Provincial prosecutor reinstatement: passive standing of Ministry of Finance and statutory bar on direct reappointment following criminal conviction removal.

Şedinţa publică din data de 17 septembrie 2020

Asupra recursurilor de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cererea de chemare în judecată

Prin contestaţia înregistrată la data de 22.08.2016 pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal, contestatoarea A. a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunţa, să se dispună reprimirea în funcţia de procuror prin recrutare directă şi obligarea Parchetului de pe lângă Tribunalul Bacău în solidar cu Ministerul Finanţelor Publice, la plata unei despăgubiri egală cu drepturile salariale şi a tuturor drepturilor, indexate şi actualizate la zi, ce i se cuveneau din decembrie 2006 şi până la reintegrarea efectivă.

Prin Decizia nr. 324, pronunţată la data de 03.02.2017, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a admis excepţia necompetenţei materiale, invocată de intimatul Consiliul Superior al Magistraturii-Direcţia Resurse Umane şi Organizare-Serviciul Resurse Umane pentru Parchete şi a trimis contestaţia spre competentă soluţionare, Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

Pentru a pronunţa această soluţie, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a reţinut că cererea contestatoarei, de reprimire în funcţia de procuror prin recrutare directă, nu poate fi analizată în contextul reglementărilor ce vizează cariera unui magistrat.

La data de 06.09.2017, pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a fost înregistrat prezentul dosar.

Pârâtul Ministerul Finanţelor Publice a formulat întâmpinare prin care a invocat excepţia inadmisibilităţii acţiunii şi excepţia lipsei calităţii procesuale pasive. De asemenea, a solicitat respingerea acţiunii ca neîntemeiată.

Pârâtul Parchetul de pe lângă Tribunalul Bacău a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune, excepţia lipsei calităţii procesuale pasive iar pe fondul cauzei, a solicitat respingerea acţiunii ca neîntemeiată.

1.2. Hotărârea primei instanţe

Prin sentinţa nr. 1196 din 14 martie 2018, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII a contencios administrativ şi fiscal a respins excepţia lipsei calităţii procesuale pasive şi excepţia inadmisibilităţii invocate de pârâtul Ministerul Finanţelor Publice, ca neîntemeiate., a respins excepţia lipsei calităţii procesuale pasive invocată de pârâtul Parchetul de pe lângă Tribunalul Bacău, ca neîntemeiată, a respins contestaţia formulată de contestatoarea A., împotriva Adresei nr. x/2016, emisă de Direcţia Resurse Umane şi Organizare-Serviciul Resurse Umane din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii, în contradictoriu cu intimaţii Consiliului Superior al Magistraturii-Direcţia Resurse Umane şi Organizare, Serviciul Resurse Umane pentru Parchete, Ministerul Finanţelor Publice şi Parchetul de pe lângă Tribunalul Bacău, ca neîntemeiată.

1.3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs în termen legal pârâtul Ministerul Finanţelor Publiceşi reclamanta A..

Recursul formulat de Ministerul Finanţelor Publice

Recurentul-pârât MFP a invocat motivele de nelegalitate prevăzut de art. 488 pct. 6 şi 8 din C. proc. civ.

În dezvoltarea recursului, au fost învederate, în esenţă, următoarele:

În legătură cu excepţia inadmisibilităţii acţiunii faţă de Ministerul Finanţelorc Publice pentru neîndeplinirea condiţiilor prevăzute de dispoziţiile art. 18 şi art. 19 din Legea nr. 554/2004, se arată că în mod greşit instanţa de fond a apreciat că acţiunea introductivă poate fi completată/precizată prin răspunsul la întâmpinare, câtă vreme cele două acte procedurale privesc chestiuni diferite.

Mai susţine recurentul că instanţa de fond a argumentat soluţia de respingere a excepţiei inadmisibilităţii acţiunii faţă de Ministerul Finanţelor Publice, prin invocarea pretinsului refuz nejustificat al CSM de a soluţiona favorabil cererea reclamantei de reprimire în funcţia de procuror.

Instanţa de fond nu a ţinut seama de faptul că nu a existat un refuz nejustificat al MFP, faţă de reclamantă, de natură să acrediteze ideea că reclamanta este îndreptăţită să solicite despăgubiri de la acest pârât.

Precizează recurentul că, pentru a putea să hotărască, cu privire la despăgubirile pentru daunele morale cauzate, instanţa trebuie să soluţioneze cererea, al cărei obiect trebuie să se regăsească în dispoziţiile art. 8 alin. (1) din Legea nr. 554/2004. Or, în opinia recurentului din analiza cererii de chemare în judecată, obiectul acesteia, faţă de Ministerul Finanţelor Publice, este reprezentat exclusiv de acordarea de despăgubiri şi, ca atare, obiectul acţiunii nu se circumscrie dispoziţiilor art. 8 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

În legătură cu excepţia inadmisibilităţii acţiunii faţă de MFP pentru lipsa procedurii prealabile, se menţionează că din moment ce reclamanta se adresase CSM anterior sesizării instanţei, nu se mai impunea efectuarea unei altei solicitări către acest pârât, însă această situaţie nu este de natură a considera că intimata-reclamantă ar fi îndeplinit procedura prealabilă faţă de MFP.

În legătură cu excepţia lipsei calităţii procesuale pasive, se susţine că, raportat la obiectul acţiunii de faţă, nu MFP ar putea avea calitatea de entitate care să îi fi produs reclamantei vreo vătămare într-un drept recunoscut de lege sau într-un interes legitim. În opinia recurentului, în cauza de faţă, raporturile juridice nu s-au creat între reclamantă şi MFP.

Recursul formulat de reclamanta A.

Recurenta arată că a fost eliberată din funcţie ca urmare a condamnării, astfel încât nu se poate aprecia că a fost exclusă din magistratură.

De asemenea, precizează că fost eliberată din funcţia de prim procuror şi nu din aceea de procuror, astfel încât apreciază că şi-a păstrat calitatea de magistrat, din moment ce nu a demisionat şi nu s-a dispus desfacerea sau încetarea contractului său de muncă.

Recurenta a menţionat că Parchetul de pe lângă Tribunalul Bacău a virat la bugetul de stat o parte din sumele care i se cuveneau ca urmare a obţinerii unor drepturi salariale recunoscute prin hotărari judecătoreşti, sume reprezentând şomaj, contribuţiile la asigurările sociale, sănătate şi pensii. Recurenta apreciază că în prezent îndeplineşte toate condiţiile pentru a ocupa din nou o funcţie de procuror prevăzute de art. 14 alin. (2) din Legea nr. 303/2004 republicată, deoarece nu mai este înscrisă în cazierul judiciar.

II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursurilor declarate în cauză

Examinând sentinţa recurată, prin prisma criticilor formulate, în raport de actele şi lucrările dosarului şi de dispoziţiile legale incidente, constată că recursul declarat de reclamantă este nefondat, recursul declarat de pârâtul Ministerul Finanţelor Publice urmând a fi admis, casată sentinţa recuratăşi, în rejudecare admisă excepţia lipsei calităţii procesuale pasive şi respinsă în consecinţă acţiunea formulată în contradictoriu cu acest pârât, potrivit considerentelor ce vor fi expuse în continuare.

Recurenta-reclamantă arată că hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază ori cuprinde motive contradictorii, ce nu rezultă din administrarea probatoriului, fiind invocat motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ.

În cauza de faţă, sentinţa civilă nr. 1196/14.03.2018, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII a de contencios administrativ şi fiscal, în dosarul nr. x/2016, îndeplineşte exigenţele art. 425 C. proc. civ., având în vedere că, în urma administrării probatoriului, instanţa de fond a reţinut în mod judicios situaţia de fapt şi a interpretat în mod corect dispoziţiile legale incidente în cauză.

Motivarea hotărârii instanţei de fond nu cuprinde motive contradictorii ori motive străine de natura cauzei, având în vedere că este clară, precisă şi inteligibilă, judecătorul făcând referire la probele administrate în cauză, pronunţând o soluţie în concordanţă cu înscrisurile de la dosar şi răspunzând în fapt şi în drept la toate pretenţiile şi apărările formulate în cauză.

Totodată, în hotărârea atacată nu există motive contradictorii, având în vedere că au fost delimitate în mod corect criticile de nelegalitate ce au fost formulate de reclamantă.

În ceea ce priveşte motivul de casare prevăzut de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., acesta este neîntemeiat.

În cauza de faţă, instanţa de fond a făcut o corectă analiză a dispoziţiilor legale în vigoare. Eliberarea din funcţie a judecătorilor şi procurorilor se dispune prin decret al Preşedintelui României, la propunerea Consiliului Superior al Magistraturii.

În prezent, ca urmare a adoptării O.U.G. nr. 46/2008, prin care au fost abrogate alin. (5) - (107) ale art. 33 din Legea nr. 303/2004, nu mai este posibilă numirea în funcţia de judecător sau procuror a unui fost magistrat, fără concurs.

Recurenta-reclamantă din prezenta cauză a fost condamnată la o pedeapsă de 3 ani închisoare, astfel că s-a dispus suspendarea sub supraveghere a pedepsei principale şi a pedepsei accesorii, pe un termen de încercare de 8 ani.

Ca urmare a acestei condamnări, prin Hotărârea nr. 186 din 06.03.2008, Plenul Consiliului Superior al Magistraturii a propus Preşedintelui României eliberarea din funcţie a recurentei-reclamante.

Prin Decretul nr. 483/25.04.2008 al Preşedintelui României, publicat în Monitorul Oficial nr. 337/01.05.2008, recurenta a fost eliberată din funcţia de procuror la Parchetul de pe lângă Judecătoria Podu Turcului, începând cu data de 01.05.2008, astfel încât nu se poate reţine că recurenta ar mai fi exercitat această funcţie de la acest moment. Decretul Preşedintelui României de eliberare din funcţie nu a fost anulat şi nici contestat, acesta fiind actul administrativ care produce efecte în legătură cu eliberarea din funcţia de procuror a recurentei.

Prin urmare, în mod judicios s-a stabilit că revenirea recurentei în funcţia de procuror s-ar putea realiza numai în cazul în care recurenta îndeplinea condiţiile prevăzute de art. 33 alin. (1) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, republicată, cu modificările şi completările ulterioare.

În ceea ce priveşte criticile aduse sentinţei recurate de recurentul-pârât MFP, cu privire la soluţia de respingere a excepţiei lipsei calităţii sale procesule pasive, instanţa de control judiciar le apreciază ca fiind întemeiate, în considerarea următoarelor argumente.

Prin contestaţia formulată, în prezenta cauză, recurenta-reclamanta a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună reprimirea sa în funcţia de procuror, prin recrutare directă şi obligarea Parchetului de pe lângă Tribunalul Bacău în solidar cu Ministerul Finanţelor Publice, la plata unei despăgubiri egală cu drepturile salariale şi a tuturor drepturilor, indexate şi actualizate la zi, ce i se cuveneau din decembrie 2006 şi până la reintegrarea sa definitivă.

În motivarea acţiunii, contestatoarea a susţinut ca a funcţionat ca procuror începând cu data de 01.12.1996, fiind suspendată din funcţie la data de 07.12.2006, iar la data de 25.04.2008 a fost eliberată din funcţia de prim procuror prin Decretul Preşedintelui României nr. 483/2008.

De asemenea, a precizat ca fost eliberată din funcţia de prim procuror şi nu din aceea de procuror, astfel încât a apreciat că şi-a păstrat calitatea de magistrat, din moment ce nu a demisionat şi nu s-a dispus desfacerea sau încetarea contractului său de muncă.

Recurenta a menţionat că în perioada 2006-2015 Parchetul de pe lângă Tribunalul Bacău a virat la bugetul de stat o parte din sumele care i se cuveneau ca urmare a obţinerii unor drepturi salariale recunoscute prin hotărâri judecătoreşti, sume reprezentând şomaj, contribuţiile la asigurările sociale, sănătate şi pensii.

Pentru a pronunţa sentinţa civilă nr. 1196/14.03.2018, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal a analizat cu prioritate excepţiile invocate de pârâţii Parchetul de pe lângă Tribunalul Bacău şi Ministerul Finanţelor Publice.

În acest sens, instanţa de fond a respins excepţia lipsei calităţii procesuale pasive, excepţia inadmisibilităţii, ambele invocate de pârâtul Ministerul Finanţelor Publice şi excepţia lipsei calităţii procesuale pasive invocată de pârâtul Parchetul de pe lângă Tribunalul Bacău.

Cu privire la excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului MFP, instanţa de fond a constatat că aceasta este neîntemeiată, argumentele prezentate în susţinerea acestei excepţii neputând fi primite, raportul litigios dedus judecăţii nefiind unul de muncă sau unul grefat pe dispoziţiile Legii nr. 500/2002, ci pe pretinsul refuz nejustificat de alocare la bugetul ordonatorului principal de credite a sumelor necesare plăţii către reclamantă a drepturilor salariale solicitate.

În procesele în materia contenciosului administrativ, chiar dispoziţiile legii aplicabile fixează cadrul procesual, în sensul că litigiul se poartă între persoana care se consideră vătămată într-un drept sau interes legitim printr-un act administrativ al unei autorităţi publice sau din cauza refuzului nejustificat de a i se răspunde, şi autoritatea publică în cauză.

În raport de obiectul cauzei, Ministerul Finanţelor Publice nu are calitatea de entitate care să îi fi produs recurentei-reclamante vreo vătămare într-un drept recunoscut de lege sau într-un interes legitim.

În cauza de faţă, raporturile juridice nu au luat naştere între reclamanta A. şi pârâtul MFP. Ministerul Finanţelor Publice nu a emis niciun act a cărui anulare să se solicite, situaţie în raport de care reclamanta-recurentă nu poate prezuma o conduită ulterioară a MFP de natură să justifice chemarea în judecată a acestuia.

Pentru considerentele expuse, instanţa de control judiciar va admite recursul formulat de Ministerul Finanţelor Publice, va casa, în parte, sentinţa recurată şi, în rejudecare va admite excepţia lipsei calităţii procesuale pasive şi va respinge în consecinţă acţiunea formulată în contradictoriu cu acest pârât, menţinând în rest celelalte dispoziţii ale sentinţei recurate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de A. împotriva sentinţei nr. 1196 din 14 martie 2018 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Admite recursul formulat de Ministerul Finanţelor Publice împotriva sentinţei nr. 1196 din 14 martie 2018 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

Casează, în parte, sentinţa recurată şi, rejudecând admite excepţia lipsei calităţii procesuale pasive şi respinge în consecinţă acţiunea formulată în contradictoriu cu acest pârât.

Menţine în rest celelalte dispoziţii ale sentinţei recurate.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 17 septembrie 2020.