Inadmissibility of appeal against final appellate court decision in administrative and fiscal proceedings under C. proc. civ. art. 634(1)(5)

Şedinţa publică din data de 13 octombrie 2020

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Obiectul acţiunii deduse judecăţii

Prin sentinţa civilă nr. 408/CA/2017 Tribunalul Sibiu, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a respins excepţia lipsei plângerii prealabile invocată de pârâtă DGRFP Braşov.

A admis în parte acţiunea formulată de reclamanta S.C. Construcţii S.A. în contradictoriu cu DGRFP Braşov.

A obligat pârâta la plata către reclamantă a sumei de 163.999,34 RON - contravaloarea parţială a scrisorii bancare de bună execuţie nr. 15/04.03.2010 emisă de A., modificată prin amendamentul nr. 1/29.06.2010

A obligat pârâta la plata sumei de 16.651 RON-cheltuieli parţiale de judecată.

Împotriva hotărârii instanţei de fond a declarat recurs pârâta Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Braşov prin Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Sibiu, solicitând admiterea recursului, casarea sentinţei atacate şi rejudecând cauza să se dispună respingerea acţiunii în contencios administrativ.

2. Hotărârea atacată cu recurs

Prin decizia civilă nr. 321 din 22 ianuarie 2018 pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia, secţia de contencios administrativ şi fiscal s-a admis recursul declarat de pârâta Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Braşov prin Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Sibiu împotriva sentinţei nr. 408/CA/2017 pronunţată de Tribunalul Sibiu, secţia a II-a civilă şi de contencios administrativ în dosar nr. x/2014.

A fost casată în parte sentinţa atacată şi rejudecând în limitele casării:

S-a respins ca nefondată acţiunea formulată de reclamanta S.C. Construcţii S.A. în contradictoriu cu pârâta Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Braşov.

A fost înlăturată dispoziţia de acordare a cheltuielilor de judecată.

S-a menţinut sentinţa atacată cu privire la excepţia lipsei plângerii prealabile.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinţei menţionate la pct. 2 a formulat recurs reclamanta criticând-o pentru motive de nelegalitate circumscrise cazurilor de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 3 şi 8 din C. proc. civ.

In ceea ce priveşte motivele de recurs subsumate dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 3 din C. proc. civ., s-a invocat necompetenţa materială a Curţii de Apel Alba Iulia, excepţie invocată in condiţiile legii, solicitându-se casarea hotărârii şi trimiterea cauzei Curţii de Apel Alba Iulia, secţia civilă - complet specializat in litigii cu profesionişti.

In subsidiar, in contextul casării cu trimitere spre rejudecare s-au invocat şi motive de recurs privind greşita aplicare a legii, respectiv a dispoziţiilor art. 969, 970, 1073 C. civ. şi ale Legii nr. 10/1995 şi H.G. nr. 273/1994.

4. Apărările formulate în cauză

Prin întâmpinare intimata-pârâtă Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Sibiu a solicitat încuviinţarea excepţiei inadmisibilităţii recursului.

Prin răspunsul la întâmpinare recurenta-reclamantă S.C. Construcţii S.A. solicită respingerea excepţiei inadmisibilităţii prevalându-se de dispoziţiile art. 457 alin. (1) şi (2) din C. proc. civ.

5. Procedura de soluţionare a recursului

Prin rezoluţia completului învestit cu soluţionarea dosarului a fost fixat termen de judecată pe fond a recursului la data de 13 octombrie 2020, constatându-se că nu mai subzistă motivele care au determinat fixarea termenului de judecată pentru examinarea recursului, prin prisma exigenţelor dispoziţiilor art. 493 alin. (5) - (7) din C. proc. civ., faţă de Hotărârea Colegiului de Conducere al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie nr. 106 din 20 septembrie 2018, prin care s-a luat act de Hotărârea Plenului Judecătorilor secţiei de contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, adoptată la data de 13 septembrie 2018, în sensul că procedura de filtrare a recursurilor reglementată prin dispoziţiile art. 493 din C. proc. civ. este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ şi fiscal.

6. Soluţia instanţei de recurs

Analizând cu prioritate condiţiile de admisibilitate a recursului de faţă, Înalta Curte constată că acesta este inadmisibil pentru considerentele în continuare arătate, situaţie care face inutilă cercetarea celorlalte aspecte reţinute spre soluţionare.

Înalta Curte reţine că potrivit dispoziţiilor art. 7 din C. proc. civ.:

"(1) Procesul civil se desfăşoară în conformitate cu prevederile legii", iar potrivit articolului 22 alin. (1) din acelaşi Cod:

"Judecătorul soluţionează litigiul conform regulilor de drept care îi sunt aplicabile", obligativitatea de respectare a principiului legalităţii decurgând primordial din prevederile constituţionale care statuează că justiţia se înfăptuieşte în numele legii, iar judecătorii se supun numai legii, competenţa instanţelor judecătoreşti şi procedura de judecată fiind prevăzute numai prin lege, iar împotriva hotărârilor judecătoreşti, părţile interesate şi Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condiţiile legii (art. 124-129 din Constituţia României).

Totodată, potrivit dispoziţiilor art. 457 din C. proc. civ. hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condiţiile şi termenele stabilite de aceasta.

Din interpretarea acestor dispoziţii legale rezultă că procesul trebuie să se desfăşoare potrivit normelor legale care-l reglementează atât în ceea ce priveşte judecata (în toate stadiile procesuale) şi executarea silită, cât şi sub aspectul competenţei, compunerii şi constituirii instanţei.

Aşadar, din cuprinsul textelor de lege menţionate anterior, rezultă că părţile pot uza doar de căile de atac prevăzute de lege, iar exercitarea unei căi de atac împotriva unei hotărâri judecătoreşti pentru care C. proc. civ. sau legea specială nu prevede o astfel de posibilitate, reprezintă un demers inadmisibil, indiferent de criticile învederate de partea care a formulat calea de atac.

În speţă, hotărârea atacată cu recurs nu face parte din categoria hotărârilor prevăzute expres de textul de lege sus-menţionat, ci este pronunţată de o instanţă de recurs, iar potrivit art. 634 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ. are caracter definitiv nefiind susceptibilă de a mai fi atacată cu recurs, această concluzie rezidând din regula unicităţii dreptului de a folosi o cale de atac.

Or, judecătorul, în demersul său vizând aflarea adevărului, în primul rând, va soluţiona litigiul aplicând dispoziţiile legale incidente în cauză, respectând astfel unul dintre principiile fundamentale ale oricărui proces, respectiv cel al legalităţii, care constituie o cerinţă obiectivă într-un stat de drept şi o garanţie a desfăşurării în condiţii optime a mecanismului de înfăptuire a justiţiei.

Aşa fiind, Înalta Curte constată că recursul declarat împotriva Deciziei nr. 321 din 22 ianuarie 2018, precum şi a încheierilor din 15 septembrie 2017 şi 27 noiembrie 2017 pronunţate de Curtea de Apel Alba Iulia, secţia de contencios administrativ şi fiscal, care are caracter definitiv potrivit art. 634 alin. (1) din din C. proc. civ., este inadmisibil, hotărârea nefiind susceptibilă de recurs în sensul art. 483 alin. (1) din C. proc. civ.

7. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Pentru considerentele expuse, în temeiul dispoziţiilor art. 496 alin. (1) teza finală din C. proc. civ., republicat, Înalta Curte respinge recursul ca inadmisibil.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de recurenta-reclamantă S.C. Construcţii S.A. împotriva Deciziei nr. 321 din 22 ianuarie 2018, precum şi a încheierilor din 15 septembrie 2017 şi 27 noiembrie 2017 pronunţate de Curtea de Apel Alba Iulia, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca inadmisibil.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 13 octombrie 2020.