Administrative jurisdiction excluded for enforcement of civil labor judgment: lack of legitimate interest and misclassification of civil enforcement as public-law action

Şedinţa publică din data de 13 octombrie 2020

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Obiectul acţiunii deduse judecăţii

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal la data de 26.09.2017, sub nr. x/2017, reclamanta A. a solicitat obligarea pârâtei Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie -procurorul general să emită o adresă către Departamentul Economico-Financiar şi Administrativ al Tribunalului Mehedinţi, prin care acest departament să solicite alocarea necesarului în vederea efectuării plăţii drepturilor salariale stabilite prin sentinţa nr. 1509/29.11.2007 dată în dosarul nr. x/2007 de Tribunalul Mehedinţi, dispozitiv ce a fost lămurit prin sentinţa nr. 353/15 iunie 2017 a Tribunalului Mehedinţi, pentru perioada decembrie 2009- septembrie 2016.

2. Hotărârea primei instanţe

Prin sentinţa civilă nr. 523 din 12 februarie 2018 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal s-a admis excepţia lipsei de interes a acţiunii, invocă din oficiu.

S-a respins cererea formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâtul Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, ca lipsită de interes.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinţei menţionate la pct. 2 a formulat recurs reclamanta criticând-o pentru motive de nelegalitate şi netemeinicie.

A susţinut recurenta - reclamantă că noţiunea de interes legitim nu a fost definită prin norma legală ci a fost lăsată în marja de apreciere a decidentului.

Noţiunea de interes personal legitim nu a fost definită prin norma legală ci a fost lăsată în marja de apreciere a decidentului.

Definiţia dată de Legea nr. 554/2004 interesului legitim privat se referă la una din condiţiile de intentare a acţiunii în contencios administrativ, în timp ce noţiunea de interes personal legitim se referă la circumstanţele personale de natură să conducă la preîntâmpinarea producerii unei pagube sau Ia repararea unei pagube deja produse.

Astfel, deşi reclamanta este creditoarea titlului executoriu emis în baza sentinţei civile nr. 353/15.06.2017 pronunţată în dosarul nr. x/2007, debitor fiind Parchetul de pe lângă înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi a solicitat conform Legii nr. 554/2004 Procurorului General al Parchetului de pe lângă înalta Curte de Casaţie de Justiţie la data de 11.07.2017 şi ulterior prin revenire la 17.08.2018, să dispună măsurile necesare pentru punerea în aplicare a dispoziţiilor sentinţei anterior menţionate, în sensul solicitării departamentului economico financiar şi administrativ din cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Mehedinţi să solicite acordarea necesarului de fonduri în vederea efectuării plăţii, alături de ceilalţi creditori, nu a primit nici un răspuns cu privire la solicitare.

Analiza interesului legitim trebuia făcută de instanţa de fond prin raportare la situaţia de fapt expusă, în sensul că deşi drepturile i-au fost recunoscute alături de alţi creditori cărora pe de o parte li s-au calculat drepturile salariale restante, iar pe de altă parte s-a solicitat acordarea necesarului în vederea efectuării plăţii, reclamantei i s-a creat o situaţie discriminatorie urmare a faptului că pe perioada 07.12.2009,15.10.2016 a fost numită conform Ordinului Procurorului General nr. 2908/07.12.2009, procuror la P.Î.C.C.J.-D.I.I. C. O. T-Biroul Teritorial Mehedinţi.

Având în vedere că interesul este actual şi imediat, a solicitat admiterea recursului, desfiinţarea sentinţei şi pe fond admiterea acţiunii în sensul obligării Parchetului de pe lângă înalta Curte de Casaţie şi Justiţie de a răspunde la solicitarea adresată, respectiv de a emite o adresă către departamentul economico-financiar şi administrativ din cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Mehedinţi (în prezent fiind procuror la Parchetul de pe lângă Tribunalul Mehedinţi), în sensul solicitării şi pentru reclamantă a necesarului achitării creanţei.

4. Apărările formulate în cauză

Intimatul - pârât Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

5. Procedura de soluţionare a recursului

Prin rezoluţia completului învestit cu soluţionarea dosarului a fost fixat termen de judecată pe fond a recursului la data de 13 octombrie 2020, constatându-se că nu mai subzistă motivele care au determinat fixarea termenului de judecată pentru examinarea recursului, prin prisma exigenţelor dispoziţiilor art. 493 alin. (5) - (7) din C. proc. civ., faţă de Hotărârea Colegiului de Conducere al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie nr. 106 din 20 septembrie 2018, prin care s-a luat act de Hotărârea Plenului Judecătorilor secţiei de contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, adoptată la data de 13 septembrie 2018, în sensul că procedura de filtrare a recursurilor reglementată prin dispoziţiile art. 493 din C. proc. civ. este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ şi fiscal.

6. Soluţia instanţei de recurs

Analizând actele şi lucrările dosarului, precum şi sentinţa recurată, în raport de motivele de casare invocate, Înalta Curte constată că recursul declarat de reclamanta este nefondat, pentru următoarele considerente:

Argumente de fapt şi de drept relevante

Prin sentinţa civilă nr. 1509/29.11.2007 pronunţată în dosarul nr. x/2007 a fost admisă acţiunea formulată de reclamantă şi obligaţi pârâţii Ministerul Public- Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova şi Parchetul de pe lângă Tribunalul Mehedinţi la plata drepturilor salariale reprezentând creşterile salariale aferente anului 2007 în cuantum total de 18%.

Până la data de 07.12.2009 reclamanta şi-a desfăşurat activitatea la Parchetul de pe lângă Tribunalul Mehedinţi, în calitate de procuror, iar urmare a promovării interviului organizat de DIICOT, prin ordinul nr. 2908/07.12.2009 al Ministerul Public- Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie- Procuror General-Cabinet s-a dispus numirea în funcţia de procuror la DIICOT-Biroul Teritorial Mehedinţi, unde şi-a desfăşurat activitatea până la data de 15.10.2016.

Prin sentinţa civilă nr. 353/15.06.2017 pronunţată în dosarul nr. x/2007 de Tribunalul Mehedinţi s-a admis contestaţia la titlu formulată şi s-a lămurit dispozitivul sentinţei nr. 1509/29.11.2007 pronunţată în dosarul nr. x/2007 în sensul că indexările salariale în cuantum de 18% au fost şi rămân incluse în indemnizaţia brută de încadrare lunară.

Urmare a pronunţării sentinţei anterior menţionate reclamanta a solicitat Departamentului Economico Financiar şi Administrativ din cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Mehedinţi să ia măsuri pentru punerea în executare a dispoziţiilor sentinţei nr. 353/15.06.2017, însă răspunsul a fost "că în perioada decembrie 2009 (dată de la care s-a încetat a se mai face plata drepturilor salariale stabilite prin sentinţa nr. 1509/29.11.2007) octombrie 2016 nu şi-a desfăşurat activitatea la Parchetul de pe lângă Tribunalul Mehedinţi fiind angajată ca procuror la DIICOT-Biroul Teritorial Mehedinţi".

Prin cererea de chemare in judecată reclamanta a solicitat obligarea pârâtului Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie -procurorul general să emită o adresă către Departamentul Economico-Financiar şi Administrativ al Tribunalului Mehedinţi, prin care acest departament să solicite alocarea necesarului în vederea efectuării plăţii drepturilor salariale stabilite prin sentinţa nr. 1509/29.11.2007 dată în dosarul nr. x/2007 de Tribunalul Mehedinţi, dispozitiv ce a fost lămurit prin sentinţa nr. 353/15 iunie 2017 a Tribunalului Mehedinţi, pentru perioada decembrie 2009- septembrie 2016.

Reţine Înalta Curte că legea contenciosului administrativ, prin dispoziţiile art. 2 alin. (1) lit. p) defineşte interesul legitim privat ca reprezentând posibilitatea de a pretinde o anumită conduită unei autorităţi, în considerarea realizării unui drept subiectiv viitor şi previzibil, prefigurat, autoritatea trebuind să acţioneze in regim de putere publică.

Interesul legitim definit de Legea nr. 554/2004 nu se confundă cu interesul procesual definit de C. proc. civ., ca şi condiţie generală de exerciţiu a oricărei acţiuni civile, interesul procesual distingându-se de interesul legitim în temeiul căruia se exercită acţiunea, prin aceea că el relevă un aspect procesual, în timp ce interesul legitim tine de dreptul material.

In speţa dedusă judecăţii însă, raportul juridic reclamat de recurentă nu se include în sfera dreptului public, pretenţia izvorând din neexecutarea unui titlu executoriu a unei hotărâri pronunţate în materia litigiilor de muncă.

Astfel cum a reţinut prima instanţă, reclamanta are posibilitatea să pună în executare sentinţa civilă definitivă, potrivit dispoziţiilor Cărţii a V-a privind executarea silită din C. proc. civ.. Cu privire la raportul juridic dedus judecăţii, constată instanţa, că potrivit dispoziţiilor art. 126 alin. (2) din Consituţia României competenţa instanţelor judecătoreşti şi procedura de judecată sunt prevăzute numai prin lege, iar normele care reglementează competenţa materială procesuală (specializată) sunt de ordine publică întrucât ocrotesc un interes public- buna administrare a actului de justiţie, asigurarea respectării drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale persoanelor, asigurarea respectării drepturilor la un proces echitabil. Competenţei materiale procesuale i se subsumează şi competenţa specializată, care este reglementată în cuprinsul Legii nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, precum şi în cuprinsul unor legi speciale, cum este Legea 554/2004 a contenciosului administrativ.

Astfel, invocarea de către recurenta - reclamantă a dreptului de preîntâmpina producerea unei pagube sau a dreptului de reparare a pagubei produse, nu poate suplini obligaţia acesteia de a exercita acţiunea judiciară în condiţiile expres prevăzute de lege, în contextul obţinerii unui titlu executoriu împotriva pârâtului.

7. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Pentru considerentele expuse, nefiind identificate motive de casare a sentinţei prin prisma dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte, în temeiul dispoziţiilor art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurenta-reclamantă A. împotriva sentinţei civile nr. 523 din 12 februarie 2018 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 13 octombrie 2020.