FGA refusal to pay for soil subsidence damage upheld; appeal dismissed as unfounded

Şedinţa publică din data de 13 octombrie 2020

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Obiectul acţiunii deduse judecăţii

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal la data de 29.05.2017, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraţilor, anularea Deciziei F.G.A. prin care i-a refuzat plata despăgubirii sale la poliţa de asigurare seria x nr. x din data de 12.06.2013 - 11.06.2014, la locuinţa sa din localitatea Mihaiţa, judeţul Dolj.

2. Hotărârea primei instanţe

Prin sentinţa civilă nr. 4641 din 28 noiembrie 2017 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII a contencios administrativ şi fiscal s-a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraţilor, ca neîntemeiată.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinţei menţionate la pct. 2 a formulat recurs reclamantul criticând-o pentru motive de nelegalitate.

A susţinut recurentul reclamant că motivarea sentinţei nu reţine existenţa precipitaţiilor abundente din perioada ianuarie - martie 2014, aspect care poate fi verificat inclusiv din mass - media, instanţa fiind datoare a dispune administrarea de probe suplimentare.

Totodată, în mod nefondat prima instanţă a înlăturat adeverinţa nr. x din 27.05.2014 eliberată de Primăria Comunei Coţofenii din Dos, care a fost confirmată şi de expertul numit de instanţă în dosarul nr. x/2015 al Judecătoriei Târgu Jiu.

A apreciat că acţiunea este întemeiată întrucât a făcut dovada cu înscrisuri, martori şi expertiză de specialitate a faptului că i s-a produs un prejudiciu datorită fenomenelor naturale excesive ce intră în categoria riscurilor asigurate în baza contractului de asigurare încheiat cu B. S.A..

S-a solicitat admiterea recursului, casarea sentinţei atacate şi admiterea acţiunii principale, astfel cum a fost formulată.

Prin răspunsul la întâmpinare recurentul - reclamant a precizat că recursul este întemeiat pe cazurile de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 şi 6 din C. proc. civ., precum şi pe dispoziţiile art. 6 din C. proc. civ. şi art. 6 din Covenţia E.D.O.

4. Apărările formulate în cauză

Intimatul - pârât Fondul de Garantare a Asiguraţilor a formulat întâmpinare prin care a solicitat, pe cale de excepţie, să se constate inadmisibilitatea recursului pentru neîncadrarea acestuia în cazurile de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) din C. proc. civ.

Pe fondul recursului, a apreciat că se impune menţinerea soluţiei atacate ca fiind legală şi temeinică, întrucât din materialul probator administrat, coroborat, nu rezultă avarierea imobilului ca urmare a unor fenomene meteo excepţionale.

5. Procedura de soluţionare a recursului

Prin rezoluţia completului învestit cu soluţionarea dosarului a fost fixat termen de judecată pe fond a recursului la data de 13 octombrie 2020, constatându-se că nu mai subzistă motivele care au determinat fixarea termenului de judecată pentru examinarea recursului, prin prisma exigenţelor dispoziţiilor art. 493 alin. (5) - (7) din C. proc. civ., faţă de Hotărârea Colegiului de Conducere al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie nr. 106 din 20 septembrie 2018, prin care s-a luat act de Hotărârea Plenului Judecătorilor secţiei de contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, adoptată la data de 13 septembrie 2018, în sensul că procedura de filtrare a recursurilor reglementată prin dispoziţiile art. 493 din C. proc. civ. este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ şi fiscal.

6. Soluţia instanţei de recurs

Analizând actele şi lucrările dosarului, precum şi sentinţa recurată, în raport de motivele de casare invocate, Înalta Curte constată că recursul declarat de reclamant este nefondat, pentru următoarele considerente:

Argumente de fapt şi de drept relevante

Prin cererea de plata înregistrata la FGA sub nr. x/02.02.2016 reclamantul A. a solicitat plata sumei de 34.373 RON pentru prejudiciul ce i-a fost produs de precipitaţiile excesive ce au căzut în perioada ianuarie- martie 2014 si au afectat imobilul său, locuinţa din comuna Coţofenii din Dos, judeţul Dolj.

Pentru imobil reclamantul avea încheiată poliţa de asigurare PADP seria x nr. x, emisă de B. S.A, cu valabilitate în perioada 12.06.2013-11.06.2014.

Prin decizia nr. 3500/30.01.2017, Fondul de Garantare a Asiguraţilor a respins cererea de plata formulată de reclamantul A. cu privire la suma de 34.373 RON. Pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraţilor a reţinut în esenţă în decizia contestata că cererea nu se poate accepta la plata, întrucât speţa prezentata se încadrează în clauzele de excludere expres prevăzute în condiţiile de asigurare.

Analizând criticile formulate prin cererea de recurs, prin prisma cazurilor de casare invocate, respectiv art. 488 alin. (1) pct. 5 şi 6 din C. proc. civ. Inalta Curte constată netemeinicia acestora.

În ceea ce priveşte motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ., Înalta Curte reţine că sub imperiul acestei norme de drept, se pot include mai multe neregularităţi de ordin procedural, începând de la nesemnarea cererii de chemare în judecată, nelegala citare a uneia dintre părţi, nesemnarea cererii reconvenţionale, nesocotirea principiilor publicităţii, oralităţii, contradictorialităţii etc.

Reţine Înalta Curte că prin procesul civil se urmăreşte, de regulă, protecţia judiciară a unor interese private, ceea ce impune un rol important al părţilor nu numai în declanşarea procesului, ci şi în desfăşurarea acestuia, iar, pe de altă parte, asigurarea unui echilibru procesual, precum şi aflarea adevărului presupun posibilitatea judecătorului de a influenţa cursul procesului, însă numai în cazuri şi condiţii, stabilite expres de lege.

Părţile au obligaţia, potrivit art. 10 din C. proc. civ. de a-şi proba pretenţiile şi apărările, în condiţiile art. 254 şi art. 194 din C. proc. civ. în ceea ce priveşte condiţiile de administrare a probelor şi conţinutul cererii de chemare în judecată.

Judecătorul poate ordona probe din oficiu, însă aceasta nu constituie o obligaţie pentru instanţă, aşa cum rezultă foarte clar din redactarea art. 254 alin. (5) şi (6) din C. proc. civ., potrivit cărora "(5) Dacă probele propuse nu sunt îndestulătoare pentru lămurirea în întregime a procesului, instanţa va dispune ca părţile să completeze probele. De asemenea, judecătorul poate, din oficiu, să pună în discuţia părţilor necesitatea administrării altor probe, pe care le poate ordona chiar dacă părţile se împotrivesc. (6) Cu toate acestea, părţile nu pot invoca în căile de atac omisiunea instanţei de a ordona din oficiu probe pe care ele nu le-au propus şi administrat în condiţiile legii."

Prin urmare, greşit apreciază recurentul-reclamant că rolul activ al instanţei de judecată presupune obligaţia instanţei de a-i pune în vedere să depună înscrisuri în susţinerea aspectului că prejudiciul este rezultatul producerii riscurilor din contractul de asigurare. De altfel, legiuitorul a prevăzut expres că nepropunerea şi neadministrarea de probe din oficiu de către instanţa de fond nu poate fi invocată de către părţi în căile de atac.

Pentru toate aceste considerente, Înalta Curte va respinge ca neîntemeiat motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ.

Recurentul a invocat, în cadrul cererii de recurs, motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. potrivit căruia, casarea unei hotărâri se poate cere când aceasta nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau când cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei.

Din analiza cuprinsului hotărârii recurate, Înalta Curte constată că motivarea primei instanţe răspunde la argumentele prezentate de reclamant, fiind examinate în mod efectiv motivele de fapt şi de drept, nefiind identificate nici contradicţii în raţionamentul instanţei de fond şi nici considerente străine de natura cauzei.

Totodată, prima instanţă a expus concludent motivele pentru care a considerat nerelevantă adeverinţa nr. x/27.05.2014 eliberata de Primăria Coţofenii din Dos pentru a face dovada existentei unuia dintre fenomenele meteo care constituie risc asigurat potrivit poliţei de asigurare.

Conform prevederilor art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., hotărârea cuprinde (şi) "motivele de fapt şi de drept pe care se întemeiază soluţia, arătându-se atât motivele pentru care s-au admis, cât şi cele pentru care s-au înlăturat cererile părţilor".

Analizând motivele de recurs şi din perspectiva dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., Inalta Curte reţine că soluţia este rezultatul unei corecte aplicări a dispoziţiilor legale.

Astfel, are în vedere instanţa de recurs că,potrivit poliţei de asigurare a locuinţei si a conţinutului seria x nr. x B. Pad Plus Bonus printre riscurile asigurate sunt cele prevăzute la pct. 1.1.27 fenomene atmosferice: furtună, grindină, ploaie torenţială, tornadă, trombă de aer, vijelie, uragan; pct. 1.1.30 furtună: perturbaţie atmosferică naturală, manifestată inclusiv prin vânt cu viteză cuprinsă intre 90 km/h şi 118 km/h, inclusiv.

Adeverinţa nr. x/27.05.2014 eliberata de Primăria Coţofenii din Dos face referire la ploi abundente din ultima perioada şi nu atestă un fenomen atmosferic de durată sau intensitate dintre cele menţionate la în poliţa de asigurare.

De asemenea, se constată că în fundamentarea soluţiei privind respingerea cererii de anulare a deciziei pronunţate de FGA, instanţa de fond a reţinut concluziile raportului de expertiză întocmit în cadrul dosarului nr. x/2015 al Judecătoriei Tg-Jiu, în care expertul a precizat că este posibil ca degradarea structurii de rezistenţă să se fi produs prin tasarea terenului de fundare (sensibil în zonă), ca urmare a precipitaţiilor abundente, împrejurare care se încadrează în Cap 6 - Excluderi, pct. 6.7. lit. k) - potrivit cărora nu se acordă indemnizaţii pentru daune cauzate de tasare, afânare sau surpare a terenului de fundaţie.

7. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Pentru considerentele expuse, nefiind identificate motive de casare a sentinţei prin prisma dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 5,6 sau 8 C. proc. civ., Înalta Curte, în temeiul dispoziţiilor art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva sentinţei civile nr. 4641 din 28 noiembrie 2017 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 13 octombrie 2020.