Starting point for late-payment penalties on non-refundable public grants: specific statutory grace period vs. general advance-payment regulations

Şedinţa publică din data de 18 septembrie 2020

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Potrivit art. 499 teza I C. proc. civ.., "prin derogare de la prevederile art. 425 alin. (1) lit. b), hotărârea instanţei de recurs va cuprinde în considerente numai motivele de casare invocate şi analiza acestora, arătându-se de ce s-au admis ori, după caz, s-au respins".

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, la data de 27 ianuarie 2017 sub nr. x/2017, reclamantul MINISTERUL AFACERILOR EXTERNE a chemat în judecată pe pârâta A., solicitând instanţei ca, prin hotărârea ce o va pronunţa, să dispună obligarea pârâtei la plata sumei de 6.070 RON, reprezentând avansul nedecontat, plătit de M.A.E. - D.P.R.R.P. către pârâtă în data de 29.08.2015, prin transferul valutar nr. 64, în baza Contractului de finanţare nr. x/25.06.2015, la care se adaugă penalităţi zilnice de 0,1% din suma precizată, pe care le solicită a fi achitate de la data încasării avansului de către pârâtă, până la data plăţii efective a debitului principal.

Ulterior, la data de 26.04.2017 reclamantul Ministerul pentru Românii de Pretutindeni, a formulat cerere de modificare a cererii de chemare in judecată prin care a învederat faptul că înţelege să isi modifice obiectul acţiunii şi sa solicite obligarea pârâtei la plata sumei de 1.377,89 RON, reprezentând penalităţi calculate de la data acordării avansului până la data de 29.03.2016.

2. Soluţia instanţei de fond

Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa civilă nr. 3561 din 09 octombrie 2017, pronunţată în dosarul nr. x/2017, a admis în parte cererea, astfel cum a fost modificată şi formulată de către reclamantul Ministerul pentru Românii de Pretutindeni, în contradictoriu cu pârâta A., şi a obligat pârâta la plata către reclamant a penalităţilor de întârziere de 0,1% calculate la suma de 6070 RON, începând cu data de 01.02.2016 şi până la data de 29.03.2016.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs, în termen, reclamantul MINISTERUL PENTRU ROMÂNII DE PRETUTINDENI, în prezent, SECRETARIATUL GENERAL AL GUVERNULUI, şi acesta, în calitate de succesor al DEPARTAMENTULUI PENTRU ROMÂNII DE PRETUTINDENI solicitând admiterea recursului, casarea în parte a hotărârii atacate şi, rejudecând procesul în fond, obligarea intimatei la plata penalităţilor de întârziere de 0,1% calculate la suma de 6.070 RON, începând cu data de 29.08.2015, până la data de 29.03.2016.

În recursul său, întemeiat în drept pe prevederile pct. 8 al art. 488 alin. (1) C. proc. civ.., recurentul- reclamant a relevat, foarte pe larg, situaţia în fapt în cauză, şi a criticat sentinţa primei instanţe ca fiind nelegală, invocând, în esenţă, următoarele:

Conform prevederilor art. 7 alin. (2) din H.G. nr. 264/2003 privind stabilirea acţiunilor şi categoriilor de cheltuieli, criteriilor, procedurilor şi limitelor pentru efectuarea de plăţi în avans din fonduri publice, recuperarea sumelor de către ordonatorul de credite se face cu perceperea dobânzilor şi penalităţilor de întârziere existente pentru creanţele bugetare, calculate pentru perioada de când s-a acordat avansul şi până în momentul recuperării.

Faţă de aceste prevederi, recurentul-reclamant susţine faptul că, dispoziţiile legale invocate, referitoare la data de la care se calculează accesoriile în cazul creanţelor bugetare, au întâietate raportat la orice altă înţelegere a părţilor.

Prin urmare, apreciază că instanţa de fond a reţinut în mod eronat faptul că penalităţile de întârziere pot fi aplicate beneficiarului doar după ce au trecut cele 15 zile calendaristice de la data primirii notificării din partea finanţatorului cu privire la restituirea fondurilor şi, din acest punct de vedere, arată că, în cazul avansului acordat în temeiul contractului de finanţare nr. x/25.06.2015, penalităţile de întârziere se calculează de la data de 29.08.2015 (data acordării avansului).

4. Apărarea formulată în cauză

Intimata-pârâtă A. a formulat întâmpinare în recurs, înregistrată la data de 30.01.2018, prin care, fără a invoca excepţii, a solicitat menţinerea sentinţei civile recurate.

5. Procedura de soluţionare a recursului

În recurs s-a derulat procedura de regularizare a cererii de recurs şi de comunicare a actelor de procedură între părţi, prin intermediul grefei instanţei, în conformitate cu dispoziţiile art. 486, art. 490 C. proc. civ.

Prin rezoluţia din 20 noiembrie 2018 a completului învestit aleatoriu cu soluţionarea dosarului, a fost fixat termen de judecată pentru soluţionarea recursului în şedinţă publică, la data de 15 mai 2020, cu citarea părţilor, fără a se mai parcurge procedura de filtrare a recursului, având în vedere Hotărârea Colegiului de Conducere nr. 106 din 20 septembrie 2018, prin care s-a luat act de hotărârea Plenului judecătorilor secţiei de contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie adoptată la data de 13 septembrie 2018, în sensul că procedura de filtrare a recursurilor reglementată prin dispoziţiile art. 493 C. proc. civ., este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ şi fiscal, precum şi Hotărârea Colegiului de Conducere nr. 109 din data de 20 septembrie 2018.

II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului declarat în cauză

Analizând recursul formulat, prin prisma motivelor invocate şi a temeiului de drept indicat, precum şi din perspectiva obiectului şi a normelor legale incidente, dar şi a apărărilor expuse în întâmpinarea intimatei-pârâte, Înalta Curte constată că acesta este nefondat, urmând a fi respins, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:

În esenţă, în cadrul motivelor de recurs se invocă faptul că, prevederile art. 7 alin. (2) din H.G. nr. 264/2003, referitoare la data de la care se calculează accesoriile în cazul creanţelor bugetare, au întâietate raportat la orice altă înţelegere a părţilor şi, din acest punct de vedere, consideră recurentul că, în temeiul contractului de finanţare nr. x/25.06.2015 penalităţile de întârziere se calculează de la data de 29.08.2015 (data acordării avansului).

Critica este nefondată.

Contractul de finanţare nr. x/25.06.2015, având ca obiect acordarea finanţării nerambursabile pentru Proiectul "Promovarea multiculturalităţii transfrontaliere prin acţiuni comune" - Festivalul Naţional şi Internaţional de Folclor al Tineretului, Culturii şi Tradiţiei a fost încheiat în temeiul Legii nr. 321/2006, privind regimul acordării finanţărilor nerambursabile pentru programele, proiectele sau acţiunile privind sprijinirea activităţii românilor de pretutindeni şi a organizaţiilor reprezentative ale acestora, precum şi a modului de repartizare şi de utilizare a sumei prevăzute în bugetul Ministerului pentru Românii de Pretutindeni pentru această activitate.

Inclusiv, notificarea de restituire a avansului nedecontat a fost emisă de însuşi recurentul-reclamant în temeiul prevederilor acestei Legi (nr. 321/2006, art. 11 alin. (2) -f.10 dos.), cum, de altfel, şi în Memorandumul intern întocmit, se reţine că "În baza art. 8 alin. (1) din Legea nr. 321/2006 şi conform prevederilor stipulate la cap. V din contractul de finanţare, a fost achitată suma de 8.070 RON, reprezentând plata avansului de 30% din valoarea sumei angajate".

Ca atare, accesoriile în cazul creanţelor bugetare datorate pe temeiul Contractului de finanţare din cauză sunt guvernate tot de Legea nr. 321/2006, şi nu de H.G. nr. 264/2003, privind stabilirea acţiunilor şi categoriilor de cheltuieli, criteriilor, procedurilor şi limitelor pentru efectuarea de plăţi în avans din fonduri publice, cum eronat pretinde recurentul, al cărei obiect de reglementare este stabilit la art. 12 "Prevederile prezentei hotărâri se aplică oricăror persoane juridice, pentru acţiunile finanţate din fonduri publice prevăzute în anexa nr. 1, potrivit destinaţiei pentru care au fost alocate".

Cum prevederile art. 11 alin. (2) din Legea nr. 321/2006 dispun în sensul că, " (2) Nerespectarea de către beneficiari a obligaţiilor asumate prin contractele de acordare a finanţărilor nerambursabile se sancţionează cu obligarea acestora la restituirea sumelor primite, la care se adaugă penalităţile calculate la sumele deja acordate, în conformitate cu prevederile contractuale." şi cum la art. 12.2. din Capitolul XII din contract, cu denumirea marginală "Răspunderea contractuală", se prevede în mod expres că "În cazul în care Beneficiarul nu respectă obligaţiile asumate prin contract, acesta este obligat să restituie fondurile primite în termen de 15 zile calendaristice de la data primirii notificării din partea Finanţatorului. În caz contrar Beneficiarul va plăti penalităţi de întârziere zilnice în cuantum de 0,1% din valoarea fondurilor primite, până la data restituirii acestora", în mod nelegal se susţine de către recurentul-reclamant că penalităţile de întârziere s-ar calcula de la data acordării avansului, de 29.08.2015.

În condiţiile în care, contractul reprezintă voinţa şi legea aplicabilă părţilor, nu poate fi reţinută aplicarea, prin analogie, a altor reglementări în materia plăţii penalităţilor de întârziere, pentru a aprecia asupra momentului curgerii lor- în speţă, data acordării avansului, cum nefondat pretinde recurentul.

Verificând sentinţa recurată, prin prisma cazului de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., căruia se circumscriu criticile de nelegalitate formulate de recurent, instanţa de fond în mod corect şi legal a reţinut că penalităţile de întârziere pot fi aplicate Beneficiarului doar după ce au trecut cele 15 zile calendaristice de la data primirii notificării din partea Finanţatorului cu privire la restituirea fondurilor, putând fi aplicate până la data restituirii efective a fondurilor.

Prin urmare, Înalta Curte constată că susţinerile şi criticile recurentului- reclamant sunt neîntemeiate şi nu pot fi primite, instanţa de fond pronunţând o hotărâre legală, iar motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. nu este fondat.

2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Pentru considerentele expuse, în temeiul dispoziţiilor art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurentul- reclamant SECRETARIATUL GENERAL AL GUVERNULUI (în calitate de succesor al DEPARTAMENTULUI PENTRU ROMÂNII DE PRETUTINDENI) împotriva sentinţei civile nr. 3561 din 09 octombrie 2017, a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 18 septembrie 2020.