Eligibility of EU-funded expenses and procedural validity of administrative contestation under O.U.G. 66/2011

Şedinţa publică din data de 17 septembrie 2020

Asupra recursurilor de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanţe la data de 30.06.2016, sub nr. x/2016, reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială Municipiul Bucureşti a chemat în judecată pe pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice - Direcţia Generală Autoritatea de Management pentru Programul Operaţional Regional solicitând anularea Informării privind situaţia cheltuielilor aprobate în Cererea de rambursare nr. x (Adresa nr. x/30.03.2016, înregistrată în evidenţele A. sub nr. x/30.03.2016); anularea Adresei nr. x/31.05.2016 emisă de către MDRAP - AMPOR; anularea Deciziei nr. 142/30.05.2016 emisă de către Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice - Unitatea Soluţionarea Contestaţii POR; înlăturarea măsurii reducerilor procentuale aplicate şi constatarea că nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de O.U.G. nr. 66/2011; obligarea pârâtului la plata sumei precizată în Cererea de rambursare nr. x aferentă proiectului "Consolidare, restaurare şi conservare Arcul de Triumf; constatarea îndeplinirii condiţiilor de eligibilitate a tuturor cheltuielilor solicitate şi rambursarea cheltuielilor excluse prin acest document, obligarea la plata cheltuielilor de judecată.

Pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice a depus întâmpinare la data de 01.08.2016, prin care a solicitat respingerea capătului de acţiune privitor la anularea măsurii reducerii procentuale de 5%, ca fiind inadmisibil, în raport de formularea tardivă a contestaţiei administrative împotriva Notei de neconformitate nr. x/25.04.2013, aspect care echivalează cu neîndeplinirea procedurii administrative prealabile obligatorii. Dacă se va trece peste această excepţie, în temeiul art. 413 alin. (1) C. proc. civ. a solicitat suspendarea prezentei cauze până la soluţionarea definitivă a dosarului nr. x/2015, ce s-a aflat pe rolul Curţii de Apel Bucureşti; dacă se va trece peste considerentele invocate anterior, solicită a se constata că instituţia pârâtă poate fi obligată, cel mult, la soluţionarea pe fond a contestaţiei administrative formulate în cauză, întrucât prin Decizia nr. 142/30.05.2016 nu a fost soluţionat şi fondul acesteia; respingerea ca neîntemeiat a capătului de acţiune privitor la rambursarea cheltuielilor care nu respectă regulile de eligibilitate, precum şi menţinerea măsurii aplicate şi a actelor administrative contestate, ca fiind temeinice şi legale.

1.2. Soluţia primei instanţe

Prin sentinţa nr. 2657 din 27 iunie 2017, Curtea de Apel Bucureşti - Sec ţia a VIII a contencios administrativ şi fiscal a respins cererea de suspendare a judecăţii, ca neîntemeiată, a admis în parte acţiunea formulată de reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială Municipiul Bucureşti, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice - Direcţia Generală Autoritatea de Management pentru Programul Operaţional Regional, a anulat Decizia nr. 142/30.05.2016, a respins cererea de anulare a Informării privind situaţia cheltuielilor aprobate în cererea de rambursare nr. x, comunicată prin adresa x/30.03.2016, cu privire la reducerile procentuale dispuse odată cu soluţionarea cererilor de rambursare nr. x şi nr. 6, ca inadmisibilă, a respins în rest acţiunea, ca neîntemeiată.

1.3. Calea de atac exercitată

Împotriva acestei sentinţe, în condiţiile art. 483 C. proc. civ., reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială Municipiul Bucureşti şi pârâtul Ministerul Lucrărilor Publice, Dezvoltării şi Administraţiei au formulat recurs.

Recurentul-pârât Ministerul Lucrărilor Publice, Dezvoltării şi Administraţiei consideră că hotărârea atacată este parţial nelegală şi netemeinică, fiind dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material, caz de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Prin hotărârea recurată, instanţa de fond a reţinut în mod greşit că depăşirea termenului legal de 5 zile nu ar putea să fundamenteze o eventuală hotărâre de respingere a cererii de anulare a deciziei de soluţionare a contestaţiei (deorece termenul respectiv nu este unul de decădere).

În opinia recurentei, în speţă, instanţa s-a prevalat de o interpretare greşită a art. 48 alin. (2) din O.U.G. nr. 66/2011, care dispune în mod imperativ asupra obligaţiei şi nu dreptului ori posibilităţii autorităţii emitente de a respinge contestaţia fără a mai proceda la analizarea fondului. atunci când contestatorul, la rândul sau, nu îşi îndeplineşte obligaţia de a completa contestaţia în termen de 5 zile de la înştiinţarea prin care i se aduce la cunoştinţă această situaţie.

Trebuie observat de asemenea faptul că, în această privinţă, intenţia legiuitorului a fost aceea de a reglementa îndeplinirea unei obligaţii într-un anumit termen, fără a putea extrapola în sensul reţinut de instanţa de fond, potrivit căruia nerespectarea acestui termen nu ar atrage nicio consecinţă juridică în situaţia în care obligaţia a fost îndeplinită anterior soluţionării contestaţiei.

O atare interpretare extensivă nu este conformă scopului urmărit de legiuitor, deoarece ignorarea termenului de îndeplinire a obligaţiei ar lipsi de efecte juridice această normă imperativă.

Recursul declarat de recurenta-reclamantă Unitatea Administrativ Teritorială Municipiul Bucureşti

Recurenta-reclamantă afirmă că hotărârea atacată a fost dată cu încălcarea prevederilor art. 488 pct. 6 şi 8 C. proc. civ., în speţă fiind îndeplinite toate condiţiile pentru admiterea cererii de chemare în judecată.

În ceea ce priveşte incidenţa art. 488 pct. 6 C. proc. civ., recurenta-reclamantă afirmă faptul că "instanţa de fond nu a prezentat niciun argument cu privire ta motivele pentru care a înlăturat toate susţinerile subscrisei în ceea ce priveşte actele contestate", neexistând nicio trimitere la cele două note de neconformitate şi criticile aduse aspectelor invocate de MDRAP cu privire la presupusele nereguli constatate.

În continuare, toate celelalte motive invocate de recurenta-reclamantă în susţinerea eligibilităţii cheltuielilor aferente facturii fiscale nr. x/5.08.2015, se încadrează în motivele de recurs prevăzute de art. 488 pct. 8 C. proc. civ.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi asupra recursurilor

2.1. Examinând sentinţa recurată, prin prisma criticilor formulate, în raport de actele şi lucrările dosarului şi de dispoziţiile legale incidente, constată că recursurile sunt nefondate, potrivit considerentelor ce vor fi expuse în continuare.

Din perspectiva situaţiei de fapt se reţine că, prin Informarea privind situaţia cheltuielilor aprobate în cererea de rambursare nr. x, comunicată prin adresa x/30.03.2016, recurenta-reclamantă a fost încunoştinţată cu privire la autorizarea plăţii cererii de rambursare nr. x cu următoarele menţiuni: excluderea cheltuielilor neeligibile de 890 RON plus TVA, reprezentând cheltuieli editare/printare desene care nu au fost justificate prin documente aferente: planşe, desene, schiţe, procese-verbale de predare primire, factura fiscală x/2015, respectiv reduceri procentuale: de 5% aplicată începând cu cererea de rambursare nr. x şi de 10% aplicată începând cu cererea de rambursare nr. x

Recurenta-reclamantă a formulat două plângeri prealabile: nr. 42379/27.04.2015, privind cheltuielile neeligibile, respinsă prin decizia nr. 42379/31.05.2016, şi nr 43017/28.04.2016, privind reducerile procentuale, respinsă prin decizia 142/30.05.2016.

Prin sentinţa civilă nr. 1469/28.04.2016 pronunţată în dosarul nr. x/2015, Curtea de Apel Bucureşti a respins excepţia prescripţiei şi a respins acţiunea formulată de reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială a Municipiului Bucureşti, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice, ca neîntemeiată.

În ceea ce priveşte incidenţa în cauză a dispoziţiilor prevăzute de art. 488 pct. 6 C. proc. civ., recurenta-reclamantă susţine faptul că "instanţa de fond nu a prezentat niciun argument cu privire la motivele pentru care a înlăturat toate susţinerile reclamantei în ceea ce priveşte actele contestate", neexistând nicio trimitere la cele două note de neconformitate şi criticile aduse aspectelor invocate de MDRAP cu privire la presupusele nereguli constatate.

Susţinerile recurentei-reclamante sunt neîntemeiate, deoarece instanţa a respins ca inadmisibil, capătul de acţiune având ca obiect anularea Informării nr. 26697/30.03.2016 (cu privire la reducerile procentuale de 10% din valoarea contractului de servicii asistenţă tehnică nr. 39/06.02.2013), prin raportare la soluţia de anulare a Deciziei nr. 142/30.05.2016 şi prin raportare la prevederile art. 51 alin. (2) din O.U.G. nr. 66/2011.

Prin admiterea excepţiei inadmisibilităţii, instanţa în mod corect nu a mai analizat şi nu s-a mai pronunţat asupra criticilor invocate prin acţiunea introductivă cu privire la nelegalitatea şi temeinicia Notelor de neconformitate nr. x/25.04.2013 şi nr. y/11.02.2013. Soluţia de "respingere în rest a cererii de chemare în judecată" vizează numai capătul de acţiune privitor la neeligibiliţatea cheltuielilor aferente facturii fiscale nr. x/05.08.2015, iar nu şi aspectele legate de aplicarea reducerilor procentuale stabilite prin cele două Note de neconformitate.

În ceea ce priveşte celelalte motive invocate de recurenta-reclamantă în susţinerea eligibilităţii cheltuielilor aferente facturii fiscale nr. x/05.08.2015, acestea sunt neîntemeiate, în considerarea următoarelor argumente.

În vederea decontării cheltuielilor solicitate de beneficiari în cadrul cererilor de rambursare, este absolut necesar ca acestea să respecte atât prevederile contractelor de finanţare, cât si normele incidente ale legislaţiei naţionale şi comunitare.

Astfel, la momentul verificării Cererii de rambursare nr. x, s-a constatat faptul că se impune excluderea de la rambursare a sumei de 890,00 RON, aferentă facturii fiscale nr. x/05.08.2015 (emisă de S.C. B. SRL) şi solicitată spre decontare pe linia bugetară 3.5 "Asistenţă tehnică", reprezentând editare/prin tare desene conform centralizatorului de cheltuieli.

În cauza de faţă, recurenta-reclamantă nu a prezentat detalierea cheltuielilor, aşa cum se prevede la Cap. 18 - Condiţii de plată din caietul de sarcini aferent procedurii de atribuire a contractului de servicii asistenţă tehnică din partea proiectantului nr. 39/6.02.2013, încheiat cu S.C. B. S.R.L..

În cadrul Raportului de activitate nr. 14 pentru luna iunie 2015, a fost depusă Anexa cu centralizatorul total în care sunt defalcate cheltuieli solicitate la decontare, corespunzătoare facturii fiscale nr. x/05.08.2015. Centralizatorul prezintă cheltuieli de editare/printare desene în valoare de 890 RON fără TVA, însă acestea nu au fost justificate prin prezentarea unor schiţe/desene, motiv pentru care au fost solicitate clarificări în acest sens.

În aceste condiţii, cheltuielile de editare/printare desene în valoare de 890 RON fără TVA, au fost declarate neeligibite, întrucât nu au fost justificate prin depunerea unor documente relevante (planşe, desene, schiţe, procese-verbale de predare-prîmîre, etc).

În concluzie, în cazul procesului de autorizare al cererii de rambursare nr. x, aferent proiectului cod SMIS 15795, s-au aplicat în mod corect dispoziţiile art. 22. alin. (4) din O.U.G. nr. 64/2009, conform cărora "Autorităţile de management/Organismele intermediare au obligaţia de a exclude de la rambursare acele cheltuieli efectuate si declarate de beneficiari pentru care în procesul de verificare a cheltuielilor se constată nerespectarea regulilor de eligibilitate stabilite la nivel naţional şi comunitar".

Prin recursul formulat de către Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice acesta critică soluţia instanţei de fond prin prisma faptului că, în viziunea sa, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal n-ar fi trebuit să dispună anularea Deciziei nr. 142/30.05.2016, întrucât în cauză ar fi fost aplicabile dispoziţiile art. 48 alin. (2) din O.U.G. nr. 66/2011.

Aşa cum rezultă din conţinutul Deciziei nr. 142/30.05.2016, MDRAP a respins contestaţia formulată de către recurenta-reclamantă fără a intra în soluţionarea fondului, motivând ca soluţia impusă de dispoziţiile art. 48 alin. (2) din O.U.G. nr. 66/2011 sunt aplicabile în măsura in care contestaţia nu este semnată şi ştampilată de către reprezentant. Or, sancţiunea impusă de dispoziţiile art. 48 alin. (2) din O.U.G. nr. 66/2011, respingerea contestaţiei fără a intra în cercetarea fondului, intervine în măsura în care reprezentantul convenţional al contestatorului nu face dovada calităţii sale potrivit dispoziţiilor legale, aspect îndeplinit de către reprezentant prin depunerea împuternicirii avocaţiale. Mai mult decât atât, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ si Fiscal în mod corect a reţinut că "argumentul privind depăşirea termenului legal de 5 zile pentru completarea contestaţiei nu poate fundamenta respingerea cererii de anulare a deciziei de soluţionare a contestaţiei administrative, având în vedere că acest termen nu este unul de decădere, esenţial fiind că anterior soluţionării contestaţiei, aceasta fusese semnată şi comunicată autorităţii pârâte."

În concluzie, măsura respingerii contestaţiei fără a intra în cercetarea fondului pe motiv ca aceasta nu ar fi fost semnată şi ştampilată de către avocat este o măsura eronată, recurentul-pârât făcând aplicarea greşită a dispoziţiilor art. 48 alin. (2) din O.U.G. nr. 66/2011), având în vedere că reprezentantul convenţional al U.A.T. Municipiul Bucureşti şi-a indeplinit toate obligaţiile prevăzute de lege.

2.2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Pentru considerentele expuse, nefiind identificate motive de casare a sentinţei prin prisma dispoziţiilor invocate de recurent, Înalta Curte, în temeiul prevederilor art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursurile ca nefondate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursurile formulate de Unitatea Administrativ Teritorială Municipiul Bucureşti şi de Ministerul Lucrărilor Publice, Dezvoltării şi Administraţiei împotriva sentinţei nr. 2657 din 27 iunie 2017 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondate.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 17 septembrie 2020.