Constitutionality challenge to judicial internal regulation and nullity of appeal for failure to cite legal grounds

Şedinţa publică din data de 1 octombrie 2020

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Circumstanţele cauzei

Prin cererea principală înregistrată iniţial pe rolul tribunalului Bucureşti, secţia a V a civilă la data de 26.05.2017, sub nr. de dosar de mai sus, reclamantul A. a solicitat instanţei în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Justiţiei, Consiliul Superior Al Magistraturii ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se constate neconstituţionalitatea prevederii legale din art. 88 alin. (2) teza finală din regulamentul de Ordine Interioară al instanţelor judecătoreşti aprobat prin Hotărârea nr. 1375/2015 a Consiliului Superior al Magistraturii.

2. Hotărârea instanţei de fond

Prin sentinţa nr. 895 din 1 martie 2018, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a respins ca inadmisibilă acţiunea formulată de reclamantul reclamantului A., în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Justiţiei, Consiliul Superior Al Magistraturii.

3. Recursul exercitat în cauză

Împotriva sentinţei nr. 895 din 1 martie 2018 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a declarat recurs reclamantului A., invocând dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ.

În esenţă, recurentul a susţinut că acţiunea sa a fost soluţionată printr- o cacialma, detaliind motivele pentru care nu are încredere în justiţia din România.

4. Apărările formulate de intimat

Intimaţii-pârâţi au depus întâmpinări prin care au solicitat respingerea recursului ca nefondat şi menţinerea ca legală a sentinţei atacate.

5. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

Analizând, în raport de dispoziţiile art. 248 alin. (1) C. proc. civ., excepţia nulităţii recursului invocată din oficiu, Înalta Curte constată că recursul este nul, pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 486 alin. (1) lit. d) şi art. 486 alin. (3) C. proc. civ.,:

"(1) Cererea de recurs va cuprinde următoarele menţiuni:

d) motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor sau, după caz, menţiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat".(...)

(3) Menţiunile prevăzute la alin. (1) lit. a) şi c) - e),(...), sunt prevăzute sub sancţiunea nulităţii."

Articolul 487 alin. (1) C. proc. civ. prevede că:

"Recursul se va motiva prin însăşi cererea de recurs, în afară de cazurile prevăzute la art. 470 alin. (5), aplicabile şi în recurs."

Conform art. 489 alin. (1) şi (2) C. proc. civ.:

"Recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepţia cazului prevăzut la alin. (3).", "Aceeaşi sancţiune intervine în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488."

Examinând recursul declarat în cauză prin raportare la aceste dispoziţii legale, Înalta Curte constată că cererea de recurs nu cuprinde motivele de nelegalitate pe care reclamantul îşi întemeiază cererea, iar recurentul a indicat doar formal dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ.

Astfel, în cuprinsul cererii de recurs, reclamantul a făcut trimitere la o serie de situaţii personale şi opinii cu privire justiţia din România, fără legătură cu prezenta speţă şi totodată, fără a formula critici raportate la conţinutul concret al hotărârii atacate.

Potrivit art. 483 alin. (3) C. proc. civ.:

"Recursul urmăreşte să supună Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie examinarea, în condiţiile legii, a conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile", legiuitorul înţelegând să încadreze recursul în rândul căilor extraordinare de atac, obiectul său fiind acela al verificării aspectelor de nelegalitate indicate în mod expres şi limitativ de dispoziţiile art. 488 C. proc. civ.

Recursul nu reprezintă o cale devolutivă de atac, instanţa de recurs fiind învestită cu analiza conformităţii hotărârii recurate în raport de dispoziţiile legale incidente, prin prisma motivelor de casare expuse de art. 488 alin. (1) C. proc. civ.

Or, simpla nemulţumire a părţilor cu privire la soluţia adoptată de instanţa ce a pronunţat hotărârea atacată, interpretarea probelor administrate şi reproducerea, prin cererea de recurs, a stării de fapt şi de drept descrisă în cuprinsul acţiunii şi a întâmpinării nu se constituie într-un motiv de nelegalitate a sentinţei, această neregularitate sancţionându-se cu nulitatea.

Temeiul legal al soluţiei instanţei de recurs

Constatând că recurentul-reclamant nu s-a conformat exigenţelor cerute de lege şi nu a formulat critici care să poată fi încadrate în vreunul dintre cazurile expres şi limitativ prevăzute de art. 488 anterior menţionat, Înalta Curte va aplica sancţiunea prevăzută de dispoziţiile art. 489 alin. (2) C. proc. civ. şi va constata nulitatea recursului promovat în cauză.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată nulitatea recursului formulat de reclamantul A. împotriva sentinţei civile nr. 895 din 1 martie 2018 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 1 octombrie 2020.