru luna decembrie 2014, în măsura în care personalul îşi desfăşoară activitatea în aceleaşi condiţii şi nu se aplică valoarea de referinţă şi coeficienţii de ierarhizare corespunzători claselor de salarizare prevăzuţi în anexele la Legea cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, cu modificările ulterioare.

(2) În anul 2015, cuantumul sporurilor, indemnizaţiilor, compensaţiilor şi al celorlalte elemente ale sistemului de salarizare care fac parte, potrivit legii, din salariul brut, solda lunară brută/salariul lunar brut, indemnizaţia brută de încadrare se menţine la acelaşi nivel cu cel ce se acordă personalului plătit din fonduri publice pentru luna decembrie 2014, în măsura în care personalul îşi desfăşoară activitatea în aceleaşi condiţii". Conform art. 1 alin. (5) din acelaşi act normativ, "prin excepţie de la prevederile alin. (1) şi (2), în anul 2015 personalul din cadrul sistemului public sanitar şi sistemului public de asistenţă socială beneficiază de drepturile salariale stabilite conform prevederilor O.U.G. nr. 70/2014 privind salarizarea personalului din cadrul sistemului public sanitar şi sistemului public de asistenţă socială în anul 2015".

La data de 09.04.2015 a intrat în vigoare Legea nr. 71/2015 pentru aprobarea O.U.G. nr. 83/2014, prin care s-a introdus alin. (51) la art. 1, care prevede că, "prin excepţie de la alin. (1) şi (2), personalul din aparatul de lucru al Parlamentului şi din celelalte instituţii şi autorităţi publice, salarizat la acelaşi nivel, precum şi personalul din cadrul Consiliului Concurenţei şi al Curţii de Conturi, inclusiv personalul prevăzut la art. 5 din aceste instituţii, care beneficiază de un cuantum al salariilor de bază şi al sporurilor mai mici decât cele stabilite la nivel maxim în cadrul aceleiaşi instituţii sau autorităţi publice pentru fiecare funcţie/grad/treaptă şi gradaţie, va fi salarizat la nivelul maxim, dacă îşi desfăşoară activitatea în aceleaşi condiţii".

Din interpretarea coroborată a acestor texte de lege, Înalta Curte constată că voinţa clară a legiuitorului este de a stabili că, în cursul anului 2015, cuantumul brut al salariilor de bază/soldelor funcţiei de bază/salariilor funcţiei de bază/indemnizaţiilor de încadrare, de care beneficiază personalul plătit din fonduri publice, se menţine la acelaşi nivel cu cel ce se acordă pentru luna decembrie 2014, în măsura în care personalul îşi desfăşoară activitatea în aceleaşi condiţii, cu excepţia personalului din aparatul de lucru al Parlamentului şi din celelalte instituţii şi autorităţi publice, salarizat la acelaşi nivel, precum şi personalul din cadrul Consiliului Concurenţei şi al Curţii de Conturi, care beneficiază de un cuantum al salariilor de bază şi al sporurilor mai mici decât cele stabilite la nivel maxim în cadrul aceleiaşi instituţii sau autorităţi publice pentru fiecare funcţie/grad/treaptă şi gradaţie, şi care va fi salarizat la nivelul maxim, dacă îşi desfăşoară activitatea în aceleaşi condiţii.

Practic, odată cu intrarea în vigoare a Legii nr. 71/2015, s-a creat posibilitatea legală ca personalul încadrat în instituţiile şi autorităţile publice, care avea un nivel al salariului de bază şi al sporurilor mai mic decât cel stabilit la nivel maxim în cadrul aceleiaşi instituţii sau autorităţi publice pentru fiecare funcţie/grad/treaptă şi gradaţie, să fie salarizat la acest nivel maxim, dacă îşi desfăşoară activitatea în aceleaşi condiţii, eliminându-se astfel diferenţele salariale rezultate, în anumite cazuri, în urma aplicării Legii nr. 284/2010 (spre exemplu, magistraţii care au avansat în gradaţia aferentă vechimii în muncă/funcţie după 01.01.2011 au beneficiat de o majorare cu 2,5% pentru fiecare gradaţie, pe când magistraţii care au îndeplinit aceste condiţii înainte de 01.01.2011 beneficiază de drepturi salariale într-un cuantum mărit).

De altfel, prin raportul comun din data de 17.03.2015 al Comisiei pentru muncă şi protecţie socială şi al Comisiei pentru buget, finanţe şi bănci din cadrul Parlamentului asupra proiectului de Lege pentru aprobarea O.U.G. nr. 83/2014, s-a prevăzut că amendamentul, devenit alin. (51) al art. 1 la O.U.G. nr. 83/2014, a fost propus pentru eliminarea discriminării între persoane care ocupă aceleaşi funcţii, în aceleaşi condiţii de studii şi vechime.

Or, în contextul în care voinţa legiuitorului a fost de a elimina discriminările salariale existente între persoane care ocupă aceleaşi funcţii, în aceleaşi condiţii de studii şi vechime, este evident că nu poate fi primită interpretarea pârâtului, în sensul că eliminarea unor atare discriminări s-ar aplica doar anumitor categorii de personal, nu şi magistraţilor.

Sintagma "salarizat la acelaşi nivel" din cadrul art. 1 alin. (51) nu se referă la categoriile de funcţionari şi personal contractual salarizat la acelaşi nivel cu aparatul Parlamentului, ci trebuie raportată la noţiunea de "acelaşi nivel cu cel ce se acordă pentru luna decembrie 2014", avută în vedere la art. 1 alin. (1) şi (2) din O.U.G. nr. 83/2014, prin care legiuitorul delegat a intenţionat păstrarea în plată a salariilor în cursul anului 2015 la acelaşi nivel cu cel din luna decembrie a anului 2014.

Potrivit art. 5 alin. (11) din O.U.G. nr. 83/2014, "prin nivel de salarizare în plată pentru funcţiile similare se înţelege acelaşi cuantum al salariului de bază cu cel al salariaţilor având aceeaşi funcţie, în care au fost incluse, după data de 31 decembrie 2009, sumele aferente salariului de încadrare, precum şi sumele aferente sporurilor de care au beneficiat înainte de această dată, dacă salariatul angajat, numit sau promovat îndeplineşte aceleaşi condiţii de studii şi de vechime şi îşi desfăşoară activitatea în aceleaşi condiţii, specifice locului de muncă la data angajării sau promovării". Conform art. 5 alin. (12), "prevederile alin. (11) se aplică şi pentru calculul indemnizaţiei de încadrare pentru persoanele care sunt demnitari, ocupă funcţii publice şi de demnitate publică, ca unică formă de remunerare a activităţii corespunzătoare funcţiei."

În acest context legislativ, contrar interpretării instanţei de fond, Înalta Curte constată că dispoziţiile art. 1 alin. (51) din O.U.G. nr. 83/2014 se aplică şi magistraţilor aflaţi în situaţia prevăzută de ipoteza normei legale, respectiv celor care beneficiază de un cuantum al salariilor de bază şi al sporurilor mai mici decât cele stabilite la nivel maxim, în cadrul aceleiaşi instituţii sau autorităţi publice, pentru fiecare funcţie/grad/treaptă şi gradaţie. Prin urmare, refuzul pârâtului de soluţionare favorabilă a cererii reclamanţilor are caracter nejustificat.

De altfel Înalta Curte are în vedere faptul că din înscrisurile depuse de pârât rezultă că la data de 21.12.2016 a fost emis OMJ nr. 4680/C/21.12.2016, prin care s-a stabilit ca începând cu data de 09.04.2015 judecătorii din cadrul judecătoriilor, tribunalelor, tribunalelor specializate şi curţilor de apel, precum şi asistenţii judiciari care beneficiau la acea dată de un cuantum al indemnizaţiei de încadrare brute lunare şi al sporurilor mai mic decât cel stabilit la nivel maxim pentru fiecare funcţie, grad, gradaţie şi vechime în funcţie se recalculează la nivelul maxim, dacă personalul îşi desfăşoară activitatea în aceleaşi condiţii. Prin acelaşi ordin s-a dispus ca începând cu data de 01.08.2016 indemnizaţia de încadrare brută lunară să se recalculeze prin raportare la o valoare de referinţă sectorială de 381,823 RON.

Prin Ordinul MJ nr. 219/C/01.02.2017, emis în cursul soluţionării cauzei, a fost modificat OMJ nr. 4680/C/21.12.2016, în sensul că s-a dispus ca începând cu data de 1 octombrie 2016, judecătorii din cadrul judecătoriilor, tribunalelor, tribunalelor specializate şi curţilor de apel, precum şi asistenţii judiciari beneficiază de o indemnizaţie de încadrare brută lunară, stabilită prin raportare la o valoare de referinţă sectorială de 405 RON, majorată cu 10%, potrivit Legii nr. 293/2015 (...), indemnizaţiile de încadrare brute lunare rezultate din aplicarea art. 1 urmând a fi plătite începând cu luna februarie 2017, pentru drepturile salariale aferente lunii ianuarie 2017, urmând ca, după efectuarea calculelor în vederea stabilirii diferenţelor şi asigurarea fondurilor necesare în bugetul Ministerului Justiţiei, să fie plătite şi diferenţele rezultate pentru perioada anterioară.

Prin urmare, începând cu data de 1 octombrie 2016 valoarea de referinţă sectorială în raport de care au fost stabilite indemnizaţiile judecătorilor a fost valoarea solicitată de reclamanţi, respectiv 405 RON.

Înalta Curte are în vedere şi Decizia nr. 794/15.12.2016 a Curţii Constituţionale prin care a fost admisă excepţia de neconstituţionalitate şi s-a constatat că dispoziţiile art. 31 alin. (1/2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2015 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2016, prorogarea unor termene, precum şi unele măsuri ti scai-bugetare sunt neconstituţionale.

În cuprinsul deciziei, Curtea a reţinut că, prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 20/2016 (care se aplică întregului personal bugetar, inclusiv magistraţilor), s-au eliminat şi diferenţele provenite din faptul că o parte dintre magistraţii şi personalul asimilat, încadraţi în aceeaşi funcţie, grad/treaptă, gradaţie, vechime în funcţie sau în specialitate au obţinut hotărâri judecătoreşti definitive şi irevocabile (în temeiul C. proc. civ. din 1865) sau definitive (în temeiul C. proc. civ.), prin care le-au fost recunoscute majorări salariale, în timp ce alţii nu obţinuseră asemenea hotărâri judecătoreşti. Astfel, urmarea intrării în vigoare a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 20/2016 este aceea că, pentru fiecare funcţie, grad/treaptă, gradaţie, vechime în funcţie sau în specialitate, indemnizaţia de încadrare a magistraţilor şi a personalului asimilat este aceeaşi, stabilită la nivel maxim. De altfel, chiar înainte de intrarea în vigoare a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 20/2016. prin art. 1 alin. (5 indice 1") din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 83/2014 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2015, precum şi alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice, introdus prin Legea nr. 71/2015, s-a prevăzut aceeaşi soluţie legislativă, a egalizării indemnizaţiilor la nivel maxim.

În consecinţă, instanţa constată că susţinerile şi criticile recurenţilor sunt întemeiate, iar instanţa de fond a pronunţat o hotărâre nelegală, motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., fiind fondat.

Astfel fiind, Înalta Curte, în raport de dispoziţiile legale incidente pricinii, va casa sentinţa atacată şi, pe cale de consecinţă, va admite acţiunea reclamanţilor astfel cum a fost formulată.

6. Temeiul legal al soluţiei instanţei de recurs

Pentru toate considerentele expuse la punctul anterior, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul, va casa sentinţa atacată, va admite acţiunea şi, pe cale de consecinţă, va obliga pârâtul să emită ordine de salarizare în aplicarea Legii nr. 71/2015 şi a O.U.G. nr. 20/2016, prin raportare la o valoare de referinţă sectorială în cuantum de 405 RON, începând cu data de 9 aprilie 2015 şi să repare prejudiciul creat prin neaplicarea Legii nr. 71/2015 şi a O.U.G. nr. 20/2016, respectiv restituirea pentru fiecare lună, până la recunoaşterea efectivă a dreptului prin emiterea unor noi ordine de salarizare, a diferenţei dintre venitul pe care l-ar fi obţinut potrivit Legii nr. 71/2015 şi a O.U.G. nr. 20/2016 (cu indemnizaţia calculată prin raportare la o valoare de referinţă sectorială de 405 RON) şi venitul efectiv plătit (prin raportare la o valoare de referinţă sectorială de 291,98 RON), sumă care va fi actualizată cu indicele de inflaţie, la care se va aplica dobânda legală penalizatoare, calculată de la data exigibilităţii fiecărei obligaţii lunare de plată şi până la data plăţii efective.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de recurenţii-reclamanţi A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., P., Q., R., S., T., U., V., W., X., Y.,Z., AA., BB., CC., DD., EE., FF., GG. şi HH. împotriva sentinţei civile nr. 2952 din 17 iulie 2017, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

Casează sentinţa atacată şi, rejudecând, admite acţiunea formulată de reclamanţii A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., P., Q., R., S., T., U., V., W., X., Y.,Z., AA., BB., CC., DD., EE., FF., GG. şi HH..

Obligă pârâtul Ministerul Justiţiei să emită ordine de salarizare în aplicarea Legii nr. 71/2015 şi a O.U.G. nr. 20/2016, prin raportare la o valoare de referinţă sectorială în cuantum de 405 RON, începând cu data de 9 aprilie 2015 şi să repare prejudiciul creat prin neaplicarea Legii nr. 71/2015 şi a O.U.G. nr. 20/2016, respectiv restituirea pentru fiecare lună, până la recunoaşterea efectivă a dreptului prin emiterea unor noi ordine de salarizare, a diferenţei dintre venitul pe care l-ar fi obţinut potrivit Legii nr. 71/2015 şi a O.U.G. nr. 20/2016 (cu indemnizaţia calculată prin raportare la o valoare de referinţă sectorială de 405 RON) şi venitul efectiv plătit (prin raportare la o valoare de referinţă sectorială de 291,98 RON), sumă care va fi actualizată cu indicele de inflaţie, la care se va aplica dobânda legală penalizatoare, calculată de la data exigibilităţii fiecărei obligaţii lunare de plată şi până la data plăţii efective.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 16 octombrie 2020.