Taxpayer's action time-barred; appeal upheld as lower court correctly applied six-month limit from receipt-confirmed decision.
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice (Administrative and Fiscal Litigation Section) rejected the taxpayer's appeal as unfounded and upheld the lower court's judgment, which had dismissed the action as time-barred; the appellate court also rejected the respondent's exception of nullity of the appeal, leaving the first-instance decision in force. The dispute arose from an administrative action seeking annulment of a decision rejecting an appeal against a notice of irregularities and financial corrections issued under EU-funded infrastructure programs, where the lower court found the claim filed more than six months after the administrative act's communication. Decisively, the court held that the six-month limitation period under Article 11(2) of Law No. 554/2004 runs from the date the decision was communicated with proof of receipt—here, in June 2016, as shown by an acknowledgment of receipt—not from the later date alleged by the claimant, and that communication via a signed delivery record did not violate Article 44(2) of the Fiscal Procedure Code, as receipt was confirmed by the beneficiary's employee.
Legislator headnote
AI generatedart. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ, art. 122 lit. i) din O.U.G. nr. 34/2006, art. 488 C. proc. civ, art. 11 din Legea nr. 554/2004, art. 11 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, art. 496 alin. (1) din C. proc. civ; Taxpayer's action time-barred; appeal upheld as lower court correctly applied six-month limit from receipt-confirmed decision: La data de 16.06.2016, prin Contestaţia nr. 12424 a criticat neregulile transmise de Autoritatea de Management POS Mediu, Direcţia Generala Programe Infrastructura Mare din cadrul Ministerului Fondurilor Europene, considerând ca procedura de negociere fără publicarea prealabilă a unui anunţ de participare, în conformitate cu art. 122 lit. i) din O.U.G. nr. 34/2006, finalizată cu încheierea Actului Adiţional nr. 6/15.12.2015 la contractul de lucrări nr. x/02.07.2013, a fost corect raportat la legislaţia care guvernează atât condiţiile tehnice de proiectare cât şi cele de achiziţii publice.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Şedinţa publică din data de 3 septembrie 2020
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Obiectul acţiunii deduse judecăţii
Prin cererea formulată la data de 17.08.2017 şi înregistrată pe rolul Curţii de Apel Constanţa sub nr. x/2017, reclamanta Administraţia Naţională Apele Române - Administraţia Bazinală de Apă Dobrogea Litoral, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale - Administraţia Publică A Fondurilor Europene a solicitat:
- anularea Deciziei nr. 53438/27.06.2016, prin care s-a respins Contestaţia formulata de către Administraţia Naţionala "Apele Romane" Administraţia Bazinală de Apă Dobrogea Litoral;
- admiterea contestaţiei în sensul anulării Notei de Constatare a neregulilor şi de stabilire a corecţiilor financiare nr. x/11.05.2016 şi a Revenirii nr. 4985/14.06.2016 la Nota de Constatare a neregulilor şi de stabilire a corecţiilor financiare nr. x/11.05.2016, emise de Ministerul Fondurilor Europene prin Direcţia Generala Programe Infrastructura Mare- Autoritatea de Management POS Mediu.
2. Hotărârea instanţei de fond
Prin sentinţa civilă nr. 281 din 21 decembrie 2017, Curtea de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia tardivităţii formulată de pârât şi a respins ca tardiv formulată acţiunea promovată de reclamanta Administraţia Naţională Apele Române - Administraţia Bazinală de Apă Dobrogea Litoral, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Finanţelor Publice în numele şi pentru Ministerul Dezvoltării Regionale - Administraţia Publică a Fondurilor Europene.
3. Cererea de recurs declarată în cauză
Împotriva sentinţei civile nr. 281 din 21 decembrie 2017, pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, a declarat recurs reclamanta Administraţia Naţionala Apele Romane - Administraţia Bazinală de Apă Dobrogea Litoral, întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., republicat, solicitând casarea sentinţei atacate şi trimiterea cauzei spre rejudecare instanţei de fond.
În dezvoltarea motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., republicat, recurenta-reclamantă a formulat următoarele critici de nelegalitate:
La data de 16.06.2016, prin Contestaţia nr. 12424 a criticat neregulile transmise de Autoritatea de Management POS Mediu, Direcţia Generala Programe Infrastructura Mare din cadrul Ministerului Fondurilor Europene, considerând ca procedura de negociere fără publicarea prealabilă a unui anunţ de participare, în conformitate cu art. 122 lit. i) din O.U.G. nr. 34/2006, finalizată cu încheierea Actului Adiţional nr. 6/15.12.2015 la contractul de lucrări nr. x/02.07.2013, a fost corect raportat la legislaţia care guvernează atât condiţiile tehnice de proiectare cât şi cele de achiziţii publice.
La data de 20.02.2017 s-a înregistrat la registratura ABADL, Decizia privind soluţionarea contestaţiei nr. 53.438/27.06.2016 formulata de AN "Apele Romane"- Administraţia Bazinală de Apa Dobrogea Litoral împotriva Notei de Constatare a neregulilor si de stabilire a corecţiilor financiare nr. x/11.05.2016 privind Actul Adiţional nr. 6/15.12.2015, la contractul de lucrări nr. x/02.07.2013, "Protecţia si reabilitarea parţii sudice a litoralului romanesc al Marii Negre in zona Municipiului Constanta - Tomis Nord- lot 2", din cadrul proiectului "Protecţia si reabilitarea părţii sudice a litoralului romanesc al Marii Negre in zona Municipiului Constanta si Eforie Nord".
In data de 17.08.2017, în termen legal ABADL a formulat şi a depus cererea de chemare în judecată prin care solicită anularea Deciziei privind soluţionarea contestaţiei nr. 53438/27.06.2016 şi admiterea Contestaţiei formulată de AN "Apele Romane"- Administraţia Bazinală de Apa Dobrogea Litoral împotriva Notei de Constatare a neregulilor şi de stabilire a corecţiilor financiare nr. x/11.05.2016.
Prin întâmpinarea depusă, pârâtul a susţinut că Decizia de soluţionare a Contestaţiei nr. 53438/27.06.2016 a fost transmisă în data de 27.06.2016, menţionând în acest sens un borderou de corespondenţă, care nu există ataşat la acest dosar.
Prin Borderoul despre care a luat la cunoştinţa în dosarul x/2017, se poate observa că Decizia 53438/27.06.2016 este cuprinsă în documentele care sunt menţionate a fi transmise, însa nu se demonstrează că ea a fost şi primită.
Recurenta susţine că se află în termenul legal de 6 luni prevăzut de lege, având în vedere că la data de 20.02.2017 s-a înregistrat la registratura ABADL, Decizia nr. 53438/27.06.2016 privind soluţionarea Contestaţiei formulate, iar cererea de chemare in judecata a fost depusă în data 17.08.2017.
Potrivit art. 44 din Codul de procedură fiscală, (1) Actul administrativ fiscal trebuie comunicat contribuabilului căruia îi este destinat…(2) Actul administrativ fiscal se comunică prin remiterea acestuia contribuabilului/împuternicitului, dacă se asigură primirea sub semnătură a actului administrativ fiscal sau prin poştă, cu scrisoare recomandată cu confirmare de primire. (21) Actul administrativ fiscal poate fi comunicat şi prin alte mijloace cum sunt fax, e-mail sau alte mijloace electronice de transmitere la distanţă, dacă se asigură transmiterea textului actului administrativ fiscal şi confirmarea primirii acestuia şi dacă contribuabilul a solicitat expres acest lucru.
Conform prevederilor art. 15 -Date de contact şi Adrese x din Contractul de Finanţare x/29.04.2013, părţile au stabilit ca toate notificările prevăzute în contract sa fie transmise prin fax, urmate ulterior de transmiterea originalului prin curier cu confirmare de primire sau prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire.
Aşadar, Comunicarea Deciziei nr. 53438/27.06.2016 privind soluţionarea Contestaţiei, aşa cum susţine autoritatea publică emitentă a titlului de creanţă că a fost făcută, respectiv prin posta militară(borderou) nu este o comunicare valabilă, întrucât aceasta nu a fost făcută prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire, încălcând astfel dispoziţiile art. 44, alin. (2) din Codul de procedură fiscală şi nici nu a solicitat niciodată comunicarea actului administrativ prin alte mijloace.
Faţă de cele menţionate, consideră că a formulat Contestaţia în termenul legal prevăzut de lege.
Concluzionând, una din cerinţele obligatorii ce trebuie cuprinse intr-o hotărâre judecătorească este reprezentată de indicarea motivelor de fapt şi de drept pe care se întemeiază soluţia, cu arătarea atât a motivelor pentru care s-au admis cât şi pentru cele care s-au înlăturat cererile părţilor.
Deşi la prima vedere raţionamentul instanţei pare corect, acesta trebuia raportat la o alta dată, respectiv data de 20.02.2017, la care s-a înregistrat Decizia de soluţionare a Contestaţiei nr. 53438/27.06.2016.
Ca atare, este evident că interpretarea dată de instanţa de fond cu soluţionarea excepţiei, a fost una eronată, instanţa dând o interpretare greşită unor comunicări, care nu au fost valabile, având în vedere prevederile legale menţionate.
4. Apărările formulate în cauză
4.1. Prin întâmpinarea înregistrată la dosarul cauzei la data de 26 martie 2018, intimatul-pârât a invocat excepţia nulităţii recursului şi, în subsidiar, a solicitat respingerea recursului ca nefondat şi menţinerea sentinţei atacate ca temeinică şi legală.
II. Soluţia instanţei de recurs
Asupra excepţiei nulităţii recursului:
Înalta Curte constată că este nefondată excepţia nulităţii recursului invocată prin întâmpinare de către intimatul-pârât Ministerul Fondurilor Europene.
Este evident că potrivit prevederilor art. 488 C. proc. civ., casarea unei hotărâri se poate solicita numai pentru motivele de nelegalitate expres enumerate la punctele 1-8 din acest text de lege.
Însă, în cauză, argumentele recurentei-reclamante pot fi încadrate în prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., respectiv atunci când hotărârea atacată a fost dată cu aplicarea sau interpretarea greşită a normelor de drept material.
Astfel, se constată că susţinerile recurentei, în sensul că sentinţa a fost pronunţată cu încălcarea normelor prevăzute de art. 11 din Legea nr. 554/2004 şi de art. 44 alin. (2) din Codul de procedură fiscală, pot fi analizate din perspectiva motivului de casare indicat.
Asupra recursului declarat
Analizând actele şi lucrările dosarului, precum şi sentinţa recurată, în raport de motivul de casare invocat, Înalta Curte constată că recursul declarat de reclamantă este nefondat, pentru următoarele considerente:
Motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., ce vizează aplicarea sau interpretarea greşită a normelor de drept material este nefondat, iar în acest sens, Înalta Curte are în vedere că potrivit acestui motiv de recurs, casarea unor hotărâri se poate cere atunci când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material.
Prin intermediul acestui motiv de recurs poate fi invocată numai încălcarea sau aplicarea greşită a legii materiale, nu şi a legii procesuale. Hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a legii atunci când instanţa a recurs la textele de lege aplicabile speţei dar, fie le-a încălcat, în litera sau spiritul lor, adăugând sau omiţând unele condiţii pe care textele nu le prevăd, fie le-a aplicat greşit.
În cauza de faţă aceste motive nu sunt incidente, soluţia primei instanţe fiind expresia interpretării şi aplicării corecte a prevederilor legale în raport cu starea de fapt rezultată din probele administrate în procedura judiciară.
Astfel, prin Decizia nr. 53438/27.06.2016 s-a respins contestaţia formulată de către Administraţia Naţională Apele Romane - Administraţia Bazinală de Apă Dobrogea Litoral împotriva Notei de constatare a neregulilor şi de stabilire a corecţiilor financiare nr. x/2016, emisă de Ministerul Fondurilor Europene prin Direcţia Generală Programe Infrastructura Mare - Autoritatea de Management POS Mediu.
Recurenta-reclamantă susţine prin cererea de recurs că, la data de 20 februarie 2017, a fost înregistrată la registratură Decizia nr. 53438/27.06.2016 privind soluţionarea contestaţiei sale şi, având în vedere că cererea de chemare în judecată a fost depusă în data de 17 august 2017, se încadrează în termenul legal de 6 luni.
Contrar susţinerilor recurentei-reclamante, analizând actele şi lucrările dosarului, Înalta Curte reţine că, în fapt, decizia de soluţionare a contestaţiei a fost comunicată reclamantei sub semnătură de primire la data de 27.06.2016, astfel cum rezultă din adresa x/06.12.2017 şi borderoul anexă nr. 143/27.06.2016, depuse la dosarul de fond, iar acţiunea împotriva acesteia a fost depusă la instanţa de contencios administrativ la data de 17 august 2017.
În raport de aceste aspecte, Înalta Curte constată că momentul la care recurenta-reclamantă a luat cunoştinţă de decizia contestată nu este cel indicat în cererea de recurs, respectiv luna februarie 2017, dovezile depuse la dosarul cauzei confirmând comunicarea acestor acte la un moment temporal anterior, în luna iunie 2016, în raport de care cererea de chemare în judecată este depusă cu nerespectarea termenului de 6 luni prevăzut de art. 11 alin. (2) din Legea nr. 554/2004.
De asemenea, Înalta Curte va respinge ca nefondată şi critica recurentei-reclamante potrivit căreia comunicarea deciziei contestate s-a făcut cu încălcarea dispoziţiilor art. 44 alin. (2) din Codul de procedură fiscală, având în vedere că, astfel cum rezultă din adresa x/06.12.2017 şi borderoul anexă nr. 143/27.06.2016, depuse la dosarul de fond, actul administrativ fiscal a fost comunicat contribuabilului căruia îi era destinat, iar pentru primirea acestuia a semnat angajatul Administraţiei Naţionale Apele Române - Administraţia Bazinală de Apă Dobrogea Litoral, respectiv domnul A..
În cauza de faţă, reclamanta nu a formulat apărări referitoare la realitatea datelor înscrise în cuprinsul borderoului de corespondenţă, rezumându-se la a invoca că acest tip de comunicare nu reprezintă o comunicare valabilă, întrucât aceasta nu a fost făcută prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire.
Pe cale de consecinţă, Înalta Curte apreciază că prima instanţă a făcut o corectă analiză şi interpretare a dispoziţiilor Legii nr. 554/2004, concluzia tardivităţii cererii de chemare în judecată fiind susţinută de probatoriul administrat în cauză.
Pentru aceste considerente, constatând că nu este incident motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., republicat, în temeiul prevederilor art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul declarat de reclamanta Administraţia Naţională Apele Române - Administraţia Bazinală de Apă Dobrogea Litoral, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge excepţia nulităţii recursului invocată de intimatul Ministerul Fondurilor Europene.
Respinge recursul formulat de reclamanta Administraţia Naţională Apele Române - Administraţia Bazinală de Apă Dobrogea Litoral împotriva sentinţei civile nr. 281 din 21 decembrie 2017 a Curţii de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 3 septembrie 2020.