Nullity of cassation appeal for failure to substantiate grounds under the Civil Procedure Code in tax interest annulment dispute

Şedinţa publică din data de 1 octombrie 2020

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Circumstanţele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Ploieşti la data de 26 februarie 2018 sub nr. x/2018, reclamanta Compania de Apă Buzău, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Fondurilor Europene - Direcţia Generală Programe Europene Infrastructură Mare - Direcţia Gestionare POSMEDIU, a formulat acţiune împotriva Deciziei nr. 398/04.01.2018 privind soluţionarea contestaţiei împotriva Procesului-verbal de stabilire a creanţelor bugetare rezultate din aplicarea dobânzii datorate nr. x/01.11.2017, solicitând instanţei sa dispună anularea Deciziei nr. 398/04.01.2018; anularea Procesului-verbal de stabilire a creanţelor bugetare rezultate din aplicarea dobânzii datorate nr. x/01.11.2017 si înlăturarea creanţei bugetare in suma totala de 48.248.71 RON stabilita in sarcina reclamantei prin intermediul acestui titlu de creanţa şi obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

2. Hotărârea instanţei de fond

Prin sentinţa nr. 128 din 28 iunie 2018, Curtea de Apel Ploieşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a admis acţiunea formulată de reclamanta Compania de Apă Buzău, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Fondurilor Europene - Direcţia Generală Programe Europene Infrastructură Mare - Direcţia Gestionare POSMEDIU şi a dispus anularea Deciziei nr. 398/4.01.2018 precum şi a procesului-verbal de stabilire a creanţelor bugetare rezultate din aplicarea dobânzii datorate nr. x/1.11.2017 şi înlătură obligarea reclamantei pentru plata sumei de 48 248,71 cu titlu de dobândă fiscală.

3. Recursul exercitat în cauză

Împotriva sentinţei nr. 128 din 28 iunie 2018 pronunţate de Curtea de Apel Ploieşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a declarat recurs pârâtul Ministerul Fondurilor Europene, invocând dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

În susţinerea motivului de recurs invocat, recurentul-pârât a reiterat în integralitate apărările formulate prin întâmpinare în faţa instanţei de fond.

4. Apărările formulate de intimată

Intimata-pârâtă a depus întâmpinări prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat şi menţinerea ca legală a sentinţei atacate.

5. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

Analizând, în raport de dispoziţiile art. 248 alin. (1) C. proc. civ., excepţia nulităţii recursului invocată din oficiu, Înalta Curte constată că recursul este nul, pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 486 alin. (1) lit. d) din C. proc. civ., republicat:

"(1) Cererea de recurs va cuprinde următoarele menţiuni:

d) motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor sau, după caz, menţiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat".

Conform art. 489 alin. (1) din C. proc. civ., republicat:

"Recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepţia cazului prevăzut la alin. (3).", iar potrivit art. 489 alin. (2) din C. proc. civ., republicat:

"Aceeaşi sancţiune intervine în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488."

Examinând recursul declarat în cauză prin raportare la aceste dispoziţii legale, Înalta Curte constată că cererea de recurs nu cuprinde motivele de nelegalitate pe care se întemeiază cererea, iar recurentul a indicat doar formal dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Înalta Curte reaminteşte că potrivit art. 483 alin. (3) din C. proc. civ., "Recursul urmăreşte să supună Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie examinarea, în condiţiile legii, a conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile", legiuitorul înţelegând să încadreze calea de atac a recursului în rândul căilor extraordinare de atac, obiectul său fiind acela al verificării aspectelor de nelegalitate indicate în mod expres şi limitativ de dispoziţiile art. 488 C. proc. civ.

Cererea de recurs trebuie să cuprindă arătarea motivelor de casare şi dezvoltarea lor. Recursul nu se poate limita la o simplă indicare formală a textului articolului 488 C. proc. civ., condiţia legală a dezvoltării motivelor implicând determinarea greşelilor anume imputate, o minimă expunere a criticii în fapt şi în drept, arătarea probelor pe care se bazează.

Motivele de recurs desemnează ipotezele expres şi limitativ prevăzute de lege pentru care se poate cere casarea hotărârii atacate.

Prevederile legale menţionate se interpretează în sensul formulării unei argumentări juridice a nelegalităţii invocate, prin indicarea dispoziţiilor legale pretins încălcate ori greşit aplicate de instanţă şi prin precizarea eventualelor greşeli săvârşite de instanţă în legătură cu aceste dispoziţii legale, în lipsa acestor menţiuni neputându-se exercita controlul judiciar.

Aceasta înseamnă că nelegalitatea hotărârii care se atacă trebuie să îmbrace obligatoriu una din formele prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ.

În practica judiciară s-a decis că simpla nemulţumire a unei părţi sau a părţilor în litigiu faţă de hotărârea pronunţată nu este suficientă pentru casarea acesteia, ci partea recurentă are obligaţia să-şi întemeieze recursul pe cel puţin unul dintre motivele prevăzute de C. proc. civ.

Reglementând calea de atac a recursului, legiuitorul prevede, fără echivoc, că scopul acestei căi extraordinare de atac este acela de a supune instanţei de control judiciar competente examinarea conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile.

Prin urmare, recursul nu reprezintă o cale de atac devolutivă, nefiind menit a corecta eventualele greşeli de apreciere a situaţiei de fapt deduse judecăţii ori de valorificare a probatoriului administrat în cauză, instanţa de recurs fiind competentă a verifica exclusiv încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material sau procesual, într-una sau mai multe din ipotezele limitativ prevăzute de art. 488 C. proc. civ.

În cauză, se observă că recurentul nu circumstanţiază în niciun mod critica potrivit căreia hotărârea primei instanţe este pronunţată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material aplicabile cauzei, rezumându-se la a reitera sub o formă fidelă apărările susţinute prin întâmpinare în faţa instanţei de fond.

O atare critică ar fi presupus, în primul rând, identificarea explicită a normei sau normelor de drept material aplicabile cauzei şi apoi demonstrarea modului în care măsurile adoptate de instanţa fondului încalcă sau reprezintă o greşită aplicare a acestor norme de drept material, aspecte ce nu se regăsesc, însă, în cuprinsul cererii de recurs.

În ceea ce priveşte cheltuielile de judecată, faţă de dispoziţiile art. 451-453 C. proc. civ., reţinând culpa procesuală a recurentului-pârât, precum şi faptul că soluţionarea prezentei cauze a presupus pentru intimata-reclamantă efectuarea de cheltuieli de judecată, Înalta Curte apreciază că intimata- reclamantă este îndreptăţită la plata cheltuielilor de judecată.

Pe cale de consecinţă, în temeiul art. 451-453 C. proc. civ., Înalta Curte va obliga recurentul Ministerul Fondurilor Europene la plata sumei de 1285,20 RON, cheltuieli de judecată, reprezentând cheltuieli de transport.

6. Temeiul legal al soluţiei instanţei de recurs

Pentru toate considerentele expuse la punctul anterior, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va aplica sancţiunea prevăzută de dispoziţiile art. 489 alin. (2) C. proc. civ. şi va constata nulitatea recursului promovat în cauză.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepţia nulităţii recursului, invocată din oficiu.

Constată nulitatea recursului formulat de reclamantul Ministerul Fondurilor Europene împotriva sentinţei civile nr. 128 din 28 iunie 2018 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

Obligă recurentul Ministerul Fondurilor Europene la plata sumei de 1285,20 RON, cheltuieli de judecată.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 1 octombrie 2020.