Pension revision petition inadmissible under Article 21 Law 554/2004: inability to invoke EU law primacy for fair trial violations or res judicata challenges.

Şedinţa publică din data de 13 octombrie 2020

Asupra cererii de revizuire de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Circumstanţele cauzei

Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal sub nr. x/2018, reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâta Casa Naţională de Pensii Publice, solicitând instanţei ca, prin hotărârea ce o va pronunţa să dispună emiterea deciziei de revizuire a pensiei conform art. 169 din Legea nr. 263/2010, precum şi plata diferenţelor de pensie cuvenite.

Prin sentinţa civilă 3621 din 14 septembrie 2018 Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia necompetenţei şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Constanţa.

Prin sentinţa civilă nr. 2987 din data de 25 noiembrie 2019 s-a luat act de renunţarea la judecata acţiunii formulate în contradictoriu cu pârâta Casa Naţională de Pensii Publice.

Prin decizia nr. 207 din data de 18.01.2019, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal a respins recursul declarat de reclamantul A. împotriva sentinţei civile nr. 3621 din 14 septembrie 2018 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca inadmisibil.

Împotriva deciziei nr. 207 din data de 18.01.2019, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal reclamantul A. a formulat contestaţie în anulare, întemeiată în drept pe dispoziţiile art. 503 alin. (3) şi art. 504 alin. (2) C. proc. civ., solicitând admiterea contestaţiei în anulare, anularea hotărârilor pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti şi Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal.

2. Hotărârea atacată

Prin decizia nr. 3645 din 26 iunie 2019 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal în dosarul nr. x/2019 s-a respins contestaţia în anulare formulată de contestatorul A., împotriva deciziei nr. 207 din 18 ianuarie 2019, pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal, în dosarul nr. x/2018, ca inadmisibilă.

4. Calea de atac a revizuirii

Revizuentul a formulat la data de 28.11.2019 cerere de revizuire a deciziei pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, cu numărul x din 26 iunie 2019 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal în dosarul nr. x/2019, întemeiată pe dispoziţiile art. 21 din Legea nr. 554/2004.

In esenţă, a susţinut revizuentul că din motivarea instanţei învestite cu soluţionarea contestaţiei în anulare reiese că cererile şi apărările formulate nu au fost analizate cu atenţia cuvenită în vederea aflării adevărului.

A arătat că omisiunea instanţei de a cerceta şi analiza efectiv toate motivele de fond invocate prin acţiunea în contencios administrativ, nesocoteşte dispoziţiile art. 261 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ., fiind încălcat dreptul la un proces echitabil.

Totodată, a susţinut că în decizia atacată nu s-a menţionat nimic cu privire la decizia nr. 2517/29 mai 2014 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, obligatorie, pe care a fost întemeiată acţiunea.

5. Aprecierile Înaltei Curţi în privinţa admisibilităţii cererii de revizuire

Potrivit art. 21 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004:

(1) Constituie motiv de revizuire, care se adaugă la cele prevăzute de C. proc. civ., pronunţarea hotărârilor rămase definitive prin încălcarea principiului priorităţii dreptului Uniunii Europene, reglementat la art. 148 alin. (2) coroborat cu art. 20 alin. (2) din Constituţia României, republicată.

Instituirea căii de atac a revizuirii în art. 21 din Legea nr. 554/2004 constituie o modalitate prin care legiuitorul, în materia contenciosului administrativ, a prevăzut un mijloc procedural prin care să se poată verifica modul în care instanţele naţionale respectă principiul priorităţii dreptului comunitar şi deci, protejarea intereselor persoanelor care ar putea fi lezate prin încălcări ale dreptului comunitar.

Prin urmare, revizuirea prevăzută de art. 21 din Legea nr. 554/2004 ar putea fi admisă numai dacă s-ar constata încălcări ale normelor de drept comunitar de către instanţa de recurs.

Or, în cauză, această condiţie nu este îndeplinită.

Astfel, cum s-a arătat la punctul 4 din prezenta hotărâre, revizuentul apreciază că instanţa i-a încălcat dreptul fundamental la un proces echitabil, omiţând a se pronunţa asupra apărărilor formulate.

Motivul de revizuire prevăzut în art. 21 din Legea nr. 554/2004, poate fi analizat doar în contextul reglementării generale a căii de atac de retractare, extraordinare, a revizuirii, pentru că dreptul comunitar nu impune unei jurisdicţii naţionale să reia în discuţie fondul litigiului şi să înlăture aplicarea normelor interne care conferă autoritate de lucru judecat unei hotărâri.

Or, în speţă, pe de o parte, motivele invocate de către revizuent nu vizează o încălcare a normelor comunitare, iar, pe de altă parte, hotărârea atacată este pronunţată în calea contestaţiei în anulare, fiind respinsă calea de atac ca inadmisibilă, pe motiv că nu se încadrează în condiţiile şi motivele expres şi limitativ prevăzute de lege.

Înalta Curte constată că, prin motivele formulate, revizuentul tinde în realitate să obţină o rejudecare a cauzei, deşi, astfel cum s-a arătat, pe fond a înţeles să renunţe la judecata cererii.

Unul dintre aspectele fundamentale ale supremaţiei dreptului este principiul securităţii juridice, care impune, inter alia, ca, atunci când instanţele au pronunţat o soluţie definitivă, soluţia lor să nu poată fi repusă în discuţie (B.). Securitatea juridică implică respectul pentru principiul res judicata, care constituie principiul caracterului definitiv al hotărârilor judecătoreşti. Acest principiu subliniază că nicio parte nu poate solicita revizuirea unei hotărâri definitive şi obligatorii doar pentru a obţine o nouă rejudecare a cauzei. Puterea de revizuire a instanţelor superioare ar trebui utilizată pentru a corecta erorile judiciare, şi nu pentru a se ajunge la o nouă examinare a cauzei.

În fapt, constată Înalta Curte că se invocă doar formal ipoteze de revizuire a unei decizii definitive, tinzându-şi la reformarea hotărârii instanţei, nefiind adus niciun argument care să poată fi analizat de instanţa de judecată.

Temeiul legal al soluţiei adoptate

Având în vedere toate considerentele expuse şi ţinând seama de prevederile art. 513 alin. (1), (3) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge cererea de revizuire ca inadmisibilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge cererea de revizuire formulată de A. împotriva Deciziei nr. 3645 din 26 iunie 2019 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal în dosarul nr. x/2019, ca inadmisibilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 13 octombrie 2020.