Judicial Salary Recalculation Mooted by Administrative Orders; Passive Procedural Standing of Appellate Court Denied

Şedinţa publică din data de 17 septembrie 2020

Asupra recursurilor de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII a contencios administrativ şi fiscal, la data de 18.09.2017 sub nr. x/2017, reclamanţii A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., P., Q., R., S., T., U., V., W., X., Y., Z., AA., BB., CC., DD., EE., FF., GG., HH., II., JJ., KK., LL., MM., NN., OO., PP., QQ., RR., SS., TT., UU., VV. au solicitat în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Justiţiei, Curtea de Apel Braşov, Tribunalul Braşov, Curtea de Apel Târgu Mureş şi Tribunalul Mureş emiterea unui nou ordin de salarizare cu respectarea Legii nr. 71/2015 şi a O.U.G. nr. 20/2016, prin raportare la o valoare de referinţă sectorială în cuantum de 405 RON, începând cu data de 09.04.2015, şi în cuantum de 405 RON +10%, începând cu data de 01.12.2015, în raport cu specificul fiecărei instituţii şi plata diferenţei dintre venitul calculat potrivit referinţei sectoriale menţionate anterior şi venitul efectiv plătit, diferenţă ce va fi actualizată cu indicele de inflaţie, precum şi la plata dobânzii legale aferente, de la data scadenţei obligaţiei de plată a salariului lunar până la data plăţii efective.

2. Hotărârea instanţei de fond

Prin sentinţa nr. 2510 din 30 mai 2018, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a respins excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune invocată de Ministerul Justiţiei, ca neîntemeiată, a admis cererea formulată de către reclamanţii A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., P., Q., R., S., T., U., V., W., X., Y., Z., WW., BB., CC., DD., EE., FF., GG., HH., II., JJ., KK., MM., NN., OO., PP., QQ., XX., RR., SS., TT., UU. şi VV., în contradictoriu cu pârâţii Minsterul Justiţiei, Curtea de Apel Braşov, şi Tribunalul Braşov, Curtea de Apel Târgu Mureş, Tribunalul Mureş, Curtea de Apel Alba Iulia, Tribunalul Sibiu, astfel cum a fost formulată. A obligat pârâtul Ministerul Justiţiei să emită reclamanţilor ordine individuale de stabilire a drepturilor salariale individuale producător de efecte juridice astfel în perioada 09.04.2015-30.11.2015, cu luarea în considerare a unei valori de referinţă sectorială de 405 RON, iar perioada 01.12.2015-30.09.2016, cu luarea în considerare a unei valori de referinţă sectorială de 445,5 RON; a obligat pârâtele Tribunalul Braşov, Tribunalul Sibiu şi Tribunalul Mureş să plătească fiecărui reclamant, după caz, diferenţele salariale rezultate, aferente perioadei 09.04.2015-30.09.2016, precum şi actualizarea acestora cu indicele de inflaţie, precum şi dobânda legală aferentă perioadei cuprinsă între data scadenţei fiecărui venit salarial lunar şi data plăţii efective.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinţei civile nr. 2510 din 30 mai 2018 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, pârâtul Ministerul Justiţiei a declarat recurs, criticând hotărârea pentru nelegalitate.

Recurentul-pârât a invocat lipsa obiectului acţiunii în ceea ce priveşte emiterea unui nou ordin al ministrului justiţiei cu includerea de 4% prevăzută de O.G. nr. 13/2008, începând cu 09.04.2015, motivat de emiterea Ordinului MJ nr. 2066/C/2018, prin care s-a statuat, la art. 1, că, în perioada 9.04.2015- 30.11.2015, indemnizaţia de încadrare brută lunară a judecătorilor şi asistenţilor judiciari este stabilită prin raportare la valoarea de referinţă sectorială 421,36 RON (alin. (1), în perioada 1.12.2015-31.12.2017 indemnizaţia se calculează prin raportare la valoarea de referinţă sectorială 463,5 RON (alin. (2), iar începând cu data de 1 ianuarie 2018, în aplicarea dispoziţiilor Legii nr. 153/2017, drepturile se recalculează în funcţie de valoarea de referinţă sectorială 463,5 RON (alin. (3).

Aşadar, prin OMJ 2066/C/2018 s-a dispus recalcularea valorii de referinţă sectorială cu includerea procentului de 4% prevăzut de O.G. nr. 13/2008 începând cu data de 9.04.2015

La art. 3 din OMJ nr. 2066/C/2018 se prevede că plata drepturilor salariale stabilite potrivit art. 1 se realizează începând cu luna august 2018 pentru drepturile aferente lunii iulie 2018, iar pentru perioada 9.04.2015-30.06.2018, plata se va face după asigurarea fondurilor necesare în bugetul Ministerului Justiţiei.

Cererea de recurs a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Împotriva aceleaşi sentinţe a declarat recurs şi pârâta Curtea de Apel Braşov solicitând admiterea recursului, casarea în tot a sentinţei recurate, şi în rejudecare admiterea excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive şi respingerea acţiunii în consecinţă, respingerea capătului 1 de cerere ca rămas fără obiect ca efect al emiterii Ordinului nr. 2066/C/24.05.2018, emis de Ministerul Justiţiei.

În opinia recurentei, nu există identitate între subiectele raportului juridic litigios şi Curtea de Apel Braşov, aceasta neavând nicio obligaţie legală sub aspectul salarizării judecătorilor care funcţionează în cadrul instanţei. Menţinerea Curţii de Apel Braşov ca parte în cauză nu se impune nici pentru opozabilitatea hotărârii, deoarece există o obligaţie legală a recurentei de a pune în plată ordinele emise de Ministerul Justiţiei, nefiind necesară o hotărâre judecătorească care să ateste acest fapt.

Cu privire la excepţia lipsei de obiect a capetelor de cerere vizând recalcularea indemnizaţiilor de bază şi plata diferenţelor, apreciază recurenta că au rămas fără obiect ca urmare a emiterii Ordinului nr. 2066/C/24.05.2018.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi asupra recursurilor

Examinând sentinţa recurată prin prisma criticilor invocate prin cererile de recurs, a actelor dosarului şi a dispoziţiilor legale incidente în materia supusă verificării, Înalta Curte constată că recursurile sunt fondate, în limitele şi pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.

Recursul declarat de Curtea de Apel Braşov

În ceea ce priveşte recursul declarat de Curtea de Apel Braşov, aceasta a reiterat excepţia lipsei calităţii procesuale pasive invocată la instanţa de fond, solicitând admiterea excepţiei, constatarea lipsei calităţii sale procesuale pasive şi respingerea acţiunii în consecinţă.

Referitor la excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Curţii de Apel Braşov, se reţine că potrivit dispoziţiilor art. 8 alin. (2) al Secţiunii 2, Capitolul VIII, Anexa nr. 4 din Legea nr. 284/2010, indemnizaţiile de încadrare şi celelalte drepturi ale judecătorilor, procurorilor, magistraţilor-asistenţi şi ale personalului de specialitate juridică asimilat judecătorilor şi procurorilor se stabilesc, după caz, de Ministrul justiţiei, de Preşedintele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, de Preşedintele Consiliului Superior al Magistraturii sau de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, cu excepţia cazurilor în care prin lege specială sau prin prezenta lege se prevede altfel". Totodată, potrivit dispoziţiilor legale prevăzute de art. 14 din H.G. nr. 652/2009 "Ministrul este ordonator principal de credite, preşedinţii curţilor de apel sunt ordonatori secundari de credite, iar preşedinţii tribunalelor sunt ordonatori terţiari de credite."

Prin urmare, competenţa de a stabili cuantumul indemnizaţiilor de încadrare şi a celorlalte drepturi ale judecătorilor revine ministrului justiţiei, în calitate de ordonator principal de credite.

În aceste condiţii, neexistând identitate între subiectele raportului juridic litigios şi Curtea de Apel Braşov, aceasta din urmă neavând nicio obligaţie legală sub aspectul salarizării judecătorilor ce funcţionează în cadrul instanţei, nu se impune menţinerea Curţii de Apel Braşov ca parte în cauză.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte va admite recursul formulat de Curtea de Apel Braşov, va casa, în parte, sentinţa recurată şi rejudecând, va admite excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Curţii de Apel Braşov şi va respinge acţiunea reclamanţilor în consecinţă, în contradictoriu cu această pârâtă.

Recursul declarat de Ministerul Justiţiei

Înalta Curte constată că, la data de 24 mai 2018, pârâtul Ministrul Justiţiei a emis Ordinul nr. 2066/C/24.05.2018, prin care s-au statuat următoarele:

"Art. 1 (1) În perioada 09.04.2015 - 30.11.2015, judecătorii din cadrul judecătoriilor, tribunalelor, tribunalelor specializate, curţilor de apel şi asistenţii judiciari beneficiază de o indemnizaţie brută de încadrare brută lunară, stabilită prin raportare la o valoare de referinţă sectorială de 421,36 RON.

(2) În perioada 01.12.2015 - 31.12.2017, judecătorii din cadrul judecătoriilor, tribunalelor, tribunalelor specializate, curţilor de apel şi asistenţii judiciari beneficiază de o indemnizaţie brută de încadrare brută lunară, stabilită prin raportare la o valoare de referinţă sectorială de 463,5 RON.

(3) Începând cu data de 1 ianuarie 2018, în aplicarea dispoziţiilor Legii-cadru nr. 153/2017, drepturile salariale pentru judecătorii din cadrul judecătoriilor, tribunalelor, tribunalelor specializate, curţilor de apel şi asistenţii judiciari se recalculează, având în vedere cele menţionate la alin. (2).(...)

Art. 3 Plata drepturilor salariale prin raportare la valorile de referinţă sectoriale prevăzute la art. 1 se va realiza după cum urmează: a) începând cu luna august 2018, pentru drepturile aferente lunii iulie 2018, b) pentru perioada 9.04.2015 - 30.06.2018, plata se va face după asigurarea fondurilor necesare în bugetul Ministerului Justiţiei.(...)"

Totodată, prin Ordinul nr. 90/C/04.01.2019 emis de Ministrul Justiţiei s-a prevăzut că:

"Art. 1 (1) În perioada 09.04.2015 - 30.11.2015, drepturile salariale ale judecătorilor din cadrul instanţelor de judecată din circumscripţia Curţii de Apel Bucureşti se stabilesc prin raportare la o valoare de referinţă sectorială de 421,36 RON, conform celor prevăzute în anexele 1-28.

(2) În perioada 01.12.2015 - 31.12.2017, drepturile salariale ale judecătorilor din cadrul instanţelor de judecată din circumscripţia Curţii de Apel Bucureşti se stabilesc prin raportare la o valoare de referinţă sectorială de 463,5 RON, conform celor prevăzute în anexele 1-28.

(3) În perioada 01.01.2018 - 30.06.2018, în aplicarea dispoziţiilor Legii-cadru nr. 153/2017, cu modificările şi completările ulterioare, drepturile salariale ale judecătorilor din cadrul instanţelor de judecată din circumscripţia Curţii de Apel Bucureşti se recalculează, având în vedere cele menţionate la alin. (2), conform celor prevăzute în anexele 1-28.

Art. 2 Plata diferenţelor băneşti rezultate din aplicarea prezentului ordin se relizează numai după alocarea sumelor corespunzătoare în bugetele Ministerului Justiţiei, Curţii de Apel Bucureşti şi tribunalelor din circumscripţia acesteia, în acord cu prevederile legale care reglementează finanţele publice. (...)"

Rezultă astfel că, în cursul soluţionării cauzei, în aplicarea art. 1 alin. (51) O.U.G. nr. 83/2014, modificată şi completată prin Legea nr. 71/2015, la stabilirea indemnizaţiei intimaţilor-reclamanţi, s-a ţinut cont de nivelul maxim al cuantumului salariului de bază şi al sporurilor pentru funcţia similară, diferenţele băneşti rezultate din calcularea în acest mod a drepturilor salariale începând cu data de 09.04.2015.

Prin urmare, întrucât prin Ordinele ministrului Justiţiei nr. 4680/C/2016, nr. 219/C/2017 şi nr. 2066/C/2018, s-au stabilit drepturile judecătorilor din cadrul judecătoriilor, tribunalelor, tribunalelor specializate şi curţilor de apel, precum şi asistenţilor judiciari potrivit dispoziţiilor art. 1 alin. (51) din O.U.G. nr. 83/2014, aprobată prin Legea nr. 71/2015, iar în aplicarea acestora au fost emise noi ordine de salarizare pentru judecătorii din circumscripţia Curţii de Apel Braşov, din care fac parte şi intimaţii-reclamanţi (OMJ nr. 1489/C/2017 şi OMJ nr. 99/C/2019), astfel cum s-a dispus prin sentinţa recurată, se constată că s-a răspuns pretenţiilor deduse judecăţii, aşa încât cererea de chemare în judecată a rămas fără obiect.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul dispoziţiilor art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va admite recursul declarat de Ministerul Justiţiei, va casa sentinţa recurată şi, rejudecând, va respinge acţiunea formulată de reclamanţi în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Justiţiei, ca rămasă fără obiect.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursurile formulate de Ministerul Justiţiei şi de Curtea de Apel Braşov împotriva sentinţei nr. 2510 din 30 mai 2018 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

Casează, în parte, sentinţa recurată şi rejudecând, admite excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Curţii de Apel Braşov şi respinge acţiunea reclamanţilor în consecinţă, în contradictoriu cu această pârâtă.

Respinge acţiunea reclamanţilor în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Justiţiei ca rămăsă fără obiect.

Menţine în rest celelalte dispoziţii ale sentinţei recurate.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 17 septembrie 2020.