University's challenge to EU-funding debt title rejected as appeal time-barred.

Şedinţa publică din data de 13 octombrie 2020

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată la data de 8 februarie 2017, reclamanta Universitatea Politehnica din Bucureşti a solicitat instanţei, în contradictoriu cu pârâtul Organismul Intermediar Programul Operaţional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane- Ministerul Educaţiei Naţionale, anularea titlului de creanţa reprezentat de Procesul-verbal de constatare a neregulilor si de stabilire a creanţelor bugetare emis de OIPOSDRU-MENCS, înregistrat sub numărul x/06.09.2016, anularea Deciziei nr. x/11.11.2016, privind soluţionarea contestaţiei depuse de Universitatea Politehnica din Bucureşti, înregistrata la Organismul Intermediar Programul Operaţional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane şi admiterea contestaţiei formulata de Universitatea Politehnica Bucureşti.

2. Hotărârea instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 3250 din 20 septembrie 2017 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal s-a respins ca nefondată acţiunea în contencios administrativ şi fiscal formulată de reclamanta Universitatea Politehnica din Bucureşti, în contradictoriu cu pârâtul OIPOSDRU-Ministerul Educaţiei Naţionale, având ca obiect "anulare act administrativ".

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinţei civile nr. 3250 din 20 septembrie 2017 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a formulat recurs reclamanta Universitatea Politehnică din Bucureşti.

S-a solicitat de către recurentă admiterea recursului, casarea sentinţei recurate şi, în rejudecare pe fond, admiterea acţiunii.

A arătat recurenta - reclamantă că, potrivit Ghidului Solicitantului, cheltuielile efectuate îndeplinesc toate condiţiile de eligibilitate, fiind necesare şi prevăzute în linia bugetară.

4. Apărările formulate în recurs

Intimatul-pârât a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepţia nulităţii recursului, pentru neîncadrarea acestuia în cazurile de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) din C. proc. civ.

În subsidiar, pe fond, a solicitat respingerea recursului ca neîntemeiat şi menţinerea sentinţei recurate ca fiind temeinică şi legală.

5. Procedura de soluţionare a recursului

În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererii de recurs şi de efectuare a comunicării actelor de procedură între părţile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 4711 şi art. 201 alin. (5) şi (6) C. proc. civ., cu aplicarea şi a dispoziţiilor O.U.G. nr. 80/2013.

În temeiul art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 4711 şi art. 201 alin. (5) şi (6) C. proc. civ., prin rezoluţia din data de 18 noiembrie 2019, s-a fixat termen de judecată la data de 13 octombrie 2020, în şedinţă publică, cu citarea părţilor.

II. Considerentele şi soluţia Înaltei Curţi asupra recursului

Înalta Curte va analiza cu prioritate cerinţa respectării termenului de formulare a recursului, termen legal, imperativ şi absolut.

Conform art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, "hotărârea pronunţată în primă instanţă poate fi atacată cu recurs, în termen de 15 zile de la comunicare", acesta urmând a fi calculat, în raport de dispoziţiile art. 28 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, pe zile libere aşa cum prevăd dispoziţiile art. 181 alin. (1) pct. 2 din C. proc. civ.

În cauză, potrivit dovezii de comunicare a hotărârii, aflată la dosarul de fond, sentinţa atacată a fost comunicată recurentei - reclamante la data de 15 martie 2018, iar recursul a fost declarat la data de 17 aprilie 2018, conform dovezii de înregistrare la curtea de apel, ultima zi de declarare a recursului fiind 2 aprilie 2018.

Potrivit dispoziţiilor art. 185 alin. (1) din C. proc. civ., nerespectarea termenului în care trebuie exercitat un drept procesual atrage decăderea din exercitarea dreptului, în afară de cazul în care legea dispune altfel. Actul de procedură făcut peste termen este lovit de nulitate.

Această sancţiune se aplică şi în cazul nerespectării termenului de declarare a recursului, dat fiind că este vorba despre exercitarea unui drept procesual, termenul de declarare a recursului fiind un termen imperativ şi absolut.

Sancţiunea decăderii poate fi evitată în condiţiile în care partea împotriva căreia curge termenul dovedeşte că a fost împiedicată să efectueze actul de procedură în termenul legal şi că întârzierea se datorează unor motive temeinic justificate, sens în care dispune art. 186 din C. proc. civ.

În speţă, recurenta - reclamantă nu a indicat un astfel de motiv prin care să justifice împiedicarea sa în a exercita calea de atac în termenul prevăzut de lege.

Termenele pentru exerciţiul drepturilor procesuale nu au ca scop îngrădirea dreptului la un proces echitabil şi efectiv, ci stimularea activităţii procesuale a părţilor prin sancţiunea instituită pentru nerespectarea lor.

Totodată, termenele pentru exercitarea căilor de atac au caracter imperativ şi sunt sancţionate cu decăderea şi cum recurenta - reclamantă a declarat recurs după împlinirea termenului prevăzut de lege, sancţiunea decăderii nu poate fi evitată, astfel încât Înalta Curte va face aplicarea prevederilor exprese ale art. 185 alin. (1) teza finală din C. proc. civ.

Aşa fiind, Înalta Curte va respinge recursul ca tardiv formulat.

Prin constatarea decăderii dispare cadrul procesual pentru realizarea controlului judiciar, astfel încât admiterea excepţiei tardivităţii exclude analizarea criticilor susţinute de recurentul-pârât prin cererea de recurs.

Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Pentru considerentele expuse, în temeiul dispoziţiilor art. 496 alin. (1) teza finală coroborat cu art. 185 alin. (1) din C. proc. civ., republicat, Înalta Curte va respinge recursul declarat ca tardiv formulat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurenta-reclamantă Universitatea Politehnică din Bucureşti împotriva sentinţei civile nr. 3250 din 20 septembrie 2017 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca tardiv formulat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 13 octombrie 2020.