Jurisdictional conflict over appeal venue for administrative contract execution disputes: civil vs. specialized administrative-fiscal section

Şedinţa publică din data de 28 iulie 2020

Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Circumstanţele cauzei

Prin cererea înregistrată la data de 11.04.2019, sub nr. x/2019* pe rolul Tribunalului Vaslui, secţia Civilă, reclamanta A., reprezentată prin administrator special B. şi administrator judiciar C., a solicitat obligarea Unităţii Administrativ Teritoriale Cozmeşti la plata următoarelor sume:

- 351.896,84 RON, cu titlu de TVA, aferentă debitului principal în sumă de 1.852.088,63 RON stabilit prin sentinţa civilă nr. 1264/31.10.2016;

- dobânda legală aferentă sumei de 351.986,84 RON, începând cu data de 24.12.2018, data emiterii facturii fiscale, până la plata efectivă, dobândă calculată în acord cu prevederile art. 3 alin. (2) din O.G. nr. 13/2011;

- restituirea sumei de 29.577 RON reţinută fără drept de către comuna Cozmeşti şi la plata dobânzii legale, calculată potrivit art. 3 alin. (2) din O.G. nr. 13/2011, începând cu data de 19.12.2018 şi până la creditarea contului creditoarei;

- plata cheltuielilor de judecată generate de acest proces.

Prin sentinţa civilă nr. 1020/2019 din 8.10.2019, Tribunalul Vaslui, secţia Civilă a respins excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune şi excepţia autorităţii de lucru judecat, invocate de pârâta UAT Cozmeşti, a admis în parte acţiunea formulată de reclamanta A., societate aflată în insolvenţă, reprezentată prin administrator judiciar C., şi administrator special, B., în contradictoriu cu pârâta Unitatea Administrativ-Teritorială Cozmeşti (comuna Cozmeşti), a obligat pârâta Unitatea Administrativ-Teritorială Cozmeşti, judeţul Vaslui să achite A. suma de 351.896,84 RON, reprezentând TVA aferent debitului principal în sumă de 1.852.088,63 RON, stabilit prin sentinţa civilă nr. 1264/31.10.2016 pronunţată de Tribunalul Vaslui, precum şi să restituie reclamantei suma de 29.577 RON, reţinută din debitul principal în timpul executării silite.

Prin aceeaşi sentinţă a fost respinsă, ca neîntemeiată, cererea reclamantei de obligare a pârâtei la plata dobânzii legale aferente: sumei de 351.986,84 RON, începând cu data de 24.12.2018, până la plata efectivă şi sumei de 29.577 RON, începând cu data de 19.12.2018 şi până la creditarea contului creditoarei, obligând totodată pârâta, Unitatea Administrativ-Teritorială Cozmeşti, judeţul Vaslui, să achite reclamantei suma de 2.000, RON cu titlu de cheltuieli de judecată.

Unitatea Administrativ-Teritorială Cozmeşti, judeţul Vaslui a declarat recurs, considerând că sentinţa tribunalului este nelegală.

2. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competenţă

2.1. Prin încheierea pronunţată în data de 3 martie 2020, Curtea de Apel Iaşi, secţia civilă a admis excepţia necompetenţei funcţionale şi a declinat competenta de soluţionare a recursului în favoarea secţiei de contencios administrativ si fiscal a Curţii de Apel Iaşi.

În motivarea soluţiei a reţinut că, potrivit dispoziţiei înscrise în art. 53 alin. (11) din Legea nr. 101/2016 privind remediile şi căile de atac în materie de atribuire a contractelor de achiziţie publică, a contractelor sectoriale şi a contractelor de concesiune de lucrări şi concesiune de servicii, precum şi pentru organizarea şi funcţionarea Consiliului Naţional de Soluţionare a Contestaţiilor - în forma în vigoare la data de 11.04.2019, data sesizării instanţei de fond cu cererea de chemare în judecată - procesele şi cererile care decurg din executarea contractelor administrative se soluţionează în primă instanţă, de urgenţă şi cu precădere, de către instanţa civilă de drept comun în circumscripţia căreia se află sediul autorităţii contractante. Tot astfel, art. 55 alin. (3) din acelaşi act normativ stipulează că hotărârea poate fi atacată cu recurs, în termen de 10 zile de la comunicare, la secţia contencios administrativ şi fiscal a curţii de apel, care judecă în complet specializat în achiziţii publice.

S-a constatat că, raportat la dispoziţiile legale mai sus menţionate, competenţa de soluţionare a recursului, în cauză, revine secţiei de contencios administrativ şi fiscal din cadrul Curţii de Apel Iaşi.

2.2. Prin sentinţa nr. 23/2020 pronunţată în data de 19 mai 2020, Curtea de Apel Iaşi, secţia contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia necompetentei materiale a Curţii de Apel Iaşi, secţia contencios, invocată din oficiu, a declinat competenta în favoarea Curţii de Apel Iaşi, secţia civilă şi constatând conflict negativ de competentă, a suspendat judecata şi a înaintat dosarul cauzei Înaltei Curţii de Casaţie si Justiţie pentru soluţionarea conflictului.

În motivarea soluţiei această instanţă a precizat că, prin decizia nr. 40/2020 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept s-a stabilit că hotărârea pronunţată în primă instanţă în procesele şi cererile care decurg din executarea contractelor administrative se atacă cu recurs în termen de 10 zile de la comunicare la instanţa ierarhic superioară - secţia/completul specializat în litigii cu profesionişti, conform procedurii prevăzute de Legea nr. 101/2016. Deşi Decizia nr. 40/2020 nu este încă obligatorie pentru instanţa în virtutea dispoziţiilor art. 521 alin. (3) C. proc. civ., curtea nu poate să nu ţină cont de orientarea jurisprudenţială constantă a instanţei supreme, precum şi de hotărârea prealabilă pronunţată pentru dezlegarea chestiunii de drept, hotărâre care va deveni obligatorie de la momentul publicării.

II. Considerentele Înaltei Curţi asupra conflictului negativ de competenţă

Înalta Curte, constatând îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 133 alin. (2), art. 134, art. 135 alin. (1) C. proc. civ., urmează a pronunţa regulatorul de competenţă în raport cu obiectul cauzei, precum şi cu dispoziţiile legale incidente cauzei.

Prin cererea dedusă judecăţii, reclamanta S.C. A. S.R.L. a solicitat obligarea Unităţii Administrativ Teritoriale Cozmeşti la plata unor sume rezultate din contracte de achiziţie publică pentru lucrări efectuate de societate.

Instanţele aflate în conflict s-au considerat necompetente să soluţioneze litigiul din punct de vedere material, în raport cu prevederile Legii nr. 101/2019 anterior modificării prin O.U.G. nr. 23/2020, apreciind diferit asupra problemei secţiei competente să soluţioneze calea de atac în materia de atribuire a contractelor de achiziţie publică .

În raport de dispoziţiile art. 94 alin. (1) lit. k), coroborate cu dispoziţiile art. 95 alin. (1) din C. proc. civ., s-a stabilit astfel că, instanţa civilă de drept comun cu plenitudine de competenţă este secţia civilă a tribunalului, contractul în discuţie fiind un contract administrativ, iar partea contractantă este o autoritate publică, situaţie în care, cauza nu poate fi tratată din punct de vedere juridic ca fiind doar între simplii profesionişti.

Se constată că, în cauză, Curtea de Apel Iaşi, secţia I civilă şi Curtea de Apel Iaşi, secţia de contencios administrativ şi fiscal, invocând aceleaşi dispoziţii ale art. 53 alin. (11) din Legea 101/2016 şi art. 55 alin. (3) din aceeaşi lege, şi-au declinat reciproc competenţa materială de soluţionare a recursului.

Or, în acest context, instanţa în favoarea căreia s-a stabilit, în mod definitiv, competenţa funcţională de soluţionare a litigiului, nu mai are posibilitatea să invoce necompetenţa (chiar şi funcţională) în temeiul aceloraşi dispoziţii legale avute în vedere de instanţa care a pronunţat regulatorul de competenţă, chiar în căile de atac.

În acest sens s-a pronunţat Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul competent să judece recursul în interesul legii, prin Decizia nr. 18/2016 din 17.10.2016, în dosarul nr. x/2016, la pct. 164:

"În mod corespunzător se păstrează această competenţă şi în căile de atac".

Nu în ultimul rând, Înalta Curte aminteşte că prezentul litigiu a fost iniţiat ulterior intrării în vigoare a Legii nr. 212/2018 care a adus o serie de modificări importante în derularea contenciosului contractelor administrative.

Una dintre modificările importante constă în segregarea litigiilor decurgând din contractele administrative, respectiv faptul că litigiile care decurg din executarea contractelor administrative sunt în competenţa instanţelor de drept comun. Aşadar, litigiile decurgând din executarea contractelor administrative au fost atribuite în competenţa instanţelor de drept comun, acesta fiind şi motivul pentru care prezentul litigiu a fost soluţionat, în primă instanţă, de tribunal, secţia civilă.

Este adevărat că art. 55 alin. (3) din Legea nr. 101/2016 reglementează competenţa instanţei care soluţionează calea de atac a recursului, respectiv secţia de contencios administrativ şi fiscal a curţii de apel, care judecă în complet specializat în achiziţii publice, însă norma se referă doar la litigiile prevăzute de art. 53 alin. (1) - "Procesele şi cererile privind acordarea despăgubirilor pentru repararea prejudiciilor cauzate în cadrul procedurii de atribuire, precum şi cele privind anularea sau nulitatea contractelor" - care se soluţionează în prima instanţă de secţia de contencios administrativ a tribunalului în circumscripţia căruia se află sediul autorităţii contractante.

Or, în condiţiile în care, scopul modificărilor intervenite prin Legea nr. 212/25.07.2018 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 554/2004 şi a altor acte normative şi intenţia legiuitorului au fost de a stabili competenţa litigiilor care decurg din executarea contractelor administrative în favoarea instanţei civile de drept comun, care va aplica dreptul comun, este evident că art. 55 alin. (3) nu poate fi interpretat decât în sensul că recursul va fi soluţionat de secţia de contencios administrativ şi fiscal a curţii de apel, în complet specializat în achiziţii publice, doar dacă calea de atac este formulată într-o cerere din materia ce face obiectul specializării lor, respectiv în litigiile prevăzute la art. 53 alin. (1) din acelaşi act normativ, nefiind aşadar aplicabil în cauză.

Raportat la aceste statuări, norma prevăzută la art. 55 alin. (3) din Legea nr. 101/2016 este inaplicabilă prezentului litigiu, atribuit de la început în competenţa instanţelor de drept comun, întrucât aceasta se referă doar la litigiile prevăzute de art. 53 alin. (1) din lege care, fiind soluţionate în primă instanţă de către secţia de contencios administrativ şi fiscal a tribunalului în circumscripţia căruia se află sediul autorităţii contractante, prin completuri specializate în achiziţii publice, sunt supuse recursului la secţia contencios administrativ şi fiscal a curţii de apel, care judecă, de asemenea, în complet specializat în achiziţii publice, aplicând legea contenciosului administrativ, în completarea legii speciale.

În cauză, calea de atac şi termenul pentru declararea acesteia sunt cele de drept comun, iar instanţa competentă cu soluţionarea căii de atac este instanţa ierarhic superioară celei care a judecat în primă instanţă, respectiv Curtea de Apel, secţia civilă.

Mai mult, trebuie precizat că, prin Decizia nr. 40/2020 pronunţată în data de 18 mai 2020 (nepublicată la momentul pronunţării prezentei decizii în Monitorul Oficial al României partea I), Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept a decis următoarele:

"În interpretarea şi aplicarea art. 55 alin. (3) raportat la art. 53 alin. (11) din Legea nr. 101/2016 privind remediile şi căile de atac în materie de atribuire a contractelor de achiziţie publică, a contractelor sectoriale şi a contractelor de concesiune de lucrări şi concesiune de servicii, precum şi pentru organizarea şi funcţionarea Consiliului Naţional de Soluţionare a Contestaţiilor (în forma în vigoare anterior modificării prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 23/2020 pentru modificarea şi completarea unor acte normative cu impact asupra sistemului achiziţiilor publice), stabileşte că:

Hotărârea pronunţată în primă instanţă în procesele şi cererile care decurg din executarea contractelor administrative se atacă cu recurs în termen de 10 zile de la comunicare la instanţa ierarhic superioară - secţia/completul specializat în litigii cu profesionişti, conform procedurii prevăzute de Legea nr. 101/2016.

Respinge, ca inadmisibilă, sesizarea cu privire la normele de drept substanţial aplicabile.

Obligatorie, potrivit dispoziţiilor art. 521 alin. (3) din C. proc. civ.. Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 18 mai 2020."

Având în vedere considerentele expuse, în temeiul art. 135 alin. (4) din C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Iaşi, secţia Civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa soluţionării cauzei privind pe recurenta COMUNA COZMEŞTI şi intimata S.C. A. S.R.L. prin administrator special şi prin administrator judiciar C., în favoarea Curţii de Apel Iaşi, secţia Civilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 28 iulie 2020.