Recusal challenge inadmissible when filed against intermediate order before final resolution of main case

Şedinţa publică din data de 28 iulie 2020

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul litigiului dedus judecăţii

Prin cererea înregistrată la data de 22 octombrie 2019 2019 sub nr. x/2019/a2 pe rolul Curţii de Apel Suceava, secţia contencios administrativ şi fiscal, reclamanta A. prin mandatar a formulat cerere de recuzare a domnului judecător B. în dosarul nr. x/2019 cu termen la data 10 decembrie 2019, motivat de faptul că domnul judecător, fără temei legal, nu a recunoscut în cadrul şedinţei de judecată din 22.10.2019, calitatea de mandatar al soţului persoanei vătămate, A., deşi în cauza nr. 564/39/2018, la data de 7.01.2019, (cauză similară) nu s-a pus problema lipsei calităţii procesuale a mandatarului, procura judiciară nr. 1665/2017 a fost acceptată, fără a se face aplicarea prevederilor art. 82 alin. (1) din C. proc. civ. raportat la prevederile art. 2 alin. (21) din C. proc. civ.

2. Hotărârea primei instanţe

Prin încheierea pronunţată în data de 5 decembrie 2019, Curtea de Apel Suceava, secţia contencios administrativ şi fiscal a anulat ca netimbrată cererea de recuzare a domnului judecător B., formulată de petenta A. prin mandatar C..

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva încheierii pronunţate în data de 5 decembrie 2019 de Curtea de Apel Suceava, secţia contencios administrativ şi fiscal a declarat recurs petenta A. prin mandatar C., solicitând admiterea recursului, casarea sentinţei şi pe fond admiterea cererii de recuzare.

În susţinerea căii de atac arată că instanţa a încălcat regulile de procedură, când a invocat din oficiu excepţia netimbrării cererii de recuzare, întrucât încheierea prin care i s-a respins cererea de reexaminare taxă de timbru aferentă cererii de recuzare a domnului judecător B., i-a fost comunicată pe 29 noiembrie 2019 încălcând minuta întâlnirii reprezentanţilor Consiliului Superior al Magistraturii cu Preşedinţii secţiilor civile ale Curţilor de apel şi Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

4. Apărări formulate în cauză

Intimatul-pârât a depus întâmpinare în cuprinsul căruia a invocat excepţia lipsei calităţii de reprezentant al mandatarului revizuentei, conform dispoziţiilor prevăzute de art. 486 alin. (1) lit. c) C. proc. civ., cu consecinţa anulării căii de atac, iar în subsidiar a solicitat respingerea căii de atac ca inadmisibilă, conform dispoziţiilor prevăzute de art. 53 alin. (1) C. proc. civ.

Prin cererea comunicată prin mail la data de 28 iulie 2020 recurenta-reclamantă a invocar excepţia necompetenţei Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în soluţionarea cauzei.

5. Procedura de soluţionare a recursului

În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererilor de recurs şi de efectuare a comunicării actelor de procedură între părţile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 4711 şi art. 201 alin. (5) şi (6) C. proc. civ., cu aplicarea şi a dispoziţiilor O.U.G. nr. 80/2013.

În temeiul art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 4711 şi art. 201 alin. (5) şi (6) C. proc. civ., prin rezoluţia din data de 12 martie 2020, s-a fixat termen de judecată la data de 5 mai 2020, în şedinţă publică, cu citarea părţilor.

II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

În temeiul art. 248 alin. (1) C. proc. civ. şi ţinând cont de prevederile art. 499 teza a II-a din acelaşi cod, Înalta Curte va respinge excepţiile lipsei calităţii de reprezentant al mandatarului revizuentei şi de necompetenţă a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, va admite excepţia inadmisibilităţii recursului, raportat la dispoziţiile prevăzute de art. 53 alin. (1) C. proc. civ.

În ceea ce priveşte excepţia lipsei calităţii de reprezentant al mandatarului revizuentei Înalta Curte reţine următoarele:

Conform art. 85 alin. (1) C. proc. civ. împuternicirea de a reprezenta o persoană fizică dată mandatarului care nu are calitatea de avocat se dovedeşte prin înscris autentic.

Potrivit legii se are vedere cererea formulată şi semnată de reprezentantul părţii, în numele acesteia din urmă, caz în care procura, împuternicirea sau dovada calităţii de reprezentant legal vor fi anexate cererii.

Verificând actele şi lucrările dosarului, se constată că la dosar există ataşată procură judiciară (actualizare a procurii judiciare nr. 1665/25.11.2017) autentificată sub nr. x din 9 martie 2020 la D., din care rezultă că reclamanta A. a acordat mandat soţului său C. să o reprezinte în dosarul nr. x/2019 la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.

În acest context a fost respectat textul legal care specifică în concret actele ce fac proba reprezentării şi care trebuie anexate la dosar, în ipoteza reprezentării prin mandatar neavocat.

Pentru aceste considerente va respinge excepţia lipsei calităţii de reprezentat al mandatarului revizuentei.

Asupra excepţiei necompetenţei Înaltei Curţi în soluţionarea cauzei se reţin următoarele:

Conform art. 97 alin. (1) C. proc. civ. Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie judecă "recursurile declarate împotriva hotărârilor Curţilor de Apel, precum şi a altor hotărâri, în cazurile prevăzute de lege".

Potrivit art. 483 alin. (4) din C. proc. civ. "Recursul se soluţionează de către instanţa ierarhic superioară celei care a pronunţat hotărârea atacată."

În cauză, se atacă cu recurs încheierea de şedinţă pronunţată în data de 5 decembrie 2019 de Curtea de Apel Suceava, secţia contencios administrativ şi fiscal, iar instanţa mai mare în grad este Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, instanţă căreia îi aparţine competenţa de soluţionare a prezentei cereri de recurs.

Pentru aceste considerente va respinge excepţia necompetenţei invocată de recurenta-reclamantă A..

Examinând recursul, prin prisma dispoziţiilor art. 53 alin. (1) din noul C. proc. civ., Înalta Curte urmează a-l respinge ca inadmisibil, pentru următoarele considerente:

Prin dispoziţiile art. 457 alin. (1) din C. proc. civ., legiuitorul a stabilit că hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condiţiile şi termenele stabilite de aceasta.

Prin urmare, revine persoanei interesate obligaţia de a sesiza jurisdicţia competentă, în condiţiile legii procesual civile.

Aceleaşi exigenţe exclud examinarea în fond a unei cereri sau căi de atac exercitate în alte condiţii decât cele determinate de dreptul intern prin legea procesuală.

Potrivit art. 53 alin. (1) din C. proc. civ., încheierea prin care s-a respins recuzarea poate fi atacată numai de părţi, odată cu hotărârea prin care s-a soluţionat cauza. Când această din urmă hotărâre este definitivă, încheierea va putea fi atacată cu recurs, la instanţa ierarhic superioară, în termen de 5 zile de la comunicarea acestei hotărâri.

Conform art. 53 alin. (3) teza a II-a din C. proc. civ. "când instanţa de recurs constată că recuzarea a fost greşit respinsă, ea va casa hotărârea, dispunând trimiterea cauzei spre rejudecare la instanţa de apel sau, atunci când calea de atac a apelului este suprimată, la prima instanţă".

Din coroborarea dispoziţiilor art. 53 alin. (1) din C. proc. civ., cu prevederile alin. (3) teza a II-a al aceluiaşi articol menţionat, rezultă că împotriva încheierii prin care s-a respins recuzarea se poate face recurs, la instanţa ierarhic superioară, în termen de 5 zile de la comunicarea hotărârii prin care s-a soluţionat cauza, în ipoteza în care aceasta din urmă hotărâre este definitivă, iar nu în termen de 5 zile de când a fost comunicată încheierea prin care s-a soluţionat cererea de recuzare, textele legale invocate folosind sintagmele "hotărârea prin care s-a soluţionat cauza", "trimiterea cauzei spre rejudecare la instanţa de apel sau …la prima instanţă", ceea ce înseamnă că încheierea prin care s-a respins cererea de recuzare a unui judecător sau a membrilor completului care participă la judecarea unei cauze va putea fi atacată cu recurs numai după soluţionarea cauzei respective şi pronunţarea unei hotărâri definitive.

În acest context, se constată că ceea ce s-a atacat în cauză este o încheiere intermediară, prin care s-a respins ca netimbrată o cerere de recuzare a completului însărcinat cu judecarea acţiunii, nefiind soluţionat fondul cauzei la momentul formulării cererii de recurs.

Totodată, Înalta Curte reţine că la data de 21 ianuarie 2020, prin sentinţa nr. 5/2020 s-a soluţionat fondul pricinii, aceasta putând fi atacată cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare potrivit legii.

În consecinţă, în raport de dispoziţiile art. 53 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge calea de atac formulată împotriva încheierii prin care s-a respins cererea de recuzare, ca inadmisibilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepţia lipsei calităţii de reprezentant invocată de intimatul-pârât Colegiul de Conducere al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Respinge excepţia necompetenţei invocată de recurenta-reclamantă A..

Respinge recursul declarat de reclamanta A. prin mandatar C. împotriva încheierii de şedinţă din data de 26 noiembrie 2019 a Curţii de Apel Suceava, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca inadmisibil.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 28 iulie 2020.