Status as Securitate collaborator based on functional occupational safety reports under Emergency Ordinance No. 24/2008

Şedinţa publică din data de 1 octombrie 2020

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată la 2.02.2018 pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, reclamantul Consiliul Naţional Pentru Studierea Arhivelor Securităţii a solicitat să se constate calitatea de colaborator al Securităţii în ceea ce îl priveşte pe domnul A..

2. Soluţia instanţei de fond

Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa nr. 3366 din 16 iulie 2018, a admis acţiunea reclamantului Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii, şi, în consecinţă, a constatat calitatea de colaborator al Securităţii a pârâtului A..

3. Calea de atac exercitată

Împotriva hotărârii instanţei de fond pârâtul A. a declarat recurs, întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Astfel, recurentul arată că prin întâmpinarea formulată la fond a arătat că, în perioada anilor 1984 - 1985, şi-a desfăşurat activitatea la întreprinderea B., având funcţia de subinginer în cadrul Biroului "protecţia muncii".

În această calitate, a fost forţat să colaboreze cu fostele organe de securitate în scopul prevenirii executării unor lucrări de slabă calitate în subteran şi creării unor stări de pericol prin folosirea necorespunzătoare a materialelor explozive, precum şi pentru cunoaşterea altor aspecte de nerespectare a normelor de tehnică a securităţii ce ar fi putut produce accidente de muncă, aceste activităţi fiind conforme cu atribuţiile mele de serviciu.

În angajamentul redactat după dictarea ofiţerului de securitate, a consemnat faptul că accept colaborarea cu organele fostei securităţi "pentru prevenirea, descoperirea şi lichidarea oricăror infracţiuni îndreptate împotriva securităţii statului", "cunoscând că apărarea patriei este o îndatorire de onoare a fiecărui cetăţean înscrisă în Constituţie".

Aşa-zisa colaborare cu organele de securitate a fost pur formală, întrucât n-a făcut altceva decât să îşi exercite atribuţiile de serviciu referitoare la protecţia muncii, iar informarea ocazională a ofiţerului din întreprindere cu aspecte de acest gen nu a fost de natură să prejudicieze vreo persoană, ci a avut rolul de a preveni producerea unor consecinţe grave în întreprindere, cum ar fi fost explozii, incendii, folosirea în mod necontrolat sau de către persoane neautorizate a explozivilor, folosirea în mod defectuos a unor utilaje miniere etc., care ar fi fost de natură să pună în pericol vieţile minerilor.

În hotărârea pronunţată, instanţa de fond nu face, practic, o analiză proprie a situaţiei de fapt, ci îşi însuşeşte în integralitate opiniile şi punctele de vedere exprimate de reclamant, apreciind că sunt întrunite condiţiile prevăzute de O.U.G. nr. 24/2008, pentru constatarea calităţii de colaborator al Securităţii.

Înscrisurile apreciate de instanţa fondului, ca fiind relevante pentru constatarea acestei calităţi sunt cele indicate de reclamant, respectiv, două note informative şi o notă de analiză din data de 10.07.1986, întocmită de către un ofiţer de Securitate.

Prima notă informativă, care se referă la nemulţumirea unei persoane datorită faptului "că la noi nu se găsesc alimente suficiente", în timp ce "în Ungaria se găsesc de toate", a fost făcută pentru a sensibiliza şi determina factorii de decizie din acea perioadă să dispună măsurile necesare pentru aprovizionarea cu alimente a populaţiei, şi nu în scopul de a restrânge sau îngrădi exerciţiul unor drepturi sau libertăţi ale vreunei persoane.

Cea de a doua notă informativă este, în opinia recurentului, total irelevantă pentru constatarea calităţii de colaborator al Securităţii, deoarece se referă la un aspect banal, respectiv la o persoană care, deşi îl avea pe fiul său fugit în străinătate (fapt deja cunoscut de către fosta Securitate) unde existau alte venituri şl alte posibilităţi materiale, totuşi el pescuia pe Dunăre cu barca pentru a-şi câştiga existenţa, pentru că fiul său nu îl ajuta în niciun fel.

Instanţa de fond preia însă argumentaţia reclamantului, lipsită de consistenţă, arătând, că "informaţiile privind o anumită persoană care îşi desfăşoară activitatea de pescuit pe Dunăre deşi fiul său a fugit din ţară împreună cu familia, fiind cunoscut faptul că tentativa de trecere a frontierei, în afară de natura sa infracţională, era privită cu suspiciune de organele în drept, pe motiv că astfel cetăţenii români ajunşi în străinătate puteau oferi informaţii despre situaţia economică şi socială a României, destrămând astfel barierele informaţionale controlate de partid."

Această interpretare a reclamantului, preluată de instanţa de fond, nu reprezintă decât extrapolarea unei situaţii, fără niciun fel de suport în realitatea faptică.

Cu privire la Nota de analiză din data de 10.07.1986, in care se face referire la faptul că a "furnizat informaţii referitoare la aspecte de la mina C., care au fost exploatate prin sesizarea organelor competente", arătă că astfel de informaţii le-a furnizat în virtutea atribuţiilor de serviciu, fiind subinginer in cadrul Biroului "protecţia muncii", şi nu au vizat îngrădirea drepturilor sau a libertăţii persoanelor, ci remedierea deficienţelor constatate.

În consecinţă, reţinând şi raportându-se la o situaţie de fapt eronată, apreciind în mod greşit că în cauză sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008 pentru constatarea calităţii de colaborator al Securităţii, instanţa de fond a pronunţat o hotărâre nelegală, întrucât aceasta a fost dată cu aplicarea greşită a normelor de drept material, ceea ce constituie motivul de casare prevăzut de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8) noul C. proc. civ.

4. Apărările formulate în cauză

Intimatul Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

6. Procedura de soluţionare a recursului.

În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererii de recurs şi de efectuare a comunicării actelor de procedură între părţile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 4711 şi art. 201 alin. (5) şi (6) C. proc. civ., cu aplicarea şi a dispoziţiilor O.U.G. nr. 80/2013.

În temeiul art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 4711 şi art. 201 alin. (5) şi (6) C. proc. civ., prin rezoluţie s-a fixat termen de judecată pentru soluţionarea cererii de recurs la data de 1 octombrie 2020, în şedinţă publică, cu citarea părţilor.

II. Soluţia instanţei de recurs

Analizând actele şi lucrările dosarului, precum şi sentinţa recurată, în raport de motivele de casare invocate, Înalta Curte constată că recursul declarat de pârâtul A. este nefondat, pentru următoarele considerente:

În cauză, reclamantul Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii a sesizat instanţa de judecată, susţinând că pârâtul A. a fost recrutat în calitate de persoană de sprijin sub numele conspirativ "D." şi a semnat un angajament olograf prin care a consfinţit colaborarea, la data de 20.06.1984.

În acord cu cele reţinute de prima instanţă, Înalta Curte constată că în cauză sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008, pentru a se constata calitatea recurentului-pârât de colaborator al Securităţii, motiv pentru care apreciază că prezentul recurs este nefondat, cu consecinţa menţinerii sentinţei atacate, pentru următoarele considerente:

Din analiza preambulului şi a prevederilor O.U.G. nr. 24/2008 rezultă că raţiunea adoptării acestui act normativ derivă din necesitatea cunoaşterii de către membrii unei societăţi postcomuniste a fostului regim totalitar, depăşirii nivelului organizatoric, intelectual şi moral impus de un sistem caracterizat prin structuri şi moduri de gândire inadecvate, respectării drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, creării unei culturi politice autentice şi a unei societăţi civilizate, verificării a posteriori a comportamentului persoanelor care în prezent candidează pentru sau ocupă demnităţi ori funcţii publice (aflându-se în situaţia de a fi garanţii Constituţiei şi ai democraţiei) ori deţin titluri care implică o dimensiune morală primordială, legea neavând un scop punitiv şi neinstituind o responsabilitate penală a celor în privinţa cărora se va constata că au fost lucrători sau colaboratori ai Securităţii.

Sub aspectul care interesează în cauză, Înalta Curte reţine că O.U.G. nr. 24/2008 urmăreşte scopul de deconspirare, indicat în preambul, a persoanelor care au contribuit la instrumentarea dosarelor întocmite de Securitate sau care au efectuat activităţile prevăzute de actul normativ respectiv, prin consemnarea publică (publicarea în Monitorul Oficial al României, Partea a III-a, şi punerea la dispoziţia mijloacelor de informare în masă de către reclamantul C.N.S.A.S.), actul normativ antrenând doar eventuale consecinţe de ordin moral în privinţa celor care au încălcat drepturile şi libertăţile fundamentale ale altora în perioada dictaturii comuniste.

Prin urmare, rolul instanţei învestite cu soluţionarea unei acţiuni în constatarea calităţii de lucrător sau, după caz, colaborator al Securităţii, nu este acela de a stabili vinovaţii, de a aplica pedepse şi de a le individualiza, nerealizând o justiţie retributivă, ci doar de a verifica, pe baza copiilor certificate de pe documentele aflate în arhiva reclamantului C.N.S.A.S. şi a probelor administrate, întrunirea cumulativă a condiţiilor prevăzute de lege pentru existenţa calităţii în discuţie, raţiunea legii şi rolul instanţei fiind în acord cu principiile stabilite prin jurisprudenţa C.E.D.O, ca expresie a celor mai înalte idei despre justiţie şi echitate (a se vedea hotărârea de Mare Cameră pronunţată la data de 16.03.2006 în cauza Zdanoka contra Letoniei; decizia de inadmisibilitate din 22.11.2001 în cauza Knauth contra Germaniei).

Cu alte cuvinte, prin reglementarea prevăzută de O.U.G. nr. 24/2008, legiuitorul a urmărit deconspirarea prin consemnarea publică a persoanelor care au participat la activitatea de poliţie politică comunistă, fără să promoveze răspunderea juridică a acestora şi fără să creeze premisele unei forme de răspundere colectivă, pentru simpla participare la activitatea serviciilor de informaţii, în condiţiile lipsei de vinovăţie şi a vreunei încălcări a drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale în fiecare caz în parte (în acelaşi sens pronunţându-se şi Curtea Constituţională prin decizia nr. 530/09.04.2009, publicată în Monitorul Oficial nr. 430/24.06.2009). Prin urmare, este evident că eventuala neîndeplinire a celor două condiţii prevăzute de art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008 împiedică reţinerea calităţii de lucrător al Securităţii, indiferent de prevederile preambulului acestui act normativ.

În speţă sunt întrunite condiţiile cumulative impuse de art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008 pentru a se putea constata calitatea recurentului-pârât de colaborator al Securităţii:

1) să furnizeze informaţii, precum note şi rapoarte scrise, către lucrătorii Securităţii;

2) prin acele informaţii să se denunţe activităţi sau atitudini potrivnice regimului totalitar comunist;

3) furnizarea informaţiilor să vizeze îngrădirea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

Din actele şi lucrările dosarului rezultă întrunirea primei cerinţe legale, respectiv furnizarea de către recurentul-pârât organelor de securitate a unor informaţii privind activităţi sau atitudini potrivnice regimului totalitar comunist.

Astfel, s-a luat măsura nota la E.. "E." în urma Notei informative date de pârât în data de 29.11.1984, în care s-a menţionat:

"/. ../numitul F. A. în repetate rânduri se arată nemulţumit că la noi nu se găsesc alimente suficiente, că numai şefii pot să procure, că el nu poate să ia nici măcar alimentele pe care le comandă. De asemenea, mai spune că în Ungaria se găsesc de toate, pe când la noi nu se află. În Ungaria nu a văzut în nici un ziar poza şefului statului, pe când la noi peste tot este pusă poza şefului statului." (R 172481, voi. 2. f. x)."

De asemenea, s-a luat măsura sesizării Serviciului 1 la 20.11.1984 în urma Notei informative din data de 03.12.1984 prin care s-a sesizat faptul că:

"/.../numitul G. M. din loc. F., deşi are pe fiul său fugit din ţară cu întreaga familie, totuşi el pescuieşte pe Dunăre cu barca. Fiul său a fugit pe data de 12. IX.1984, cu permis de mic trafic."

Totodată, se reţin şi evaluările pe care ofiţerii Direcţiei a III-a le-au făcut pârâtului, în calitatea acestuia de sursă a organelor de Securitate: Nota de analiză din 10.07.1986 potrivit căreia: "Referitor la aportul adus în munca de securitate de inf. D. se poate arăta că acesta a depus interes în rezolvarea sarcinilor trasate. De la ultima analiză şi până în prezent acesta a furnizat informaţii referitoare la aspecte de la mina C., care au fost exploatate prin sesizarea organelor competente. (…) Pe viitor în activitatea de colaborare cu acest informator un accent mai mare se va pune pe instruirea şi dirijarea sa cu sarcini concrete pe linie de contrainformaţii economice."

Prin urmare, contrar susţinerilor recurentului potrivit cărora în mod greşit a reţinut prima instanţă că pârâtul ar fi denunţat exclusiv activităţile sau atitudinile potrivnice regimului totalitar comunist, este evident că informaţiile furnizate de către acesta au vizat îngrădirea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului, având în vedere că furnizarea informaţiilor indicate anterior era de natură să determine urmărirea şi intimidarea persoanelor la care se refereau, inclusiv stocarea de date personale ale acestora pe o perioadă lungă de timp, iar prin acestea, îngrădirea dreptului la libertatea de exprimare prevăzut de art. 28 din Constituţia României din 1965 coroborat cu art. 19 din Pactul Internaţional privind Drepturile Civile şi Politice, precum şi a dreptului la viaţă privată prevăzut de art. 17 din Pactul Internaţional privind Drepturile Civile şi Politice.

Pe de altă parte, instanţa de control judiciar apreciază că, pentru corecta soluţionare a cauzei, este relevant faptul că informaţiile furnizate de recurentul-pârât au vizat îngrădirea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului, iar pentru ca o persoană să fie încadrată în categoria colaboratorilor poliţiei politice, nu este necesar ca activitatea acesteia să fie adus efectiv atingere drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului, fiind suficient ca ea să fi fost îndreptată împotriva acestor drepturi şi libertăţi şi să fi fost de natură, aptă să le aducă atingere, cerinţă îndeplinită în cauză, după cum s-a demonstrat anterior.

Înalta Curte constată că soluţia adoptată a fost corect şi amplu motivată, în concordanţă cu jurisprudenţa CCR prin care s-a statuat asupra prevederilor O.U.G. nr. 24/2008, precum şi cu scopul urmărit de acest act normativ, instanţa de fond aducând prin hotărârea de fond şi câteva aprecieri cu caracter general, de natură să pună în lumină raţiunea adoptării legislaţiei privind accesul la propriu dosar şi deconspirarea Securităţii, precum şi consecinţele hotărârilor judecătoreşti pronunţate în urma parcurgerii procedurilor prevăzute de O.U.G. nr. 24/2008, aprobată cu modificări prin Lg. nr. 293/2008.

Astfel fiind, Înalta Curte constată că susţinerile şi criticile formulate de recurent sunt neîntemeiate şi nu pot fi primite, iar instanţa de fond a pronunţat o hotărâre temeinică şi legală.

5. Temeiul legal al soluţiei instanţei de recurs

Pentru toate considerentele expuse la punctul anterior, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de pârâta A. împotriva sentinţei civile nr. 3366 din 16 iulie 2018 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 1 octombrie 2020.