Loss of procedural interest to maintain appeal after administrative authority fulfills obligations underlying salary recalculation claims

Şedinţa publică din data de 1 octombrie 2020

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul acestei instanţe la data de 17.08.2017 sub numărul x/2017, reclamanţii A., B. şi C. au formulat, în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Justiţiei, Ministrul Justiţiei şi Curtea De Apel Craiova, contestaţie împotriva adresei nr. x/2017 emisă de Ministrul Justiţiei prin care a fost soluţionată contestaţia formulată de temeiul art. 30 alin. (3) din legea nr. 284/2010 împotriva Ordinului Ministrului Justiţiei nr. 1478/C/24.05.2017,solicitând revocarea parţială a acestui ordin şi emiterea unui nou ordin de salarizare, prin care să se stabilească drepturile salariale ce li se cuvin: -1) indemnizaţia de încadrare brută lunară; -2) sporul pentru condiţii de muncă grele, vătămătoare sau periculoase; 3) sporul de risc şi suprasolicitare neuropsihică şi sporul pentru păstrarea confidenţialităţii cu luarea în considerare a unei valori de referinţă sectoriale (VRS) în cuantum de 405 RON începând cu 09.04.2015, respectiv de 445,50 RON începând cu 01.12.2015 şi alocarea fondurilor necesare plăţii diferenţelor salariale corespunzătoare, actualizate cu rata inflaţiei şi dobânda legală, de la data exigibilităţii sumelor şi până la data plăţii efective - conform art. 1 alin. (51) din O.U.G. nr. 83/2014 aprobată prin Legea nr. 71/2015.

2. Hotărârea instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 2303 din 16 mai 2018, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a dispus următoarele:

- a admis în parte cererea de chemare în judecată formulată de reclamanţii A., B. şi C., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Justiţiei;

- a anulat parte Ordinul nr. 1478/C/2017 al Ministrului Justiţiei, în ceea ce ii priveşte pe reclamanţi precum şi data recalculării indemnizaţiilor de încadrare cu luarea în considerare a unei valori de referinţă sectorială de 405 RON, respectiv a unei valori de referinţă sectoriale de 445,5 RON;

- a obligat pârâtul Ministrului Justiţiei să emită reclamanţilor ordine individuale de stabilire a drepturilor salariale individuale producătoare de efecte juridice, astfel: în perioada 09.04.2015 - 30.11.2015, cu luarea în considerare a unei valori de referinţă sectorială de 405 RON, iar în perioada 01.12.2015 -30.09.2016, cu luarea în considerare a unei valori de referinţă sectorială de 445,5 RON;

- a obligat pârâtului Ministrul Justiţiei la alocarea fondurilor necesare plăţii diferenţelor salariale corespunzătoare;

- a respins capătul de cerere privind obligarea Ministrului Justiţiei la plata diferenţelor salariale rezultate, aferente perioadei 09.04.2015-30.09.2016, precum şi actualizarea acestora cu indicele de inflaţie şi dobânda legală aferente perioadei de la data scadenţei fiecărui venit salarial lunar şi până la data plăţii efective.

3. Calea de atac exercitată în cauză

3.1. Împotriva sentinţei civile nr. 2303 din 16 mai 2018, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a declarat recurs pârâtul Ministerul Justiţiei, întemeiat pe prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea sentinţei recurate şi, în rejudecare, respingerea cererii de chemare în judecată, ca neîntemeiată.

Prin cererea înregistrată la dosarul instanţei de recurs la data de 15 septembrie 2020, recurentul-pârât Ministerul Justiţiei a solicitat admiterea recursului şi respingerea acţiunii, ca rămasă fără obiect, motivat de împrejurarea că, prin Ordinul Ministrului Justiţiei nr. 2066/C/24.05.2018, s-a stabilit indemnizaţia individuală cuvenită intimaţilor-reclamanţi, la nivelul maxim prevăzut de Lege nr. 71/2015.

II. Soluţia instanţei de recurs

Examinând cu prioritate, potrivit art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., excepţia lipsei de interes în susţinerea recursului, invocată din oficiu, Înalta Curte constată că excepţia este întemeiată, pentru următoarele considerentele:

Potrivit art. 32 alin. (1) lit. d), coroborat cu art. 33 din C. proc. civ., orice demers judiciar ("orice cerere") poate fi iniţiat şi întreţinut numai prin justificarea unui interes legitim încălcat, dispoziţii aplicabile şi în cazul căilor de atac.

Interesul reprezintă folosul practic, material sau moral, pe care îl urmăreşte cel ce învesteşte o instanţă de judecată cu o cerere (acţiune sau cale de atac), acesta trebuind să fie determinat, legitim, personal, născut şi actual. Prin urmare, interesul reprezintă o condiţie generală ce trebuie îndeplinită în cadrul oricărui proces civil, pe tot parcursul soluţionării unei cauze, atât în faza procesuală a fondului, cât şi în căile de atac.

Întrucât cauza de faţă are drept obiect obligarea recurentului-pârât la emiterea unui nou ordin de încadrare salarială, în acord cu prevederile legale invocate de reclamant, în stabilirea interesului procesual al susţinerii recursului se au în vedere şi modificările survenite ulterior pronunţării hotărârii atacate, respectiv actele administrative emise în vederea punerii în aplicare a sentinţei recurate.

Înalta Curte reţine că, potrivit înscrisurilor de la dosar, la data de 24.05.2018, recurentul-pârât Ministerul Justiţiei a emis Ordinul nr. 2066/C/2018, prin care a recalculat cuantumul indemnizaţiei de încadrare brute lunare şi al sporurilor cuvenite reclamanţilor, la nivelul maxim permis de prevederile legale.

În raport de această împrejurare, Înalta Curte reţine că, în prezent, nu mai subzistă interesul procesual al susţinerii recursului, având în vedere că recurentul-pârât Ministerul Justiţiei, ulterior promovării căii de atac, şi-a îndeplinit obligaţiile stabilite prin sentinţa de fond, cu efectul unei recunoaşteri implicite a pretenţiilor reclamanţilor. Prin urmare, interesul de a acţiona al pârâţilor nu mai este actual, potrivit art. 33 din C. proc. civ., astfel că nu este îndeplinită condiţia de exercitare a căii de atac referitoare la justificarea unui interes, în sensul art. 32 alin. (1) lit. d) din C. proc. civ.

Pentru considerentele arătate şi în temeiul dispoziţiilor art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., republicat, Înalta Curte va admite excepţia lipsei de interes în susţinerea recursului şi va respinge recursul declarat de pârâtul Ministerul Justiţiei, ca lipsit de interes.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de pârâtul Ministerul Justiţiei împotriva sentinţei civile nr. 2303din 16 mai 2018 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, ca lipsit de interes.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 1 octombrie 2020.