Suspendability of tax registration order and award of costs after dismissal for loss of object

Şedinţa publică din data de 17 septembrie 2020

Asupra cererii de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea de suspendare formulată la data de 22.01.2019, reclamanta S.C. A. S.R.L. în contradictoriu cu pârâta AGENŢIA NAŢIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ, a solicitat suspendarea prevederilor Ordinului A.N.A.F. nr. 3236/2018 pentru aprobarea Procedurii de înregistrare a operatorilor economici care comercializează în sistem angro sau en detail produse energetice - benzine, motorine, petrol lampant, gaz petrolier lichefiat si biocombustibili, precum si pentru aprobarea modelului şi conţinutului unor formulare, publicat în Monitorul Oficial al României nr. 1115/26.12.2018.

2. Hotărârea instanţei de fond

Prin sentinţa nr. 27 din 31 ianuarie 2019, Curtea de Apel Cluj, secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal a admis cererea formulată de reclamanta S.C. A. S.R.L. şi a dispus suspendarea executării Ordinului nr. 3236/2018 emis de ANAF, până la pronunţarea instanţei de fond.

3. Calea de atac exercitată

Împotriva acestei sentinţe, în condiţiile art. 483 C. proc. civ., pârâta Agenţia Naţională de Administrare Fiscală a formulat recurs, întemeiat pe art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând casarea hotărârii recurate în sensul respingerii cererii de suspendare, ca neîntemeiată.

A susţinut recurenta-pârâtă, în esenţă, că instanţa de fond a interpretat şi aplicat greşit dispoziţiile legale ce privesc îndeplinirea cumulativă a condiţiilor impuse de art. 14 şi 15 din Legea nr. 554/2004.

4. Decizia instanţei de recurs

Prin Decizia nr. 5381 din 7 noiembrie 2019, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a admis recursul formulat de Agenţia Naţională de Administrare Fiscală împotriva sentinţei nr. 27 din 31 ianuarie 2019 a Curţii de Apel Cluj, secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal, a casat sentinţa recurată şi, rejudecând cauza, a respins cererea de suspendare ca rămasă fără obiect.

5. Cererea de completare a hotărârii pronunţate de instanţa de recurs

Prin cererea înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal la data de 24 martie 2020, recurenta-pârâtă Agenţia Naţională de Administrare Fiscală a solicitat completarea Deciziei nr. 5381 din 7 noiembrie 2019, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal.

În motivarea cererii, recurentul-reclamant a învederat că, deşi a solicitat obligarea intimatei-reclamante la plata cheltuielilor de judecată, instanţa a omis a se pronunţa asupra acestui capăt de cerere.

II. Soluţia Înaltei Curţi asupra cererii de completare a Deciziei nr. 5381 din 7 noiembrie 2019, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal.

Examinând cererea de completare a hotărârii, în raport cu motivele expuse şi cu normele de drept incidente, Înalta Curte o va respinge, pentru următoarele considerente:

Prin cererea întemeiată pe prevederile art. 444 alin. (1) din C. proc. civ., recurenta-pârâtă Agenţia Naţională de Administrare Fiscală a solicitat a-i fi acordate cheltuielile de judecată ocazionate de soluţionarea cauzei.

Potrivit art. 444 alin. (1) din C. proc. civ.: "Dacă prin hotărârea dată instanţa a omis să se pronunţe asupra unui capăt de cerere principal sau accesoriu ori asupra unei cereri conexe sau incidentale, se poate cere completarea hotărârii în acelaşi termen în care se poate declara, după caz, apel sau recurs împotriva acelei hotărâri, iar în cazul hotărârilor date în căile extraordinare de atac sau în fond după casarea cu reţinere, în termen de 15 zile de la pronunţare.", iar potrivit art. 453 alin. (1) C. proc. civ.:

"Partea care pierde procesul va fi obligată, la cererea părţii care a câştigat, să îi plătească acesteia cheltuieli de judecată."

Din cuprinsul acestor texte de lege rezultă că solicitarea de acordare a cheltuielilor de judecată reprezintă un capăt de cerere accesoriu, iar în măsura în care instanţa a omis a-l soluţiona, partea interesată are posibilitatea formulării unei cereri în temeiul art. 444 C. proc. civ.

Pe de altă parte, conform art. 453 alin. (1) C. proc. civ., anterior citat, cheltuielile de judecată se acordă la cererea părţii care a câştigat, ceea ce presupune culpa procesuală a părţii care a pierdut procesul. Pe cale de consecinţă, aceste dispoziţii sunt aplicabile doar în acele situaţii în care instanţa de recurs statuează definitiv asupra pretenţiilor deduse judecăţii, întrucât numai în această ipoteză se poate stabili care este partea căzută în pretenţii.

În cauza de faţă, prin Decizia nr. 5381 din 7 noiembrie 2019, instanţa de control judiciar a admis recursul declarat de pârâta Agenţia Naţională de Administare Fiscală, a casat sentinţa recurată şi, rejudecând cauza, a respins cererea de suspendare ca rămasă fără obiect.

În concluzie, instanţa de control judiciar nu se putea pronunţa asupra solicitării de acordare a cheltuielilor de judecată, astfel încât nu este îndeplinită ipoteza prevăzută de art. 444 C. proc. civ., referitoare la omisiunea pronunţării asupra unui capăt de cerere accesoriu.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte va respinge cererea privind completarea Deciziei nr. 5381 din 7.11.2019, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge cererea formulată de Agenţia Naţională de Administrare Fiscală privind completarea dispozitivului Deciziei nr. 5381 din 7 noiembrie 2019 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 17 septembrie 2020.