Challenging individual administrative act without fulfilling prior pre-complaint deadline under Law No. 554/2004; inadmissibility and lack of passive standing

Şedinţa publică din data de 17 septembrie 2020

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curţii de Apel Braşov, secţia contencios administrativ şi fiscal, la data de 23.04.2018, reclamantul A. a solicitat în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Public-Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună: a) anularea în parte a Ordinului nr. 332/27.01.2017 emis de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie sub aspectul datei aplicării dispoziţiilor Ordinului în sensul că drepturile băneşti aferente să fie acordate începând cu data de 09.04.2015; b) obligarea pârâtului la plata dobânzii legale şi a ratei inflaţiei aferente sumelor datorate conform celor de mai sus; c) obligarea pârâtului să dispună eliberarea unei adeverinţe în sensul celor solicitate în vederea actualizării pensiei de serviciu de către Casa Judeţeană de Pensii Braşov.

1.2. Soluţia primei instanţe

Prin sentinţa nr. 100 din 28 iunie 2018 Curtea de Apel Braşov, secţia contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia inadmisibilităţii invocată de pârâtul Ministerul Public -Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie -prin Procurorul General şi în consecinţă: a respins ca inadmisibilă acţiunea în contencios administrativ formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâtul susmenţionat având ca obiect "anularea în parte a Ordinului nr. 332/27.01.2017 emis de pârât"(petitul 1), a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive invocată de pârâtul Ministerul Public-Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie -prin Procurorul General - şi în consecinţă: a respins acţiunea în contencios administrativ formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâtul susmenţionat, având ca obiect "obligarea pârâtului la plata dobânzii legale şi a ratei inflaţiei aferente sumelor datorate"şi "obligarea pârâtului să dispună eliberarea unei adeverinţe..în vederea actualizării pensiei de serviciu de către Casa Judeţeană de Pensii Braşov"- (petitele 2 şi 3), ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.

1.3. Calea de atac exercitată

Împotriva acestei hotărâri, în condiţiile art. 483 C. proc. civ., reclamantul A. a formulat recurs, întemeiat pe art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând casarea, în tot, hotărârii şi, pe cale de consecinţă, respingerea excepţiei inadmisibilităţii acţiunii şi a excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului şi pe cale de consecinţă trimiterea cauzei spre rejudecare către Curtea de Apel Braşov în vederea soluţionării pe fond a cauzei.

În motivarea opţiunii sale procesuale reclamantul-recurent a susţinut în esenţă următoarele:

Instanţa de judecată a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancţiunea nulităţii - art. 488 pct. 5 C. proc. civ. - atunci când a procedat la respingerea ca inadmisibilă a cererii de chemare în judecată raportat la conţinutul excepţiei de inadmisibilitate invocată de pârât prin întâmpinare.

Instanţa avea obligaţia de apune în discuţia părţilor această chestiune, în virtutea respectării principiului contradictorialităţii şi a dreptului la apărare. Or, recurentul nu a formulat o apărare raportat la excepţia inadmisibilităţii cererrii de chemare în judecată pentru necontestarea în termenul legal a Ordinului nr. 332/2017.

În continuare recurentul susţine că hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material - art. 488 pct. 8 C. proc. civ.. Ordinul nr. 332/2017 are caracterul unui act administrativ normativ, acesta putând fi atacat oricând conform art. 7 alin. (2) din Legea nr. 554/2004.

În opinia recurentului, instanţa de fond în mod eronat a apreciat că sunt aplicabile dispoziţiile art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, întrucât era pensionat deja la data emiterii Ordinului nr. 332/2017, iar acesta se adresează şi vizează în principal magistraţii în funcţie.

Consideră recurentul că tot în mod eronat, instanţa de fond a reţinut şi că data comunicării Ordinului nr. 332/2017 este tocmai data de emitere a deciziei nr. 290940/2017, privind actualizarea pensiei de serviciu, respectiv 21.07.2018.

În ceea ce priveşte soluţia instanţei referitoare la exepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului pentru petitul privind emiterea unei adeverinţe pentru actualizarea pensiei de serviciu, aceasta este vădit nelegală, întrucât pârâtul are calitate procesuală pasivă raportat la faptul că ultima unitate angajatoare este subordonată ierarhic Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, pârâtul având competenţa de a dispune ca ultima unitate angajatoare să realizeze operaţiunea administrativă de eliberare a adeverinţei necesare în vederea actualizării pensiei de serviciu.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

Examinând sentinţa recurată prin prisma criticilor invocate prin cererea de recurs, a apărărilor invocate prin întâmpinare şi a dispoziţiilor legale incidente în materia suspusă verificării, Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru considerentele expuse în continuare.

Înalta Curte constată că sunt nefondate criticile formulate de recurentul-reclamant, circumscrise motivului de casare prevăzut de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.

Astfel, acest motiv de nelegalitate este incident "când, prin hotărârea dată, instanţa a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancţiunea nulităţii". Acesta vizează neregularităţi de ordin procedural sancţionate cu nulitatea de art. 174 C. proc. civ., care defineşte nulitatea ca fiind sancţiunea care lipseşte total sau parţial de efecte actul de procedură efectuat cu nerespectarea cerinţelor legale, de fond sau de formă, fiind absolută, atunci când cerinţa nerespectată este instituită printr-o normă care ocroteşte un interes public, şi relativă, în cazul în care cerinţa nerespectată este instituită printr-o normă care ocroteşte un interes privat.

Or, reclamantul nu a invocat o neregularitate procedurală în sensul acestor dispoziţii.

Conform prevederilor cuprinse în art. 22 alin. (2) C. proc. civ., "judecătorii au îndatorirea să stăruie, prin toate mijloacele legale, pentru a preveni orice greşeală pentru aflarea adevărului în cauză (…) în scopul pronunţării unei hotărâri temeinice şi legale. În acest scop, cu privire la situaţia de fapt şi motivarea în drept pe care părţile le invocă, judecătorul este în drept să le ceară să prezinte explicaţii, oral sau în scris, să pună în dezbaterea acestora orice împrejurări de fapt sau de drept, chiar dacă nu sunt menţionate în cerere sau în întâmpinare, să dispună administrarea probelor pe care le consideră necesare, precum şi alte măsuri prevăzute de lege, chiar dacă părţile se împotrivesc".

Astfel, comite exces de putere instanţa când nu se pronunţă asupra unui mijloc de apărare sau asupra unei probe hotărâtoare pentru dezlegarea pricinii.

Aşadar, procesul civil implică nu numai drepturi procedural în beneficiul părţilor, ci şi obligaţii procedural în sarcina acestora, obligaţia exercitării cu bună-credinţă a drepturilor procedurale şi în vederea scopului în vederea căruia au fost recunoscute fiind reglementată de art. 12 din C. proc. civ.

Aşa fiind, nu se poate reţine că prima instanţă a încălcat principiul garantării dreptului la apărare şi a contradictorialităţii prin nepunerea în discuţia părţilor a excepţiei inadmisibilităţii invocată de pârât prin întâmpinare.

Din actele şi lucrările dosarului rezultă că recurentul a avut cunoştinţă de conţinutul excepţiei invocate, formulând apărări în raport de această excepţie prin Răspunsul la întâmpinare depus la dosarul de fond al cauzei.

Totodată, Înalta Curte constată că la dosarul de fond se află cererea formulată de reclamant de judecare a cauzei în lipsă, în temeiul dispoziţiilor art. 411 alin. (1) pct. 2 Cod procedură.

Potrivit dispoziţiilor art. 411 alin. (1) pct. 2 Cod procedură "Judecătorul va suspenda judecata când niciuna dintre părţi, legal citate nu se înfăţişează la strigarea cauzei. Cu toate acestea, cauza se judecă dacă reclamantul sau pârâtul a cerut în scris judecarea în lipsă.

Aşadar, cererea care priveşte judecarea cauzei în lipsă se referă la întreg procesul, iar nu la un anumit termen de judecată sau cu privire la o anumită cerere, art. 411 C. proc. civ. neavând interpretarea dată de recurent, potrivit art. 223 alin. (1) din acelaşi Cod lipsa părţii legal citate neputând împiedica judecarea cauzei, dacă legea nu dispune altfel.

Aşa fiind, în cauză nu sunt incidente dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ.

Înalta Curte nu poate reţine criticile formulate de recurent cu privire la încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material care se circumscriu dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Instanţa de fond a reţinut în mod corect că, în temeiul art. 30 din Legea nr. 284/2010 şi art. 7 din Legea nr. 284/2010, recurentul - reclamant avea obligaţia de a se adresa mai întâi ordonatorului de credite cu o plângere prealabilă. În cauza de faţă această procedură prealabilă nu a fost îndeplinită.

Ordinul nr. 322/2017, contestat în prezenta cauză, este un act administrativ individual, acesta producând efecte atât faţă de recurentul-reclamant cât şi faţă de un număr determinat de persoane nominalizate în Anexele 1-15 din Ordin. Ordinul emis de intimatul-pârât este supus cerinţei comunicării şi poate fi atacat în condiţiile şi termenul prevăzut de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 cu raportare la art. 11 alin. (1) sau alin. (2) după caz din aceeaşi Lege.

Recurentul-reclamant susţine că a luat la cunoştinţă despre existenţa Ordinului nr. 332/27.01.2017 la data de 21.07.2017, când a fost emisă Decizia nr. 290940/2017 de actualizare a pensiei sale de serviciu.

Potrivit art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 " (1) Înainte de a se adresa instanţei de contencios administrativ competente, persoana care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim printr-un act administrativ individual trebuie să solicite autorităţii publice emitente sau autorităţii ierarhic superioare, dacă aceasta există, în termen de 30 de zile de la data comunicării actului, revocarea, în tot sau în parte, a acestuia."

Din înscrisurile existente la dosarul cauzei, reiese că recurentul-reclamant s-a adresat cu plângere prealabilă emitentului actului contestat la data de 31.01.2018, cu mult peste termenul legal, iar intimatul-pârât Ministerul Public -Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie i-a răspuns prin adresa nr. x/09.02.2018.

În acest context, constatându-se neîndeplinirea cerinţei prevăzute de art. 7 alin. (1) din Lege, în mod corect instanţa de fond a admis excepţia inadmisibilităţii şi a respins în consecinţă cererea formulată de reclamant.

Totodată, criticile recurentului referitoare la soluţia de admitere a excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive a Ministerului Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, sunt neîntemeiate, având în vedere dispoziţiile art. 13 din Hotărârea nr. 1275/2005 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a prevederilor Legii nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, republicată, şi ale Legii nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, republicată, referitoare la pensiile de serviciu şi la acordarea indemnizaţiilor-pentru creşterea copilului în vârstă de până la 2 ani, potrivit cărora: .."(1) În vederea stabilirii pensiei de serviciu, dosarul de pensie trebuie să cuprindă:

a) actele necesare stabilirii pensiei, conform prevederilor Legii nr. 19/2000, cu modificările şi completările ulterioare, prevăzute în normele de aplicare a acestei legi, aprobate prin Ordinul ministrului muncii şi solidarităţii sociale nr. 340/2001, cu modificările şi completările ulterioare;

b) adeverinţa-tip pentru pensia de serviciu, conform anexei nr. 1 sau, după caz, anexei nr. 2 la prezentele norme metodologice, întocmită de ultima unitate angajatoare, care va cuprinde vechimea în magistratură, vechimea numai în funcţiile de judecător şi de procuror, media veniturilor brute realizate în ultimele 12 luni de activitate înainte de data pensionării şi venitul brut realizat la data pensionării."

Plata drepturilor băneşti actualizate revine Casei de Pensii în urma adeverinţei necesare actualizării ce trebuie eliberată de ultima unitate de Parchet la care a funcţionat recurentul-reclamant înainte de a se pensiona.

Prin urmare, obligaţia de emitere a adeverinţei tip pentru pensia de serviciu incumbă ultimei unităţi de parchet la care a funcţionat recurentul, calitatea de ordonator de credite a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie neavând nicio relevanţă în prezenta cauză.

Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Pentru considerentele expuse, nefiind identificate motive de casare a sentinţei prin prisma dispoziţiilor invocate de recurent, Înalta Curte, în temeiul prevederilor art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de A. împotriva sentinţei nr. 100 din 28 iunie 2018 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 17 septembrie 2020.